Dependenţa de tehnologie

Te-ai întrebat vreodată de ce tehnologia este atât de importanta la ora actuală? Aruncă o singură privire în jurul tău şi vei înţelege de ce. În fiecare moment al vieţii tale, eşti înconjurat de tehnologie, la modul cât se poate de practic. Chiar dacă munceşti sau te odihneşti, foloseşti mereu tehnologie, întrucât aceasta se află în toate lucrurile, pe care le considerăm banale: de la telecomanda televizorului, la cuptorul cu microunde, cheia de la maşină până la obiectele pe care le considerăm cu adevărat tehnologice: telefonul mobil, laptop-ul, smart watch-ul. Toate au rolul de a ne face viaţa mai uşoară şi mai la îndemână, chiar dacă ne dăm seama sau nu. Mulţi dintre noi ne temem de tehnologie sau de ideea că aceasta ne controlează viaţa. Dar oare nu noi controlăm, de fapt, tehnologia?

Nu vreau să neglijez nici tabăra celor care spun ca tehnologia ne controlează viaţa. Da, tehnologia creează dependenţă! Uşurinţa cu care poţi îndeplini anumite sarcini te face dependent de timpul câştigat şi de energia scutită. Să facem un exerciţiu: cine a fost Oliver Cromwell? E greu să îmi amintesc şi până găsesc o enciclopedie din care să iau index-ul şi apoi să aflu povestea, mă plictisesc sau uit. 

Accesibilitatea dă, de fapt, dependenţă! Lejeritatea cu care poţi să îţi alegi informaţiile, ştirile, uşurinţa cu care poţi comunica cu prietenii, simplitatea prin care poţi împărtăşi o idee sau o fotografie face din tehnologie un „drog” modern! Da, dependenţa tehnologică este adevărată.

Dar nu tehnologia în sine dă dependenţă: nu microcipurile, diodele, plăcile video, tranzistorii, ecranele LED, bateriile sau procesoarele sunt cele care ne fac să ne întoarcem din drum când ne-am uitat „smart phone-ul acasă”, ci tocmai această partea „smart” din cuvântul compus. Inteligenţa dă dependenţă! Omul modern a devenit adeptul tehnologiei „smart”, aşa cum în antichitate filosofii aveau discipoli pentru că ei deţineau cunoaşterea.

Azi, suntem obişnuiţi sa avem informaţia la un „touch sau la un click distanţă pentru că suntem însetaţi de cunoaştere, de informaţie. Chiar şi copiii deprind de mici acest mod de a relaţiona cu spaţiul înconjurător: totul e la un „touch” distanţă. Învăţaţi de părinţi cu tablete, ei ating lucrurile din jur aşteptând un feedback. De fapt, lucrurile se îndreaptă către „dependenţa de răspuns” de la mediul înconjurător, iar aici apar alte două noi concepte: „Virtual Reality” şi „Augmented Reality” care poate la început ne vor speria, dar pe parcurs vor deveni parte din viaţa noastră. Cum omul a evoluat de la agricultor la vânător, aşa va deveni din privitor pasiv, unul activ!