În momentul de față mi se pare că principala problemă este factorul politic şi viziunea pe care factorul politic o propune, și anume încarcerarea, cu pedepse mai mari şi poliție. Mă uitam acum câteva zile că Primăria Iași a anunțat o campanie antidrog în județul Iași pentru că vor să ajute tinerii și așa mai departe. Și enumera instituțiile care sunt implicate în acest proiect. În primul rând, nu era niciun ONG, nicio asociație de tineri, nimic, dar erau 8 sau 9 instituții publice dintre care jumătate erau instituții ale Ministerului de Interne: Agenția Națională Antidrog, Inspectoratul pentru Situații de Urgență, DIICOT și așa mai departe.
În momentul de față, mai mare decât problema drogurilor este problema elementului politic care gestionează acest fenomen într-un mod absolut catastrofal și nu o spun eu, o spune experiența tuturor statelor care au experimentat deja lucrul ăsta înainte.
Noi am descoperit drogurile în anii 90, dar celelalte state se confruntau deja cu problema asta de pe la 1930. Atunci a apărut prima campanie de demonizare a canabisului. În anii 50, apoi, în America, te oprea pe stradă și-ți lua sânge cu forța și dacă îți găseau morfină sau heroină în sânge te duceau la pușcărie.
Lucrurile astea s-au întâmplat, nu le inventăm noi. Politicienii români nu au capacitatea de a inventa lucruri noi. Lucrurile astea s-au experimentat și nu funcționează. Se știe că cu cât politica este mai agresivă, mai punitivă, mai orientată spre criminalizare, cu atât efectele sunt mai negative.
Oamenii sunt descurajați să mai acceseze tratamentul. În momentul în care statul român îți ia carnetul, te trimite la pușcărie și așa mai departe nu mai accesezi un tratament. Nu te mai duci să-ți cumperi o seringă sterilă de la farmacie că ți-e frică să te vadă farmacista, care poate cunoaște pe cineva. E o spirală a efectelor negative. Dealerii, de exemplu! Dacă riști 15 ani de pușcărie, atunci lucrurile devin foarte groase. Vom ajunge să gestionăm un fenomen infracțional extraordinar de periculos și violent pentru că nimeni nu-și riscă 15 ani din viaţă. Una e să te duci 3 ani, 5 ani, 7 ani, dar dacă te duci pentru 15 ani lucrurile vor deveni extraordinar de violente. Prețul va crește. Crește prețul, crește infracționalitatea. Oamenii trebuie să facă rost de bani.
Domnii politicieni au impresia că se duc la Pro TV sau Antena 1, anunță că au crescut pedepsele, bunica o să-i mai voteze o dată la alegerile de anul viitor și toată lumea e fericită, dar oamenii aceștia au responsabilitate. Ei țin în mâinile lor destinul acestei țări. Iar ceea ce se întâmplă acum este absolut catastrofal din punct de vedere al sănătății, nu doar a consumatorilor de droguri, a întregii populații.
Cum vedeți dumneavoastră lucrurile? Ce ar trebui să se întâmple ca să fie mai bine?
Asociația Psihiatrică Română, cu susținerea Colegiului Medicilor, a publicat atunci când se discuta legea, care până la urmă a trecut, un punct de vedere contrar acestei legi, în care prezentau și 10 puncte de măsuri care ar trebui luate.
E nevoie de un răspuns instituțional și de o schimbare de viziune. În primul rând, avem nevoie de o schimbare în ceea ce priveşte Agenția Națională Antidrog, pentru că ei, sub același acoperiș, au și prevenire și tratament și combaterea traficului. Practic, tot ei sunt cei care îi bagă la pușcărie și tot ei sunt și cei care îi tratează.
Avem nevoie ca instituția statului care se ocupă de prevenirea și tratamentul dependenței de droguri în populația României să fie civilă, să ţină fie de Ministerul Sănătății, fie să facem o agenție direct sub primul-ministru. Cum e, de exemplu, Agenția Națională Anti-Doping. Cum e posibil ca aceasta să fie sub primul ministru, dar Agenția Națională Antidrog să fie la Ministerul de Interne?
Trebuie să separăm partea de prevenire și tratament de partea de combatere a traficului, de încarcerare, urmărire și așa mai departe. Pentru că altfel oamenii nu vor avea încredere.
Apoi societatea românească trebuie să înțeleagă că nu există soluții facile, că trebuie să decriminalizăm consumul. Nu poți să lucrezi cu niște oameni şi să încerci să îi convingi de ceva sau să-i aduci alături de tine, atâta timp cât îi ameninți cu pușcăria. Şi trebuie să specificăm foarte clar ce înseamnă trafic şi să facem diferența între micul trafic și marele trafic. În România, peste 80% din capturile înregistrate de poliție sunt pentru cantități de sub 5 grame. Practic, ce fac domnii polițiști în așteptarea pensiilor speciale este o muncă, pe de o parte, extrem de facilă, că e foarte ușor să prinzi consumatori, mai ales dacă sunt dependenți, pentru că în momentul în care ești dependent orice formă de autoconservare se duce. Dacă îți bagi în venă și riști să te infectezi cu tot felul de viruși nu îți mai pasă că te filează.
În momentul de față avem foarte multe dosare, peste 5000 de dosare în fiecare an, care sufocă activitatea Procuraturii. Avem nevoie să diferenţiem între micul trafic, care de multe ori este o formă de manifestare a dependenței – avem consumatori dependenți care ajung să vândă ca să facă rost de bani – şi marele trafic. Nimeni nu s-a opus vreodată să îi dăm 20 de ani de pușcărie lui El Chapo, dar el a scăpat din Mexic de 2 ori, din pușcărie.
Mi s-a părut absolut ilar argumentul deputatului care propunea chestia aia cu testarea suprafețelor pentru droguri din școli, care spunea că testăm suprafețele, ajungem la copii și de la copii ajungem la dealeri. Nu se întâmplă asta niciodată. Ce se întâmplă de foarte multe ori, şi într-o țară obișnuită, în care delațiunea a fost sport național timp de decenii înainte de 89, practic ce se întâmplă este că încurajezi consumatorii să se toarne între ei pentru a obține o diminuare a pedepsei. N-o să toarne nimeni un dealer, unul din acela care poate după aceea să vorbească cu niște băieți în pușcărie, să nu mai ieși de acolo viu. Dar încă o dată, faptul că un politician poate să se gândească și după aia să articuleze ideea că vor să trimită polițiștii cu câini, în școli, peste copii și după aia să-i șantajeze cu pușcăria ca să toarne pe altcineva, cred că ar trebui să ne punem niște întrebări foarte serioase legate de noi, ca naţie şi de felul în care ne tratăm copiii.
Mi se par niște tare de acum 35, 40 de ani.
Eu nu am mai auzit de vreo țară care să propună încarcerarea copiilor. Nici măcar în Singapore, unde poţi să iei pedeapsa cu moartea pentru trafic, dar există foarte clar în lege cantitatea peste care se consideră trafic.
Suntem într-un într-un vis urât şi încă nu vedem posibilitatea de a ne trezi din el.
Şi ca să închei răspunsul la întrebare, între acele măsuri este această modificare a felului în care funcționează instituția principală a statului Antidrog. Avem nevoie apoi să facem decriminalizarea consumului în așa fel încât să putem să lucrăm cu consumatorii. Și chestia asta funcționează! În Portugalia s-a întâmplat asta în 2001. A scăzut consumul, a scăzut infracționalitatea, au scăzut infecțiile HIV. Toată lumea știe cum funcționează, absolut toată lumea știe, dar avem acești politicieni care se încăpățânează să se agațe de o viziune dictatorială asupra societăţii.
Practic, vorbim de măsuri populiste sau vorbim de măsuri eficiente, nu?
Așa este! Dar mă întreb dacă sunt realmente populiste. Este o invitaţie pe care o fac, să facem un sondaj despre atitudinile populației legate de consumul de droguri. Eu cred că marea majoritate a românilor ar fi de acord cu afirmația că locul consumatorului de droguri nu este la pușcărie, printre violatori, printre tâlhari și printre alți oameni de felul ăsta. Sau și mai direct, dacă copilul tău de 18 ani ar fi prins că i-a dat altuia o țigară cu marijuana, ai fi de acord să facă de la 3 la 10 ani de închisoare? Vi se pare că este o măsură rezonabilă și cu impact educativ?
Pedeapsa asta de la 3 la 10 ani nu este întâmplător pusă, pentru că tot ce este de la 3 ani în sus nu mai poate fi dat cu suspendare. Acești oameni, în sadismul lor, au vrut să se asigure că nimeni nu va scăpa fără executare. Culmea, că unii dintre ei fac parte din aceste mișcări creștine! Mi se pare că e o contradicție în termeni așa de mari să te numeşti creștin şi să vrei să bagi copiii la pușcărie.
Oare să fie o problemă și lipsa de informație la nivelul societăţii româneşti? Sigur, cu toții trăim în niște bule, dar am observat că sunt foarte mulți care pur și simplu se tem fără să știe de ce se tem.
Consumul a fost lăsat să se dezvolte ani de zile şi, bineînțeles, au început să apară problemele. La un moment dat a circulat un filmuleț, la o conferință la care se duseseră doamna Gorghiu și alți politicieni să prezinte mesaje antidrog în public și să dea frumos și au avut surpriza să vină o doamnă, cu o fată de 16 ani, cu probleme grave legate de droguri, care s-a dus la pupitru și a spus: „Eu nu am unde să-mi tratez fata.”
Nu există niciun centru detox pentru minori în România, de stat sau privat. Deci, dacă dumneavoastră aveți acum un copil cu probleme de droguri, nu aveți unde să-l internați într-o instituție specializată. Îl puteți interna la psihiatrie, dar de multe nu îl primesc.
Gândiți-vă că am trecut prin criza etnobotanicelor, magazinele de vise din anii 2010, unde am făcut fix ce facem acum: le-am interzis și am dat pedepse cu pușcăria. Şi acum suntem ţara din UE unde etnobotanicele sunt cea mai consumată substanță, peste canabis.
Din ce am mai aflat şi eu, marea problemă la noi nu este legată de drogurile extrem de cunoscute, ci mai degrabă de cele făcute în laboratoare…
Sintetice, da. Și unul din efectele acestor pedepse extreme va fi să orienteze consumatorii spre ele. Pentru că, de fapt, de asta și suntem aici, în situația în care sunt cele mai consumate în România. Odată, pentru că sunt ieftine, iar în al doilea rând, pentru că dealerii și consumatorii nu riscă atât de mult, pentru că aceste substanțe nu ies la test. Și practic, acum, cu aceste pedepse și mai mari, vom avea un val și mai mare de consum de etnobotanice, pentru că puţini vor risca 15 ani de pușcărie.
În condițiile în care înțeleg că acestea sunt mult mai agresive.
