Gelozia este veche de când lumea și probabil nu există om care să nu fi trecut prin asemenea emoții. În popor I se asociază și o culoare. Țin minte că atunci când mama a primit flori galbene de la tata, ea a spus cu un zâmbet cochet că „galbenul e culoarea geloziei”. Din asta am dedus eu că îi face plăcere ca tata să fie gelos. Mai târziu, am văzut cazuri de femei cu ochi învinețiți, pe motiv că soțul e gelos.
De ce suntem geloși și care e linia între gelozia funcțională și cea periculoasă? Povestim azi cu psiholog Miruna Stănculescu.
Ce este gelozia în termeni cât mai pe înțelesul tuturor? Și de câte feluri este gelozia?
Cum se manifestă gelozia?
Gelozia e un sentiment omniprezent dar inconfortabil, care doare. Pe care suntem toți echipați să îl simțim, să îl ascundem, să nu recunoaștem că îl avem și (mai ales) să îl asociem (greșit, de altminteri) cu dragostea. Mai concret, înseamnă conștientizarea posibilității (reale sau imaginare) ca partenerul meu de cuplu să fie atras dealtcineva și să acționeze în baza acelei atracții, în timp ce eu asist nepuntincios. Conștientizarea cu pricina (din nou, fie ea imaginară sau ba) atrage un noian de emoții (frică, furie, tristețe), o baie rece de nesiguranță de sine și o panoplie de comportamente care mai de care mai toxice, îndreptate împotriva partenerului sau a propriei persoane. Nu există mai multe feluri de gelozie, doar stimuli diferiți și comportamentele ei de punere în practică disfuncționale sau funcționale. Stimulul poate veni din afara mea – un partener cu un comportament insecurizant (cu “ochi” pentru alte persoane) sau din interiorul meu, din imaginație, pe baza unui scenariu ipotetic pe care mi-l fabric singur. Comportamentele pot fi funcționale (o comunicare deschisă a preocupărilor mele și motivele reale sau imaginare) sau disfuncționale (de la urmărirea aplicațiilor din telefonul partenerului la amenințări sau violență).
Se spune că doar cine nu iubește nu e gelos. Științific vorbind, din punctul de vedere al psihologului, cine nu iubește nu e gelos?
Gelozia nu are legătură cu dragostea ci cu nesiguranța, cu dependența de partener (emoțională sau de alt tip) sau cu abandonul. Gelozia și dragostea pot merge în paralel, dar un act de gelozie al partenerului nu e o declarație de dragoste ci una de nesiguranță relațională.
Ce ne face să fim gelosi?
O stimă de sine scăzută sau un dezechilibru emoțional (de pildă o tendință către anxietate); posesivitatea și teama de singurătate; dependența de partener; sentimentul că partenerul meu de cuplu îmi este superior; un stil de atașament anxios – toate acestea pot declanșa neîncrederea relațională și, implicit gelozia.
De partea cealaltă, chiar fără problemele de mai sus, pot să am nenorocul unui partener instabil ale cărui comportamente incoerente să declașeze sentimente de gelozie (flirt „nevinovat” cu alte persoane combinat cu declarații de dragoste pentru mine, comentarii admirative pentru alții și critici pentru mine, etc). In varianta asta, oricât aș fi de echilibrat e doar o chestiune de timp până când nesiguranța de sine își face loc.
Gelozia se tratează?
Nu e boală, dar da, se tratează. Mi se pare important să subliniez că nu e o boală pentru că (la fel ca în cazul oricăror alte emoții și sentimente) gelozia nu e un lucru rău. Spune o poveste. Despre mine sau despre relația mea. Emoțiile și sentimentele nu sunt bune sau rele. Ci doar confortabile sau inconfortabile. În plus, cum îmi place mie să glumesc, pe noi nu ne omoară emoțiile sau sentimentele ci comportamentele pe care le punem în practică pentru a scăpa de ele.
Pentru a putea fi “eligibil” pentru “tratament” e nevoie mai întâi să conștientizez că am o problemă (fie eu, fie în relație) și să îmi asum responsabilitatea de a o rezolva. Am văzut de multe ori oameni chinuiți de gelozie care trăiau cu impresia că e treaba partenerului să rezolve situația. “Ți-am spus că sunt geloasă, nu pleci în team building” sau “ți-am spus că sunt gelos, ai grijă cum te îmbraci”.
Mai apoi, e nevoie de asumarea efortului (financiar și de timp) investit în lucrul cu un psihoterapeut pentru rezolvarea problemelor din spatele geloziei și ale comportamentelor ei de punere în practică.
Până la ce prag ar trebui să ne flateze gelozia partenerului? Sau când devine periculoasă?
Gelozia nu e un compliment, e un strigăt de nesiguranță. Sigur, arată că omului îi pasă, dar e ca și cum ar fi flatant că omul își prinde degetul în ușă pe post de declarație de dragoste. E drept că un pic de nesiguranță relațională poate păzi pepenii romantismului dacă comportamentele sunt funcționale. Altfel spus, dacă mă simt un pic nesigur de nevastă și traduc asta într-o excursie surpriză doar pentru noi să îi reamintesc ce amanți buni putem fi sau dacă mă simt un pic nesigură de consort și dau fuga după niscai lenjerie nebunatică – asta e, oameni buni, gelozie funcțională. Dar dacă îi sparg contul de Facebook sau nasul, lucrurile sunt distructive și periculoase și au nevoie să fie discutate serios și psihoterapeutic.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
