De la terenul de rugby la educația pentru un stil de viață sănătos: Cum Alex Roșu vrea să schimbe mentalități și să aducă mișcarea în școli și grădinițe

Pe Alex Roșu îl găsim aproape zi de zi la Stejarii Country Club. Deși e manager sportiv, este unul dintre cei mai căutați antrenori deoarece, după mai bine de 27 de ani de școală, majoritatea dintre ei în domeniul sportiv, știe exact despre ce vorbește, atunci când recomandă clienților ce mișcări să facă și cum să le facă. Bine, mai e și carisma, dar înainte de toate profesionalismul îl recomandă. Iar aceste recomandări i-au oferit și curajul de a încerca mai mult. Este inventatorul unui concept de lifestyle sănătos, un educator de fitness, patentat, pe care urmează să-l lanseze în curând și, cu puțin noroc, chiar să-l ducă în școli și grădinițe. Până atunci, organizează un fitness camp, cu o mulțime de workshop-uri și mișcare, lucruri extrem de sănătoase pentru fiecare dintre noi, cei care alegem sportul în detrimentul canapelei.

Dincolo de toate, Alex Roșu are și o poveste interesantă, o poveste a devenirii sale, care ne inspiră și ne motivează să nu mai spunem niciodată: eu nu pot.

Hai să vorbim așa, hai să începem cu evenimentul pe care îl organizezi și să-mi spui câteva cuvinte despre el — de ce faci asta, ce urmează să se întâmple și când este, mai exact.

Alex Roșu: Eu am dezvoltat, să zic așa, un brand pe care vreau să-l promovez și care se numește F17NESS Fitness — dacă-l luăm așa, la prima vedere — care conține, să zicem, trei mari subsidiari.

Unul dintre ele este Fitness Camp, cel despre care vorbim astăzi.

Fitness Camp este un bootcamp de sport care durează trei zile — două nopți, trei zile.

Și l-am conturat ca fiind un concept nou, pentru că educăm practic participanții în mai multe direcții: zona anatomică — să știe exact ce este în corpul lor; zona osteopatică — cum funcționează corpul, care sunt lanțurile kinetice, cum se așează organele în burtă, ca să zic așa pe românește. Că nu sunt puse ca într-un sac, ele se agață de ceva. Și aceste „agățătoare — tendoane sau ligamente —, în funcție de postura deficitară sau de accidentări, pot influența și propaga dureri mai departe.

Și printr-un workshop, care o să fie super proactiv, o să determinăm anumite acțiuni ale plasamentului organelor în cavitatea abdominală, spre exemplu. Ăsta este unul dintre workshop-uri.

Următorul workshop, adică tot în cadrul acestui eveniment, sau acestui weekend de sport, va fi despre nutriție funcțională.

Iar nutriția funcțională nu e neapărat despre „câte grame de proteină să mănânc per kilogram corp ca să fac hipertrofie” sau „cât să slăbesc dacă stau în deficit caloric”. Nu. Aici vom aborda un pic altfel. Funcțional, exact cum și sună.

Vom învăța să citim etichetele produselor. Vom învăța cum să combinăm alimentele și de ce să le combinăm așa.

Pe fiecare workshop avem câte un specialist, pe care eu îl consider în măsură să poată să „predice” toate treburile astea. Verificați, evident.

Mai avem și un workshop de funcționalitate. 

Ce înseamnă funcționalitate?

Adică ce fel de angrenaje funcționale ne ajută să facem, de exemplu, o genuflexiune, o fandare… ce pârghii avem în componența acestor mișcări, ce fasciae solicităm, ce unghiuri, și așa mai departe.

Partea asta de funcționalitate o s-o prezint eu. Eu sunt specialist în biomecanică, certificat de Ministerul Educației. Am făcut master și studii post-universitare, nu doar cursuri de 3 luni.

Cum Alex Roșu vrea să schimbe mentalități și să aducă mișcarea în școli și grădinițe

Care sunt ceilalți doi subxiliari? 

Alex Roșu: Cel de-al doilea subsidiar al acestui produs este – acum sunt în curs de patentare. Eu aș spune că acest produs este un educator de fitness

Exact așa l-am prezentat și la înregistrarea worldwide, care folosește toate studiile pe care le-am citit, tot research-ul pe care l-am făcut despre aceste procese, integrate în acest produs.

Dovezile arată că încă de la vârsta de copil mic — practic începând cu 8 luni — partea cognitivă începe să se dezvolte. Ei sunt super receptivi până pe la 10 ani. Poți crea atleți. Poți crea oameni care fac mai mult decât sport. Care pot intra în zona de elită, de performanță.

Iar acest educator îi identifică mai repede. De ce? Pentru că educă mișcarea corect. Și atunci produsul — adică, între ghilimele, copilul — poate să exploateze tot ce are mai bun genetic.

Adică, dacă faci o genuflexiune corectă și ai o probă strict pe acest exercițiu, educatorul ăsta va scoate tot ce e mai bun din tine. Pentru că, practic, câmpul vizual devine o prelungire a senzației.

Când faci o genuflexiune și ești ancorat în spațiu, cu punctele fixate metric, creierul nu se mai ocupă cu „piciorul stâng e mai în față, dreptul mai în spate”. Sunt amândouă ready to launch.

Și atunci corpul, prin tot ce are el genetic, poate să dea tot ce are mai bun. Asta e principiul. Făcând exercițiile pe acest educator, dobândești cea mai bună formă a unui exercițiu.

Fie că e genuflexiune, fie că e fandare, fie că sunt elemente pliometrice. Iar orice atlet, de orice nivel, are la bază mijloacele atletice. Alergarea, sub toate formele ei.

Fie că e joc de glezne, pas săltat, pas sărit, genunchi sus, călcâi la șezut, alergare laterală, alergare cu spatele… Toate sunt educate precis de acest sistem.

Și atunci, rata succesului — cu siguranță — va fi mai mare decât dacă nu ai un reper clar.

Iar al treilea este Fitness Lifestyle, care e deja înregistrat și e o marcă de haine. Produsele sunt deja pe site. 

Când va avea loc fitness camp-ul?

Între 13 și 15 iunie.

Unde?

La Hotel Majestic, în Olimp.

Și este adresat cui, în mod special?

Tuturor pasionaților de sport. Fie că sunt sportivi de performanță, fie că sunt copii.

Familii sportive. Oameni care fac hiking, care merg cu bicicleta, care sunt avizi de cunoaștere. Care vor să contureze ideea asta de wellness, de un lifestyle sănătos. Pentru că de acolo vor pleca cu ceva. Cu niște informații reale, aplicabile.

E primul camp pe care îl organizezi?

Este primul. Și vreau ca acesta să aibă o recurență — o dată la trei luni — pe teme specifice, pe teme diferite. Ăsta este un Fitness Camp general.

Adică mișcare de toate felurile, în medii atipice — pe plajă, în piscină… Să facem toate formele de sport și să și înțelegem de ce le facem.

De ce le mutăm în toate mediile astea? Deoarece corpul trebuie să se adapteze. În orice condiții. Și trebuie să învățăm cum se face asta.

Câți ani ai?

35.

Mulți înainte! Ai zis că faci sport de 15 ani, dar de fapt tu faci sport de mult mai mult timp. Vorbim de sport activ, de competiție, nu?

Da. Vrei să începem de la început? Așa, ca o altă pagină?

Da, da, da.

De la vârsta de 8 ani particip la competiții de atletism. Am câștigat numeroase titluri la faze școlare, municipale, chiar și naționale.

În București?

Da, în București. Și ulterior pe țară.

Dar ce te-a determinat pe tine să te duci la atletism? Că, știi cum e, băieții se duceau la fotbal, fetele la balet.

Exact. Și de aici a venit ideea de motricizare juvenilă pe grupe de vârstă aplicată în sistemul de învățământ. Pentru că, uite, când făceam eu sport la școală — cu virgulele de rigoare — orele erau mult mai multe decât sunt acum.

Și nu doar asta. Se făceau exerciții centralizate. Profesorul venea cu o foaie și spunea: „Astăzi facem școala alergării, sărituri la capră, pliometrie…” Ne explica: „sărituri într-un picior, în două picioare, laterale, alternate…”

Adică ne dădea un drive, ne forma o bază în ceea ce înseamnă educația fizică.

Și acum?

Acum… Nu mai există educație fizică. Există o minge de fotbal pe care o aruncă în curtea școlii și copiii se joacă o oră. Eventual fetele joacă baschet în sală.

Povestea lui Alex Roșu: de la terenul de rugby la educația pentru un stil de viață sănătos

Dacă e sală. Dacă nu e…

Alex Roșu: Corect. Și atunci selecția era mult mai riguroasă. Aveam probe, aveam două ture de alergare în jurul școlii.

Oamenii care au un pic de discernământ și care au trăit perioada aia înțeleg câte lipsuri sunt acum.

Eu am predat și în școala generală, în timpul masteratului. Am făcut un stagiu acolo. Și am văzut cu ochii mei diferențele…

Dar atletismul? Cum l-ai ales?

N-am ales eu atletismul. Atletismul m-a ales pe mine.

Eram foarte bun la tot ce însemna… mișcare. Știi, baza oricărui sport sunt mijloacele atletice. Alergarea, înainte de toate.

Alergi bine?

Da. Și atunci ai o bază solidă. Poți merge mai departe spre alte sporturi, mai tehnice — cu partea trenului superior, de exemplu. Folosești o minge, o oină…

Poți merge la handbal pentru că alergi bine. Poți merge și la fotbal — la fel, pentru că ai o bază bună de mișcare.

Baza este constituită din mijloacele atletice. Dacă ai o pregătire bună, atunci, cu muncă poți dobândi și tehnica specifică fiecărui sport.

Fie că e fotbal, handbal, baschet… toate au aceeași bază. Eu am avut baza asta. Și de acolo am început să explorez.

Ce ai încercat prima dată?

Pe la 8 ani m-am dus la fotbal. În paralel, făceam și atletism. Profesorii mei au văzut că am niște calități — un pic diferite. Alergam bine, aveam explozie, coordonare. Și m-au trimis: „Hai, vino la competiție.”

Câștigam locul întâi peste tot. Contra cluburilor sportive, eu eram reprezentantul școlii.

Deci te remarcai.

Da. Și așa am fost invitat la cluburi. Profesorii de atletism mi-au zis: „Bă, hai, vino serios la atletism!”

Dar, copil fiind, eram fascinat de băieții mai mari — știi cum e. Aveau mușchi, arătau bine. Așa că am zis: „Fac și eu mușchi!” Știam că sunt bun la sport, voiam mai mult.

Și ai încercat alte discipline?

Da. M-am dus la canotaj. Mi-a plăcut. Dar m-au mutat de la caiac la canoe și nu mi s-a mai părut ce trebuie, așa că am renunțat.

M-am dus la handbal. La fel — frumos, dar nu m-a câștigat. Am fost și la fotbal, dar făceam asta zilnic deja. Voiam ceva diferit.

Și ai ajuns la rugby.

Exact. Când am văzut cum arătau băieții de acolo — mari, musculoși — am zis: „Asta vreau.”

Eu eram foarte slab la vremea aia. Și mi-am zis: Vreau să fiu și eu așa. În cartier, băiatul care avea mușchi era și cel „mai șmecher”.

Eram în Aviației — pe atunci era un cartier de fițe — și aveam câțiva băieți mai speciali. Erau cunoscuți, respectați. Mi-a plăcut asta. M-a atras ideea.

Ți-ai luat bătaie în cartier când erai mic?

Sincer, nu prea am luat bătaie, pentru că aveam un frate mai mare. Asta mă ajuta, dar pe lângă asta, fiind sportiv, am legat și prietenii din astea. „Ăsta e bun la alergare, ăsta e…” și așa mai departe. Începând cu școala generală, am făcut multe prietenii care au rămas până acum. Mai ales că eram înclinat spre sport.

Și m-a ajutat și la școală, pentru că profesorii — în special cei de sport — aveau o înțelegere mai mare față de mine. Directoarea școlii era o mare sportivă, și mă ajuta atunci când întârziam sau aveam note mai slabe. Mai am și acum diplome din acea perioadă, din fazele naționale sau municipale.

Deci, sportul te-a susținut și în alte domenii.

Exact, m-a susținut și în viața de zi cu zi. Și în școală, și în cartier. De mic am avut încredere în mine din punct de vedere sportiv. După ce am început cu atletismul, am continuat să exersez la diverse sporturi.