De la lupta cu obezitatea și viața cu autorulota în jurul lumii, la viața la țară, într-un loc uitat de lume și de timp. Cine sunt Dani și Daiana, tinerii care povestesc pe Youtube și pe Yump cele mai năstrușnice experiențe

Cu puțin înainte de pandemie, în mediul online apărea o platformă de fitness și nutriție numită Yump. Dani, fotograf pe atunci, ce câștigase lupta cu kilogramele în plus și găsise modalitatea de a urma un stil de viață sănătos bazat în special pe sport, împărtășea cu noi metodele sale și avea mare succes. I s-a alăturat Daiana, ce tocmai terminase facultatea de medicină, specializarea nutriție și împreună formau un cuplu extrem de motivațional. Erau un cuplu și în viața reală și cine a avut ocazia să-i urmărească pe canalele de Social Media i-a văzut implicați în cele mai interesante activități. Și-au cumpărat o autorulotă și au început să străbată Europa în lung și în lat, filmând noi și noi antrenamente, noi și noi rețete pentru cei care doreau să slăbească, să se mențină, să aibă un stil de viață sănătos.

I-am cunoscut atunci într-un interviu, însă, nu puteam să nu reiau conversația, mai ales că au urmat alte proiecte ce ne stârnesc interesul.

Citește și: Yump, cea mai mare platformă online de sport pentru femei. Și povestea lui Dani, omul care a ajuns antrenor de fitness după ce ani de zile a avut probleme cu obezitatea. Cum arată viața sănătoasă trăită azi într-o autorulotă?

Azi au un canal de travel pe Youtube, Bilet De Vacanță și, mai mult decât atât, s-au mutat la țară.

De ce se duc tinerii la țară și cum e viața acolo, dar mai ales cum se împarte viața lor între călătorit, muncă și sport? Trebuie să citiți această poveste!

Dani, Daiana, cum vă regăsesc după trei ani de când nu am mai vorbit?

Dani: Chiar în momentul acesta suntem puțin obosiți pentru că e foarte mult de muncă aici, la țară, unde ne-am mutat de ceva vreme și unde vrem să renovăm cât de mult se poate din casa veche pe care am cumpărat-o. Tocmai ne-am întors dintr-o expdiție și ne gândim să vindem autorulota. S-au mai schimbat câteva lucruri de atunci.

Asta aș vrea să povestim că nu știu câți oameni sunt la curent cu ce ați mai făcut voi, mai ales cei care poate nu v-au urmărit pe Youtube. Cred că noi am rămas cu povestea în punctul în care plecați cu autorulota în extrasezon, vara stăteați în România și vă ocupați de proiectul Yump. Ce s-a schimbat de atunci?

Dani: S-a schimbat de atunci că într-una din iernile în care trebuia să plecăm am spus: „Hai să lăsăm rulota acasă și să mergem în Asia” pentru că Daiana dorea să vadă fructele de Asia.

Daiana: Voiam să gust banane direct din bananieri 😊

Dani: Și în loc să plecăm în luna noiembrie înspre una dintre destinațiile din Europa, ne-am suit în avion și am stat șase luni în Asia cu ghiozdanele pe spate și a fost o experiență definitorie, care ne-a schimbat foarte mult, dacă puteai să spui că ceva te mai poate schimba.

Daiana: Nici nu-mi mai amintesc așa de mult, adică nu mai simt ce simțeam atunci, dar la final nu mai voiam să ne întoarcem: „De ce să ne întoarcem?” Viața era atât de frumoasă în felul ăla încât nu merita să te mai întorci.

Dani: Nu că nu ar fi fost frumoasă și în felul acesta, dar era total altceva din cauză că simțeai o lipsă extraordinară de griji. Adică tu aveai un ghiozdan în spate și nu putea să ți se întâmple nimic.

Daiana: Dacă te supărai, doar îți luai ghiozdanul și plecai. Cel mult pierdeai ghiozdanul, dar nu era nimic atât de grav 😊

Și atunci a apărut ideea proiectului „Bilet de vacanță”?

Dani: Da, exact atunci a apărut.

Daiana: Noi ne-am propus mai demult să facem un vlog de călătorie, am și avut tentative de a filma, doar că ni se părea că ne ia mult prea mult timp. Yump era în plină dezvoltare și foarte mult timp se aloca acolo și atunci, din timpul nostru liber ar fi trebuit să ne alocăm și să filmăm și să edităm și nu era posibil fizic să facem asta. Cred că ne-am gândit prin 2019.

Dani: Atunci am făcut primul vlog și nu l-am publicat niciodată 😊

Experiența în Asia ne-a făcut să înțelegem că se poate și mai minimalist decât în autorulotă, că se poate și cu ghiozdanul în spate și „mai vedem noi ce”.

Când ne-am reîntors din Asia nu ne mai găseam locul, ne întrebam „Oare de ce ne-am întors” și în urma unui deces în familie ne-am dat seama de ce ne-am întors: era mare nevoie de noi aici. Așa am decis că trebuie să ne găsim o bază. Pe lângă stilul zburdalnic pe care îl avem, avem nevoie să avem și un loc al nostru, unde să știm că sunt lucrurile noastre…

Daiana: Un loc unde să te poți întoarce. Aveam nevoie de un loc în care să vii să-ți lași rulota, să stai o lună… Inițial am considerat baza asta undeva în afara țării, ne-am tot uitat prin Spania, prin Grecia, am vrut să cumpărăm un teren în Grecia la un moment dat, dar până la urmă s-au așezat lucrurile aici.

S-au așezat atât de bine încât v-ați făcut țărani 😊

Dani: Da, cumva te și miri. Ai putea spune că nu suntem consecvenți, dar cred că face parte din felul nostru de a putea să ne răzgândim. La felul în care gândeam acum o jumătate de an, probabil că nu era cea mai bună soluție, dar acum ni se pare că alegerea aceasta, în satul acesta absolut superb – de nu ne mai vine să plecăm la munte, la apă, că le avem pe toate aici, noi îi spunem tărâmul făgăduinței – e cea mai bună. E un colț de sat uitat cumva, în care lucrurile pare că au stat în loc. Oamenii fac agricultură tradițională, au o gândire foarte simplă, lucru din care avem și noi de învățat, iar noi încercăm să aducem în viața lor partea mai bună a modernismului.

Hai să vorbim despre „Bilet de vacanță”. De la ce a pornit, cum s-a dezvoltat și la ce a ajuns…

Daiana: „Bilet de vacanță” a început în Bali, așa cum multe vloguri de călătorie încep în Bali. Acest loc este un centru spiritual și cumva te liniștește foarte mult, îți dă posibilitatea să te așezi tu cu tine și cumva parcă se dublează timpul când ești acolo. Eu am venit cu ideea să facem un vlog de călătorie, Dani a fost foarte sceptic inițial, dar până la urmă a zis: „Dacă tu îți dorești, eu te susțin. Hai să vedem cum merge, ce se întâmplă”. Și așa a luat naștere proiectul. Mi s-a părut că avem foarte multe de împărtășit, de la tot ce simțeam acolo și tot ce se întâmpla și că ar fi păcat să nu existe oameni care să nu simtă și ei sau să vadă prin ochii noștri lumea respectivă.

Dani: Am făcut cumva ca un sistem de inspirație pentru cei care își pregătesc o călătorie. Voiam să înțeleagă lumea că dacă te organizezi puțin și dacă ai un job remote, chiar poți să călătorești, să vezi lumea cu un buget relativ mic. Nu e nevoie de niște sume colosale pentru asta. Așa a început și nu a fost o explozie pe partea de călătorie deoarece deja există destul de multe persoane care fac vloguri de călătorie și o fac destul de bine, în același timp altele care nu o fac prea bine, dar se bazează pe scandal sau pe senzațional și astfel nu am reușit să acaparăm cu vlogul de călătorie…

Daiana: Dar a crescut încet și sigur. Aveam niște principii la care nu voiam să renunțăm și am știut că nu o să avem un public numeros la început. Știam că atrage ideea de scandal, de senzațional și mai știam că nu o să fim niciodată dispuși să trecem pe partea respectivă.

Acesta era principiul de bază.

Dani: Da. Să nu schimbăm nimic la noi. Dacă funcționează și așa cum suntem noi vom continua cu proiectul, dacă nu, nu vom face niciun fel de compromis pentru mai multe vizualizări sau un public mai larg și asta în continuare e esențial pentru noi.

Daiana: Dacă coincide cu principiile noastre putem să facem un vlog pe care, poate nu-l aveam plănuit, dacă nu, atunci nu facem. Nu suntem dispuși să ne schimbăm pe noi în favoarea publicului.

În afară de vlogurile de călătorie, aveți foarte multe din viața voastră de la țară…

Daiana: Da, asta a fost o schimbare. Eu bănuiam că planul nostru de a ne lua o casă la țară va avea mai mult succes, publicul va fi atras de lucrul acesta pentru că eu eram atrasă de asta și atunci am decis să documentăm viața noastră de la țară. Dar asta a venit la aproximativ un an după ce am deschis proiectul. Așa e?

Dani: Da, aproximativ un an. A durat 4-5 luni până am reușit să achiziționăm proprietatea pentru că sunt foarte multe formalități atunci când e vorba de terenuri extravilane. Cred că o să facem și niște materiale pe tema asta ca să putem să-i ajutăm un pic pe oameni, mai ales că am avut câteva experiențe din care am putea să împărtășim.

Daiana: cronologic, lucrurile s-au întâmplat așa: noi călătoream, între timp căutam baza – lucru pe care îl făceam dinainte de a avea vlogul. La un moment dat am renunțat să mai căutam un loc la țară pentru că pur și simplu nu găseam ce ne doream: un loc izolat, un loc care să aibă apă pe el și să poți să ai electricitate, să ai acces la apă și să fie și un teren intravilan.

Dani: A fost foarte greu, mai ales să găsești un astfel de teren cu actele în regulă. După ce ne-am mutat aici a început vlogul de mutat la țară.

Voi ați trăit vreunul dintre voi la țară?

Daiana: Eu am trăit până când am plecat la facultate. Genul de „țară” unde am trăit eu – undeva lângă Focșani, în Vrancea – nu e o zonă atât de rurală cum e aici. Acolo oamenii s-au îndreptat foarte mult către oraș și viața lor e legată foarte mult de oraș, chiar dacă locuiesc la țară. Aici e altceva…

Dani: Practic, niciunul dintre noi nu am crescut cu muncile câmpului sau cu grădină. Eu chiar am crescut în oraș, nu am avut niciun fel de tangență. Mă gândeam când eram mai tânăr că poate vreodată o să am un atelier unde să meșteresc ceva. Acum am de nu mai pot 😊

Adică tu erai doar bun de muncă 😊

Dani: Aș spune că tot ce s-a întâmplat în viața noastră, mai puțin Yump, care a fost un proiect în care Daiana a venit, restul proiectelor cu mutatul la țară, cu călătoritul sunt direcții date de ea, eu sunt motorul care împinge, iar Daiana ghidează. Eu nu pot să spun că mi-am dorit neapărat lucrurile acestea, sunt foarte entuziasmat de ele, însă nu cred că aș fi avut nici măcar gândul să visez la ele, să mă gândesc că mi-ar plăcea asta. Ea venea cu ideile și eu spuneam că mi se pare atât de interesant încât hai să facem că se poate face. A fost așa o combinație de genul: „ce-i trece ei prin cap, punem împreună în aplicare” 😊

Cum sunteți cu Yump? În ce stadiu este primul vostru proiect, cumva copilul vostru?

Dani: eu aș spune că suntem foarte bine și am ajuns cumva acolo unde ne-am dorit. Am îmbunătățit foarte mult serviciile și experiența utilizatorului prin faptul că avem aplicația, o comunicare mai directă cu clienții, un număr mai mic de clienți, dar o comunitate foarte solidă și simțim că nu mai depunem un efort foarte mare pentru Yump. Acest proiect nici nu crește, nici nu scade, dar reușim să ajutăm tot mai mulți oameni și e și o sursă de venit pentru noi. Am fi avut de ales între a scala Yump și a ignora oarecum viața noastră și a aduce Yump la o formă mai ușor de administrat și să ne ocupăm și de proiectul acesta nou.

Daiana: Pasul cel mai mare legat de Yump a fost aplicația care ne-a ușurat foarte mult viața pentru că din punct de vedere tehnic e mult mai simplu pentru noi, iar pentru utilizator e și mai simplu pentru că acolo ai chat, antrenamente, plan de nutriție și poți să comunici cu noi foarte direct. A fost un update și un plus foarte mare.

Pe parte de conținut mai lucrați la el sau aveți atât de mult încât vă ajunge două vieți?

Dani: Pe parte de conținut avem atât de mult încât ne ajunge două vieți, într-adevăr, avem câteva sute de antrenamente astfel încât cineva poate să intre un an de zile, chiar doi și să nu repete antrenamentul.

Daiana: Avem în jur de 800 de antrenamente.

Dani: Ne-am gândit însă că persoanele care sunt cu noi de la început – și sunt destul de multe – au mai luat în vârstă și simțim că ar fi nevoie de un program puțin mai soft, să schimbăm puțin vârsta antrenamentelor.

Daiana: Adică lucruri pe care simțim și noi că nu ne mai vine să le facem, precum cele cu sărituri, de exemplu. E nevoie de un alt tip de antrenamente de la o vârstă încolo și credem că ar fi nevoie să acoperim cumva aria asta.

Dani: Aici ne lipsesc niște lucruri pentru că în 2019, când am început proiectul, toți eram mai tineri cu cinci ani și oarecum se simte diferența aceasta de vârstă și trebuie cumva adaptate lucrurile. Și vom face asta, probabil începând cu anul viitor.

Daiana: Dat fiind și faptul că aici putem foarte ușor să filmăm antrenamente.

Ce înseamnă că vindeți autorulota? Rulotiștii spunem despre noi că avem o sectă. Voi ieșiți din ea? 😊

Dani: Ideea este că ținând cont că ne-am dat seama că ne place să călătorim și cu ghiozdanul în spate și mai nou și cu bicicletele – în ultimele trei săptămâni am încercat experiența asta – ni se pare că suma de bani investită în autorulotă e destul de mare și am putea să investim banii aceștia în renovarea căsuței pe care am cumpărat-o și, pe de altă parte, să facem o mașinuță mult mai portabilă cu un cort deasupra și să combinăm 2-3 zile într-o cazare cu 2-3 zile în camping.

Daiana: Dat fiind că ne-am ales o bază, nu ne mai vine să plecăm foarte mult de aici. Pe de altă parte ne-am dat seama că în Europa, iarna, nu prea e de stat, chiar dacă te duci în sudul Greciei sau în sudul Spaniei e oricum răcoare, uneori chiar frig și astfel am prefera să mergem poate în Asia. În cazul ăsta rulota ar rămâne parcată și e nevoie să fie foarte bine întreținută pe sezonul rece. Pe perioada verii probabil că vom vrea să stăm mai mult la căsuță că de aia am cumpărat-o și avem grădină 😊

Care sunt planurile în afară de a renova casa, a culege roadele din grădină și a crește proiectul „Bilet de vacanță”? Ne trezim anul viitor că-ți mai năzare vreo idee năstrușnică, Daiana? 😊

Daiana: Nu se știe niciodată. Avem planuri?

Dani: Nu avem neapărat planuri. Acum se discută despre înfăptuirea unui mic camping aici la noi pentru că e foarte mult teren și ar fi loc. Dar doar se discută pentru că nu știm dacă ni s-ar potrivi să ne ocupăm de oaspeți și chiar dacă va fi, va fi ceva cu regim închis, mai mult pentru prieteni, pentru oameni pe care i-am cunoscut, care sunt pe aceeași lungime de undă cu noi.

Asta ar însemna că vă ține pe loc…

Dani: nu neapărat. L-am deschide doar pe perioada verii, din iunie până la final de august, ceea ce coincide cu planurile noastre. În același timp ne-am dori să punem la dispoziția oamenilor niște activități locale, să poată să guste din stilul ăsta de viață arhaic, chiar să vină și ei să pună mâna să ne ajute la grădină că e atâta de lucru … 😊

Sunt sigur că multă lume și-ar dori să experimenteze niște activități în natură să vadă dacă și lor li s-ar potrivi stilul acesta de viață. Și nouă ne-ar fi plăcut să avem opțiunea asta, să ne cheme cineva să vedem ce înseamnă viața la țară.

Daiana: Dar să fie un loc accesibil. Mai găsești astfel de experiențe dar pentru că sunt atât de diferite, sunt foarte scumpe. Plus că în satul nostru nu cred că mai e nimeni care a cumpărat o casă, au moștenit din generație în generație, nu e deloc turistic și cumva se perpetuează astfel de activități autentice: mersul cu tractorul la stână după brânză, cusutul iei, țesutul țolului la război.

Acum tot în autorulotă stați?

Dani: Noi aici trăim din 2020 😊

Și ce zic oamenii din sat de voi?

Dani: Oarecum se uită ca la niște extratereștri, dar ne-au primit foarte bine deoarece sunt conștienți că suntem un plus pentru sat datorită faptului că avem cunoștințe pe ce înseamnă tehnologie, a rezolva niște probleme… erau foarte curioși și câțiva chiar au venit și i-am invitat să-și bage capul să se uite 😊. Nu cred că înțeleg de ce avem o casă lângă și stăm în continuare în autorulotă.

Daiana: Și nu înțeleg de ce renovăm bucătăria de vară și nu stăm în casa mare 😊

Dani: Nu cred că am putea să trăim în mai mult de 30-40 de metri pătrați. Ne-am dat seama că a trăi în spații mici te aduce mai aproape unul de celălalt, nu doar din punct de vedere fizic, ci din toate punctele de vedere. Una dintre problemele trăitului în spații mari este aceea că atunci când apare o provocare, au unde să se distanțeze unul de altul, în loc să stea aproape și să rezolve. Noi, în spațiu mic, dacă avem o problemă ori o rezolvăm, ori dacă nu o rezolvăm, nu avem unde să ne retragem 😊