De la „Străzile din București”, la tainele muzicii inspirate din iubirea de sine. Cum a ajuns Florian Rus să cucerească toate topurile muzicale și cine este omul din spatele artistului: „gestionez succesul încercând pe cât posibil să îl ignor cu desăvârșire”

Muzica este creată de om, iar omul o aduce în față prin talentul primit de la Dumnezeu și slefuit și încurajat în interiorul familiei sale. Înainte de a fi cântată, ea este trăită și simțită, iar Florian Rus, deloc o apariție întâmplătoare în această lume, livrează constant emoții când cântă. Am înțeles de la început că el guvernează în jurul artei și o dă mai departe prin sunetele muzicii. Compune, așază rânduri pe foi doar din inimă.

Îi este și îi va fi loial muzicii, descoperind tainele de când era copil. De la „Străzile din București” până la cucerirea topurilor nu a stat la mijloc decât pasiune, muncă și dorință. Și totuși, azi am vorbit cu omul din spatele artistului. Râde, plânge, iubește, poartă temeri. Ca noi toți.

Florian Rus: „Am o chemare și trăiesc în concordanță cu ea”

Ce culoare are prezentul, Florian?

La ora la care scriu, dacă ridic ochii din laptop, văd un albastru senin. În momentul ăsta, așa e și în capul meu. Cu câte-un nor răzleț.

Cum arată sufletul tău? Ce-l gâdilă?

Sufletul meu e lumină. Punctul de pornire și locul în care mă întorc mereu pentru ghidaj. Îl gâdilă oamenii și îi place și lui să gâdile înapoi.

 Crezi că ești născut sub o stea norocoasă? Și n-aș vrea să te raportezi doar la timpurile de acum, căci e clar că guști dintr-un succes mare.

Mă pot considera norocos, clar, cu tot ce am în jurul meu. Fie că vorbim despre material sau spiritual. Interesant e că mă simt norocos și pentru lecțiile pe care le primesc și din care, sper eu, că învăț câte ceva

Citește și: Legătura dintre Adrian Enache și Mihaela Runceanu, o poveste emoționantă care ar fi putut opri o crimă. Controversele din viața sentimentală a cântărețului, pasiunea sa pentru fotbal, relația cu Iuliana Marciuc și întâlnirea cu idolul său, Tom Jones

Guvernezi în jurul muzicii, te perinzi în jurul sunetelor. Este muzica cea care vindecă oamenii? Dar iubirea?

Muzica e clar unul din fenomenele care fac viața suportabilă. Arta, în general, ne colorează existența în așa fel încât mi-e greu să-mi imaginez o lume lipsită de acest refugiu. Muzica, pentru mine, a fost mereu această lume misterioasă fără granițe vizibile, în care te poți ascunde de lumea reală atunci când simți să faci asta. Iubirea e, cumva, mama tuturor vindecărilor, oricât de clișeu a devenit deja să spunem asta. Cred că foarte puțin conștientizăm cât de puternică e iubirea.

Cum poți descrie relația cu iubirea de sine? A fost mereu pe un considerent pozitiv?

Aș putea spune că încep să observ când dialogul meu cu mine e unul distructiv și să-mi amintesc că, în mod clar, nu m-aș comporta atât de dur cu nimeni altcineva. Mai ales cu persoane apropiate mie. E ciudat cum uităm că noi înșine ne suntem cei mai apropiați nouă. Încerc să am grijă de mine și să fiu conștient de gândurile mele. Nu îmi iese mereu, dar îmi iese din ce în ce mai des și asta îmi spune că probabil e bună direcția în care mă îndrept.

Ce te mulțumește și te întregește în prezent?

Mă mulțumește faptul că respir, că trăiesc în primul rând. Că mă simt iubit și că iubesc. Apoi că am norocul să am o chemare și să trăiesc în concordanță cu ea.

Florian Rus: „Nu știu ce m-aș face fără muzică”

Un om este construit atât din mulțumiri, cât și din tristeți. Poartă cel mai în vogă artist tristeți cu el? Ce poți împărtăși?

Pot împărtăși faptul că nu cunosc om să nu poarte tristeți în zâmbet și bucurii în lacrimi.

Dar frici, temeri, gânduri negative?

Avem, avem. Avem de toate.

Apropo de ele, ai avut frică de succes sau abia îl așteptai? Cum reușești să-l gestionezi acum?

Nu am avut vreo frică, pentru că nu mi se părea inevitabil să îl am. Ba chiar mi se părea destul de improbabil, cumva statistic. Acum gestionez succesul încercând pe cât posibil să îl ignor cu desăvârșire. 

Nu cred că succesul a venit repede și ai gustat și din părțile mai puțin plăcute ale vieții. Sau viața ți-a zâmbit mereu?

Nu știu dacă mi-a zâmbit mereu, dar eu i-am zâmbit vieții tot timpul.

Fiecare etapă din viața noastră este frumoasă, deși nu se scrie mereu cu culori strălucitoare. De fel, ne asumăm orice primim în față, dar totuși, ai șterge ceva cu buretele dacă ai putea?

Tot ce mă alcătuiește pe mine e format din ce mi s-a întamplat bun sau rău. Sunt suficient de mulțumit de cum sunt astăzi ca să vreau să șterg ceva cu buretele.

Dacă ar fi să te dezbraci de hainele artistului și să îmbraci hainele unei alte meserii, ce ai alege?

Aș alege să nu mă dezbrac. Chiar nu știu ce aș face în afară de muzică. Aș alege ceva să-mi șadă bine și să fie cât mai util celorlalți, pe cât posibil.

Florian Rus: „Aceleași piese care umezesc ochii voștri, mi-au umezit și mie ochii”

Care sunt cele mai frumoase amintiri ale tale din copilărie?

Instant m-am gândit la„ascunselea”, cu mingea în fața blocului, sau la„flori fete și băieți”. Mai dădeam și concerte pe balcon pentru vecinii adunați de mama în fața blocului. Am câteva imagini plăcute de atunci în minte.

Ai colindat pe străzile din București sau perioada copilăriei ți-ai petrecut-o-n altă parte?

Am colindat și străzile din București. Veneam în vizită la verișoara mea destul de des. O bună parte din copilărie am petrecut-o însă la Târgoviște și la bunici în Mureș.

Cum era băiețelul Florian? Ce-ți aduci aminte despre el?

„Era curajos, creativ și autodidact”. Am întrebat-o pe mama. A mai zis și altele, dar părțile mai rele le-am omis.

Cum e acum bărbatul Florian? Ce-ți place la tine?

Este fenomenal. Îmi place că nu îmi place să mă dau bătut.

Sunt și lucruri care nu-ți plac?

Bineînțeles. Că îl pun pe Pro în procrastinare uneori.

Muzica este lucrul cel mai curajos pe care l-ai îmbrățișat?

Pentru muzică, în mod clar am făcut cele mai curajoase lucruri. Și în continuare sunt dispus să risc multe doar de dragul ei.

Versurile pieselor scrise de tine ne umezesc ochii, ne pătrund inima. De câte ori ai scris cu lacrimi în ochi?

Nu știu de câte ori, dar s-a întâmplat. Probabil aceleași piese care umezesc și ochii voștri.

Florian Rus: „Plâng des la filme”

Când ai plâns ultima oară? Sau somatizezi emoțiile, nu le exprimi decât prin muzică?

Plâng des la filme și probabil ajută. Sunt prea sensibil pentru văzut filme triste la cinema. De-aia prefer să merg doar la comedii.

Fără cine n-ai fi reușit, Florian, în viață? Către cine întorci fața și mulțumești sincer?

Reușita în viață cred că e o discuție mai lungă. În muzică la fel, dar la nivelul la care sunt eu acum n-aș fi reușit să ajung fără o grămadă de oameni, de la familie, la oamenii cu care mi-a făcut cunoștință muzica de-a lungul timpului. Nimic nu reușești cu adevărat fără să ai oameni alături.

Ție pentru ce îți ești recunoscător?

Pentru recunoștință.