Jean Claude Juncker are 64 de ani și este președintele Comisiei Europene, instituția cu rol executiv a Uniunii Europene, independentă politic. În plus, este unul dintre cei mai abili susținători ai României (și Bulgariei), de-a lungul eforturilor acestora pentru integrarea în UE și NATO.
A fost ales președinte al Comisiei Europene după ce a obținut majoritatea voturilor Parlamentului European și după o luptă serioasă cu contracandidații săi, Viktor Orban și David Cameron. Mandatul lui de cinci ani expiră acum.
Cariera sa politică și birocratică a fost una controversată, iar presa europeană, fie că vorbim de cea de limbă engleză, franceză ori germană, și-a disputat mai multe scandaluri asociate numelui său: legate de contextul în care a demisionat din funcția de premier al Luxembourgului, de simpatiile naziste ale socrului său ori de adicția de alcool și tutun. Astăzi nu vom vorbi despre ele, ci despre povești despre care nu ați auzit până acum.
Juncker s-a născut în Luxemburg, în 1954, la 9 ani după un război dureros pentru familia lui, în special pentru tată, Joseph, un muncitor care a fost înrolat cu forța în armata Wermachtului și trimis pe frontul din Rusia, alături de toți bărbații născuți în Luxembourg între 1920 și 1927, apți de luptă: „bunicul meu și-a văzut toți cei patru fii plecând în război în aceeași zi”, povestește liderul european pentru reporterii „Le Soir”.
Joseph Juncker a murit la 92 de ani și a fost personajul cheie în alegerile fiului său, scrie Luxembourg Times, atunci când a fost vorba despre cariera de jurist.
Jean Claude Juncker a trăit primii doi ani la bunicii materni, împreună cu părinții, iar la 5 ani s-au mutat într-un bloc de apartamente, foarte aproape de fabrica unde lucra tatăl lui. (Daily Mail)
La 8 ani a fost primit într-un internat catolic în Belgia unde a primit o educație strictă dar și multe lecții de viață: „de la vârsta de 14-15 ani presa m-a interesat la modul serios. Un perete din camera mea era plin de pagini din ziarele care mă interesau: Le Monde, Le Soir, La Libre, Ruhr Zeitung. Întotdeauna mi-a plăcut să citesc. Și astăzi pierd mult timp cu asta, deși nu aș spune că este timp pierdut.
În școală am creat un săptămânal, Profil, apoi un altul care se nume Reflets și care conținea și artă, și cultură, și politică. Evident, eu eram redactor-șef. Vindeam un tiraj de 5.000 de exemplare.
La început mi-am dorit să fac studii de literatură germană, în Freiburg (Pădurea neagră), dar până la urmă am ales dreptul la Strasbourg. Unul dintre cazurile pe care le-am primit ca avocat a fost un viol. Atunci mi-am zis că această slujbă nu este pentru mine.”, a continuat Juncker pentru reporterii Le Soir.
La Universitatea din Alsacia a cunoscut-o și pe soția sa, Christiane Frising, o prezență discretă, despre care presa a scris în contextul unei conferințe de presă, când liderul european a primit un apel telefonic și, degajat, le-a spus jurnaliștilor: „este soția mea!”. Iar câteva secunde mai târziu a adăugat: „nu, este Cancelarul Angela Merkel”.
Christiane Frising și Jean Claude Juncker iubesc animalele, de curând au adoptat un câine, Peluso, însă nu au copii. „Aș vrea să găsesc un truc prin care să am copii mici, pentru că văd cum se schimbă prietenii mei, ce poftă de viață primesc când apar copiii în viața lor. Pe de altă parte, la ritmul în care fac eu politică, nu cred că aș putea gestiona și problemele copiilor.”, a adăugat Juncker pentru Le Soir.
Despre dragoste vorbește rar Președintele Comisiei, iar când o face se referă, de obicei, la Europa. Cu toate acestea însă, reporterii Le Soir l-au surprins într-o dimineață în care primise cadou o carte a unei renumite poete din Luxembourg, Anise Kolz, și au obținut această declarație: „este prima iubire ale vieții mele”, a spus Juncker. „O femeie foarte frumoasă, remarcabilă. La Institutul Goethe din Luxembourg, germanii făcuseră o Bibliotecă Thomas Mann. Miercurea după-masă plecam din școală, împreună cu un coleg, făceam autostopul până la această bibliotecă unde lucra Anise.”
În 1998, Jean-Claude Juncker a fost implicat într-un accident rutier care l-a dus în comă pentru două săptămâni. Accidentul nu a fost discutat în presă, iar liderul european, care conducea mașina la acel moment, păstrează și acum discreția asupra întâmplării, chiar dacă se consideră un norocos: „am avut-o pe mama până la 88 de ani, pe tata până la 92. În afară de acest accident care m-a dus în comă nu am avut niciun ghinion. Mă consider un binecuvântat al sorții.” (Le Soir)
Pe aceeași temă
Citește mai multe
