De câte ori nu ai auzit „am avut o copilărie normală, ca toți ceilalți, dar nu sunt afectat de asta, am trecut peste, sunt bine, sunt normal”? Vorbim cu psihoterapeut Diana Vasile despre diferența dintre iertare și vindecare

Pshitoterapeut Diana Vasile: „Am înțeles cât de mult mă influențase perioada  comunistă, cât de frică îmi era și cum foloseam toate resursele mele chinuit pentru a mă descurca, mai puțin pentru a mă dezvolta”

Diana, cum ai ajuns tu să fii interesată de acest domeniu? Ce te-a făcut să-ți dorești să fii psihoterapeut și, mai apoi, să fondezi Institutul pentru Studiu și Tratament al Traumei (ISTT)?

L-am întâlnit ca masterandă a Facultății de Psihologie a Universității din București pe Francis Macnab, psihoterapeut de traumă și director al Institutului Cairnmillar din Melborurne, Australia. 

A fost o experiență absolut revelatoare! Mi-a deschis orizonturile, am înțeles importanța psihologiei traumei și relevanța ei pentru sănătatea umană, mi-a plăcut omul și profesionistul Francis Macnab cu vasta sa experiență. Mi-a devenit mentor și m-a transformat într-un profesionist, dintr-un psiholog căruia îi plăceau oamenii și dorea să contribuie la dezvoltarea și însănătoșirea lor. Mi-a inspirat valori, m-a învățat ce scopuri să urmăresc, cum să fiu structurată, cum să îmbin cunoașterea științifică cu arta și cum să rămân centrată pe resurse și posibilități, chiar și în cele mai dificile situații de viață personală și profesională. 

Nu în ultimul rând, am învățat valoarea muncii în echipă, a cadrului organizat și structurat. După o serie de eforturi și realizări în acest sens, am putut să inițiez, dar mai ales să organizez un astfel de cadru și să construiesc o echipă. Acestea au devenit Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei.

Ai stat un timp în Australia, unde ai studiat și practicat la Cairnmillar Institute, în Melbourne, specializat în traumă. Cum a fost pentru tine această experiență?

A fost transformatoare și deschizătoare de suflet și minte. Am înțeles ce înseamnă prevenția, ce înseamnă funcționare pe baza respectului față de natură în general și față de natura umană, în particular. Am înțeles cât de mult mă influențase perioada comunistă, cât de frică îmi era și cum foloseam toate resursele mele chinuit pentru a „mă descurca”, mai puțin pentru a „mă dezvolta”. Am înțeles un nou stil de relaționare umană bazat pe respect, comunicare, negociere și căutarea unui bine reciproc și a unuia de perspectivă, adică am avut experiența a ceea ce numim „dezvoltare organică”. Am experimentat ce înseamnă o formare profesională consistentă, bine organizată, cu sprijin și practică constantă. Am experimentat ce înseamnă o instituție robustă, axată pe dezvoltare – în 2021 Institutul Cairnmillar a împlinit 60 de ani de existență, fiind primul și unul dintre cele mai influente organizații de psihologie și psihoterapie din Australia. De aceea, a fost reperul cel mai important pentru mine în dezvoltarea institutului nostru din România.

Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o din perioada aceea? 

Cea mai importantă lecție a fost aceea că oamenii au aceleași nevoi, oriunde ar trăi, dar când ei înșiși și mediul în care trăiesc respectă aceste nevoi și oferă resurse și timp pentru împlinire, dezvoltarea se întâmplă, atât la nivel individual cât și de grup.

Și cum te-ai întors în România?

M-am întors în România plină de informații, experiențe, entuziasm, dor de oamenii dragi și o mare dorință de a împărtăși celorlalți cunoașterea mea. Am împărtășit, iar în timp am văzut acea dezvoltare organică, astfel încât am putut pune bazele unui institut similar celui în care m-am format și am lucrat. Astfel in 2013 s-a născut acest ONG profesional, Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei, organizație care vine în sprijinul oamenilor, nu doar profesioniștilor, cu informații științifice despre sănătatea umană și efectele stresului cronic.