De la publicitate la artă. Răzvan Pascu: „Alege-ți o chestie și aruncă-te în ea, satisfacția te va alimenta să descoperi tot mai mult și vei intra într-un ciclu virtuos”

Lumina are puterea de a transforma spațiile și de a rescrie felul în care le privim, fie că vorbim despre ziduri vechi, clădiri industriale sau locuri aparent uitate. Pentru Răzvan Pascu, fondatorul festivalului AMURAL și inițiatorul proiectului SURSA, arta luminii nu este doar un spectacol vizual impresionant, ci un mod de a crea emoție, de a genera dialog și de a reda viață unor spații „traumatizate”. SURSA își propune să aducă la București un tip de experiență artistică aflată la granița dintre tehnologie, emoție și patrimoniu, prin lucrări de light art semnate atât de artiști internaționali de renume, cât și de creatori locali.

Am vorbit cu Răzvan Pascu despre cum s-a născut ideea acestui festival, despre colaborarea cu artiștii, despre zidurile vizibile și invizibile pe care arta încearcă să le spargă și despre rolul pe care îl poate avea lumina în regenerarea orașului. El nu privește light art doar ca pe o expresie artistică spectaculoasă, ci și ca pe un instrument de reconectare între oameni și spații, un limbaj comun care depășește barierele culturale sau sociale.

De la provocările tehnice și logistice, până la motivațiile personale și rolul pe care artiștii îl joacă în societate, Răzvan Pascu ne dezvăluie povestea din spatele festivalului SURSA și ne invită să descoperim Bucureștiul printr-o altă lentilă – una luminată de emoție, profunzime și libertate creativă.

Răzvan Pascu, cum ai descrie, în câteva cuvinte, proiectul SURSA pentru cineva care n-a văzut niciodată un festival de light art?

Un festival de light art este un festival ce adună lucrări de artă ce folosesc lumina cu numeroasele sale categorii și subcategorii. De aici și numele proiectului care încearcă să concentreze și să exploreze manifestările artistice ce au la bază lumina ca materie.

Cum s-a născut ideea de a aduce acest tip de artă digitală în București, după edițiile Amural desfășurate la Brașov?

Cu trecerea timpului am continuat să lucrez, să studiez și să aprofundez acest domeniu, această artă chiar. Și încă din timpul AMURAL mi-am dorit să avem un spațiu indoor pentru lucrări ce au nevoie de condiții speciale de expunere. Am dat peste interioarele absolut superbe și prea puțin explorate ale Bibliotecii Naționale and here we are.

Răzvan Pascu: „Nu sunt doar ziduri de piatră sau metal, sunt ziduri de ură, discriminare sau război”

De ce este atât de important să spargem „zidurile invizibile” prin artă, cum spuneți voi în manifestul festivalului?

Pentru că, în mod paradoxal, odată cu apropierea umanității prin rețele, s-au ridicat la fel de rapid și ziduri între oameni, comunități, grupuri. Și nu sunt doar ziduri de piatră sau metal, sunt ziduri de ură, discriminare sau război.

Creația profundă ne duce la un numitor comun, ne obligă să simțim, să esențializăm. Să poți să te numești SURSA nu e doar un gimmick de marketing, e asumarea unei poziții din care să propui lucruri substanțiale. Lucrări, emoții puternice. 

Ai spus într-un interviu că Bucureștiul are multe locuri „traumatizate”. Cum poate arta digitală să vindece sau să readucă spiritul acestor spații?

Da, un specific al artelor luminii este că ele depind în mod semnificativ de context. Și nu doar atât, dar creează context. Ca să dau un exemplu, până să începem festivalul AMURAL, brașovenii nu știau care e zona După Ziduri, care e Turnul Alb sau Negru, care e bastionul Graft. După 7 ani de festival aceste edificii au devenit landmarkuri de referință în amintirile și emoțiilor unor mii de oameni. 

Light art are puterea asta să redeseneze felul în care privim niște locuri. Ne ajută să le trăim altfel și automat să le dăm și lor viață. Light art merge bine cu patrimoniul, nu doar foarte vechi, dar și cu patrimoniul industrial, și cu clădirile contemporane, cu patrimoniul natural etc. O lucrare de lumină e ca un fel de contur efemer al unei emoții. Într-o lume de coji și carcase, să pui suflet în ele e minunat și pentru creator și pentru privitor.

Cum a fost colaborarea cu artiștii internaționali și locali? Ce criterii ai avut în selecția lor pentru festival?

Am vrut cu această primă ediție să trasăm mai clar definiția Light art sau artă de lumină. Pentru că nu prea s-a teoretizat la noi, nu avem critică în zona asta și sunt puțini artiști. Light art poate fi new media art câteodată, dar uneori e doar un bec sau o umbră sau o sculptură dintr-un material translucid. Deci nu e mereu artă cu tehnologie, e arta care folosește ca materie primă lumina, asta e o definiție.

Astfel că am căutat artiști de referință, cum sunt Laszlo Bordos (HUN) și Maotik (FRA), artiști pe care i-am văzut la festivaluri internaționale ca MOULAB (ITA) sau In-Dialog (FRA). Și artiști de la noi care lucrează cu lumina for a living, chiar dacă unii vin din arhitectură, alții din video-mapping, alții din installation sau din digital art. O să vedem la final SURSA care îi conectează pe toți acești, foarte diferiți de altfel, artiști.

În spatele unui spectacol de lumină și proiecție se află o logistică uriașă. Care a fost cea mai mare provocare tehnică de până acum?

Provocările urmează atunci când vom monta lucrările. Cred că cel mai greu va fi să nu se polueze sonor, vizual, de asta mi-e frică acum.

De ce este important ca acest tip de artă – efemeră, dar spectaculoasă – să fie gratuită și accesibilă tuturor?

Nu cred că ar trebui să fie gratuită. Setul de cunoștințe, nevoile tehnice, competiția globală, complexitatea proiectelor determină niște bugete foarte mari. Din fericire, acum avem această finanțare AFCN cu care să punem bazele și să deschidem ediția pilot către oricine. Dar publicul, dacă primește ceva din aceste experiențe, cred că va fi dornic să le susțină prin bilet.

Răzvan Pascu: „Am primit ștampila de victime colaterale și a trebuit să luăm distanță de un loc care deși ne e drag, nu mai știe să ne aprecieze”

Crezi că Bucureștiul are potențialul să devină un punct important pe harta internațională a festivalurilor de new media și artă digitală?

Absolut, cred că suntem puțin în urmă ca țară la acest aspect. Strict Bucureștiul se descurcă bine, există Spotlight, iMapp, RADAR în ofertă. Unde cred eu că vine SURSA prin comparație este la o anumită profunzime a lucrărilor și la căutarea și susținerea artiștilor locali care sunt prea puțin expuși. Dar noi venim cu o rețea de frumos și o tradiție din 2015, am crescut odată cu scena de new media autohtonă, suntem parte din ea.

Ce înseamnă pentru tine personal acest proiect? E doar o inițiativă artistică sau și o formă de catharsis?

Nu știu cât de personal e cazul să mă cufund. Cert e că festivalul AMURAL, proiectul nostru de suflet, și-a pierdut casa când politicienii din Brașov au decis să se războiască fără să țină cont de țesutul civic și creativ din oraș. Am primit ștampila de victime colaterale și a trebuit să luăm distanță de un loc care deși ne e drag, nu mai știe să ne aprecieze.

Dar SURSA are propria sa poveste, este mai aproape de arta de galerie, mai manifest artistic și mai puțin local. SURSA se petrece la nivel uman.

Răzvan Pascu: „Eram în publicitate, lucram în creație, dar mereu îmi doream să fiu lipsit de limitele specifice comunicării comerciale”

Cum a ajuns arta în viața ta? Cum ți-ai descoperit acest talent, această pasiune?

Eram în publicitate, lucram în creație, dar mereu îmi doream să fiu lipsit de limitele specifice comunicării comerciale. Am descoperit proiecțiile prin cineva drag atunci și de acolo lucrurile au explodat în nenumărate proiecte, proiecții, luminițe. Am învățat despre artă după ce am început să creez. Nu sunt un artist, dar încerc să mă înconjor de creația altora, să fac și eu lucruri și să trăiesc cât mai mult în lumea imaterială a marilor idei.

Care crezi că este rolul unui artist în societate, mai ales în cea românească?

Nu cred că există un rol, poți fi implicat social, poți fi detașat de lumesc, poți fi astral sau foarte foarte specific. Cred că soarta artistului e să lupte, nu pare că vom avea nici generația noastră, poate cele care vin, confortul de a crea în pace. Suntem interconectați și asta înseamnă că artiștii, aceste inervații sensibile din jurul nostru sunt stimulați mai mult ca oricând.

Cât de bine se poate trăi din artă în România? Și cum trăiești tu?

Depinde de multe aspecte, eu pot vorbi doar despre cum fac eu. În primul rând nu sunt singur, suntem un studio, H3, unde ne-am unit forțele trei oameni. Apoi lucrăm și proiecte comerciale, chiar dacă facem creație, inovație tehnică, storytelling, provocăm emoții, o facem elaborat și în jurul unor obiective de marketing de multe ori. Din proiecte exclusiv artistice nu am putea să construim tot ecosistemul din jurul nostru.

Iar AMURAL este proiectul de giving back, unde suntem mai mulți oameni. Cred că dacă nu sunt suficiente oportunități, ar trebui să le construim. 

Citește și: „Pentru mine, bijuteriile nu sunt doar obiecte, ci emoții și povești care rămân.” Flavia Marin, femeia care a vândut diamante pe oceane și acum își construiește propriul vis

Cine este cel mai mare ajutor în viața unui artist? Dar cea mai mare provocare, piedică?

Pe mine mă ajută feedback-ul celorlalți, nu sunt izolat sau suficient de sigur de ce produc ca să exist autonom. Cea mai mare piedică pentru mine sunt eu.

Dacă ar fi să alegi un singur loc din București unde ți-ai dori să duci lumina SURSEI în viitor, care ar fi acela și de ce?

Am mai multe răspunsuri, dar încerc să nu rămână doar la nivel de proiecții imaginare, lucrez ca măcar unele să devină realitate, le voi face public în măsura în care vom reuși. Dar Biblioteca Națională este un astfel de loc și vă invit să o revizitați cu ocazia SURSA.

Și, la final, ce mesaj ai pentru tinerii artiști digitali din România care visează să schimbe lumea prin lumină, artă și tehnologie?

Suntem la a doua revoluție în mai puțin de două decenii. A fost revoluția internetului care a venit cu sub-revoluția accesibilizării echipamentelor. Acum trăim din plin revoluția AI. Contextul e ideal. Trei sfaturi am:

1. Alege-ți o chestie și aruncă-te în ea, satisfacția te va alimenta să descoperi tot mai mult și vei intra într-un ciclu virtuos.
2. Do stuff, stop planning.
3. Urmărește-l pe Jerry Salz și artiști locali, nu doar artiști mari care să te complexeze.