De la bal la festival, muzică şi echitaţie pe domenii nobiliare

Ţinute street-style, tatuaje flashy, selfie-uri, live-uri pe Facebook, brand-uri care se întrec în activări, muzică bună! Aşa aş descrie în câteva cuvinte festivalurile şi evenimentele din această vară. În afară de  distracţia la intensitate maximă, toate ceva în comun: domeniile, pe care sunt organizate ce îmbină istoria cu spiritul contemporan. Totuşi câţi dintre cei care participă la aceste festivaluri sunt interesaţi de istoria locului?!  Mulţi sunt cei care au auzit de aceste happening-uri, dar puţini sunt ştiu că acolo unde are loc Summer Well s-au desfăşurat evenimente de importanţă naţională, că Versailles-uri Transilvaniei era numit castelul Banffy de la Electric Castle sau că la Karpatia Horse Show se pot vedea rămăşiţele unei bijuterii arhitecturale ce a aparţinut Nababului! Dar să le aflăm povestea lor pe rând, îmbinând vechiul cu noul, istoria cu spiritul contemporan!

Caut pe Facebook # ElectricCastle şi descopăr o fotografie cu Alina Ceuşan, în cizme de cauciuc cu codiţe împletite, în spatele căreia se proiectează Castelului Banffy. Ea alături de alţi 65.000 de spectatori s-au bucurat de concertele care au avut loc în perioada festivalului de la Bonţida. Mai mulţi spectatori înseamnă, în fiecare an, o şansă în plus dată castelului pentru restaurare, întrucât o parte din încasări este investită în lucrările de reabilitare. Din 2008 contesa Bánffy Katalin, fiica lui Bánffy Miklós, proprietara actuală a castelului, care trăieşte în Maroc, a încheiat un contract concesional pe 49 ani cu Fundaţia Transylvania Trust, conform căruia societatea se angajează să reabiliteze castelul şi să înfiinţeze un centru cultural. Nu ştiu cât de cultural este un festival care îmbină muzică rock cu cea hip-hop şi alte genuri electro, dar organizatorii spun că din sumele încasate în urmă festivalului s-a reuşit terminarea acoperişul aripii neo-gotice, iar anul acesta se speră continuarea lucrărilor la restaurarea curţii de onoare. 

1837 este anul în care Domeniul de la Bonţida a intrat în posesia familiei Banffy de Losoncz, mai exact când regele Sigismund de Luxemburg a donat proprietatea (un conac din 1640) lui Dionisie, fiul lui Toma Losonci. Ansamblul actual datează însă dintre anii 1668-1674, când Dionisie Banffy, comite de Cluj şi consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I  a iniţiat construcţia în formă de „L”, fortificată cu ziduri de incintă, turnuri circulare în cele 4 colţuri şi un turn de poartă înălţat la intrare. Ansamblul renascentist este continuat de Gheorghe al III-lea, apoi în 1735, moştenit de Dionisie Bánffy al IV-lea, care avea în acel moment 12 ani, iniţiază reconstrucţia castelului în stil baroc. În această perioada va fi creat şi parcul care înconjura castelul, proiectat de Johann Christian Erass în spiritul barocului francez şi caracterizat prin forme clare, geometrice, cu alei, lac, statui şi fântâni arteziene. Modificări au loc în timpul ultimului descendent, Jozsef Banffy, ce va demola în 1820 turnul de poartă pentru a ridică o moară de apă, pentru săteni şi care transformă faţada vestică într-un stil romantic, englezesc. În 1858, Miklos Banffy, comite de Albă de Jos, cumpără castelul şi devine astfel ultimul proprietar înainte de naţionalizare. Ce urmează apoi? Castelul devine spital militar în timpul celui de-al doilea Război Mondial, apoi o ruină, din cauza armatei germane care jefuieşte şi incendiază proprietatea în timpul retragerii! 

Versailles-ul este sursă de inspiraţie şi pentru Micul Trianon, cheia de boltă a Domeniului Cantacuzino din Floreşti, Prahova, care de trei ani este locul în care se desfăşoară Karpatia Horse Show, concurs ecvestru internaţional, ce a reprezentat o etapă calificativă pentru Jocurile Olimpice de anul acesta, de la Rio. Cea de-a treia   Karpatia Horse Show va avea loc, între 30 septembrie şi 2 octombrie şi va conţine probe de dresaj, obstacole şi cross-country, precum şi un concurs demonstrativ atelaje cu doi şi patru cai. În afară competiţiilor ecvestre de nivel internaţional, invitaţii pot afla şi istoria unei bijuterii arhitecturale ce încă stă mărturie asupra epocii nobiliare din secolul XX a României. 

Aici, la 80 de kilometri de Bucureşti, Prinţul Grigore Cantacuzino (supranumit Nababul datorită averii sale) se hotărăşte în 1911 să ridice un palat după planurile arhitectului Ion D. Berindei (responsabil şi de construcţia Muzeului George Enescu, de pe Calea Victoriei). Palatul este construit pe trei niveluri inegale, iar faţada este împodobită cu 10 coloane neoclasice. Decoraţiunile exterioare impresionează prin opulenţă: pe faţada sudică se află un basorelief cu doi îngeri ce poartă blazonul familiei, iar ancadramentele ferestrelor sunt sculptate în piatră de Albeşti. Parcul dendrologic ce înconjoară palatul măsoare 130 de hectare şi este străbătut de apeducte şi pajişti destinate terenurilor de golf şi echitaţiei. 

Criză economică  din timpul primului Război Mondial stopează  lucrările. Lăsat la voia întâmplării, dezgolit de fărădelegile războaielor, abandonat de sisteme politice şi legi care l-ar fi putut pune în valoare, Domeniul Cantacuzino din Floreşti supravieţuieşte, în stare de ruină, într-o formă firavă. Totuşi, spiritul se păstrează, chiar şi după un secol plin de evenimente tragice, fiind recuperat de Maria Ioana Cantacuzino şi dat în posesie Fundaţiei Cantacuzino Floreşti care îşi propune să îi redea strălucirea de altă dată prin evenimente unice în România. Deja aflată la cea de-a tria ediţie, competiţia ecvestră la care au participat călăreţi din toate colţurile lumii, chiar şi din India a generat profituri importante ce au fost reinvestite în domeniu.

„La ce este bun trecutul? Este important să cunoşti ceea ce a fost pentru a putea lua deciziile prezentului ce vor influenţă viitorul”, spune un paragraf de pe site-ul Palatului Ştirbey din Buftea. Acolo, tocmai a avut loc festivalul Summer Well, prilej de socializare pentru fashioniste, cool-hunteri şi trendsetteri, motiv de distracţie pe ritmuri rock sau electro ale unor band-uri britanice de succes şi ocazie de atragere a publicului ţintă pentru brand-uri, ce s-au întrecut în activări aplicaţii de realitate virtuală. De la o tură cu Oculus în virtual cu rollercoaster-ul, într-un celebru parc de distracţii american la o plimbare în real pe domeniul Ştirbey ne-a  despărţit doar un act de bunăvoinţa. Înainte de începerea concertelor nişte tineri entuziaşti au vrut să afle de la reprezentanţii A.R.C.E.N, într-un tur ghidat, istoria locului. 

Aşa am aflat că Barbu Ştirbey (Domnitor al Ţării Româneşti între 1849- 1853 şi 1854-1856),  vornic şi deţinător al satului Buftea de Jos a moştenit domeniul Ştirbey de la părintele sau adoptiv, marele vornic Ştirbey. Intelectual rafinat, format la Paris, Domnitorul s-a consacrat preocupărilor sale politice, intervenind destul de puţin asupra domeniului, pe care l-a lăsat la rândul sau moştenire fiului sau, Principele Alexandru Ştirbey. Mai puţin preocupat de politică, Principele, născut şi educat în Capitală Franţei se hotărăşte  la numai doar 23 de ani să  valorifice la maximum potenţialul economic al domeniului, introducându-l în circuitul înaltei societăţi bucureştene. Astfel, în 1909, acesta devine locul favorit al Reginei Maria, dar şi al personalităţilor vremii Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, George Enescu, Lascăr Catargiu, Teodor Rosetti, Titu Maiorescu, generalul Ion Argetoianu sau Carol Davilla.

Construit în 1864 după modelul elveţian, palatul, cea mai importantă clădire istorică a domeniului este un exemplu al arhitecturii romantice, cu particularităţi gotice. Acesta dispune de trei saloane comunicante şi o terasă aflată sub umbră arborilor seculari ai grădinii. Într-o plimbare la pas, printre aceşti arbori, veţi putea descoperi şi Capela Sfânta Treime pictat în interior de Tătărăscu şi construită într-un stil arhitectural eclectic. Capela  reprezintă un monument istoric care adăposteşte, în cripta să, osemintele familiei Ştirbey, inclusiv cele ale Domnitorului Barbu Ştirbey şi ale Prinţului Barbu Alexandru Ştirbey, iar accesul se face pe o scară monumentală, construită din marmură de Carrara.

Puţini ştiu că pe acest domeniu, în afară de festivaluri, nunţi sau petreceri mondene, au avut loc câteva dintre cele mai importante evenimente istorice ale României. De exemplu, pe domeniul Ştirbey a fost negociată pacea cu Puterile Centrale din 1918. Rechiziţionat de armata germană, în 1917, palatul a devenit reşedinţa temporară a familiei regale, apoi domeniul a fost expropriat şi preluat de către Gospodăria Partidului Comunist după moartea tragică şi în condiţii bizare a Prinţului Ştirbey, în 1946. 

În 1964, aici are loc semnarea documentelor de retragere a trupelor sovietice de pe teritoriul României de către Hruşciov, în 1973 domeniul devine loc de antrenament pentru cupa Davis a lotului S.U.A, dar şi platou de filmări pentru Jean Maris sau Belmondo, actori care filmau în studiourile Buftea. Timp de un secol şi jumătate, Domeniul Ştirbey a fost martor tăcut al unor decizii şi schimbări politice, păstrându-şi totuşi eleganţa simplă, naturală, aerul romantic al parcului şi sentimentul de libertate. Din 2007, acesta a fost achiziţionat de la moştenitorii familiei Ştirbey şi a fost  redeschis publicului pentru plimbări, cursuri de echitaţie, zboruri cu balonul, petreceri pentru copii.