Sunt enorm de periculoase. Dacă mergeți în orice spital de psihiatrie și vorbiți cu medicii de acolo, vă vor spune că vin legumă. Vin cu episod psihotic, vin cu tentative de suicid, vin cu dezorientare maximă, o dependență din aceea care, practic, nu mai știi nimic de tine.
Asta e când lași niște oameni să guverneze cu televizorul. Asta s-a întâmplat și la COVID. Am avut noroc că efortul împotriva Covid-ului a fost internațional. Altfel cred că ajungeam în același punct în care niște politicieni ar fi venit să spună că nu e OK să porți mască. Eventual, să le dea și pușcărie dacă puteau. Bine, exagerez acum, pentru că subiectul ăsta e foarte tulburător și cred că ar trebui să fie pentru absolut oricine. Sunt multe lucruri tulburătoare în țara asta, cum e povestea asta cu analfabetismul funcțional, care atinge niște niveluri absolut imense în populația școlară.
Ați făcut o paralelă foarte interesantă pentru că mie mi se pare că se aruncă pisica tot în ograda părinților, și în ceea ce privește educația și în ceea ce privește consumul de droguri. Mai exact, în afară de ce îi spui tu acasă, care poate să conteze sau nu, nu văd să vină dinafară nişte informaţii cu adevărat utile.
Mi se pare că problema e una de competență. Nu știu să vorbesc despre ce se întâmplă în Ministerul Învățământului, dar pot să vorbesc despre ce se întâmplă în acest domeniu al dependențelor și anume faptul că nu avem niște oameni competenți și cu viziune care să gestioneze acest domeniu.
Cred că ați văzut interviul fostului director de la Agenția Națională Antidrog. L-au filmat la un interviu, dar au filmat și în afara interviului și l-au dat pe post spunând că nu poate să zică ce se întâmplă cu drogurile în România că l-ar da afară.
E OK să nu ai oameni competenți, dar măcar să luăm de afară lucrurile care funcționează. Dar nici asta nu facem. A existat o perioadă la începutul anilor 2000, în care, şi cu sprijinul fondurilor europene, a existat un import de know-how, au fost formări, s-au deschis niște centre, nişte ONG-uri.
Din păcate, după 2010, pentru că am aderat la Uniunea Europeană, fondurile au început să scadă, mai ales pe Sănătate, pentru că în Uniunea Europeană sănătatea este un domeniu care este responsabilitatea fiecărui stat în parte. Nu e un domeniu precum circulația mărfurilor, justiția sau agricultura, care să fie reglementat la nivel de Uniunea Europeană. Fiecare stat își face sistemul de sănătate așa cum consideră. E o chestiune mult prea spinoasă ca să intervină UE.
Am rămas fără fonduri dinafară, iar statul român nu a avut niciun fel de intenție de a prelua finanțarea, nimic din ce s-a făcut în acea primă decadă din anii 2000. Și așa ne-am trezit că s-au sistat fondurile pentru niște programe foarte importante pentru consumatorii de heroină, de exemplu. Iar în 2013 am fost țară declarată cu epidemie de HIV la Națiunile Unite. S-au oprit fondurile pentru programele de schimb de seringi, pentru programele care distribuiau prezervative și făceau educație în așa fel încât consumatorii să nu se infecteze cu HIV. Au apărut și etnobotanicele tot atunci.
Am avut această combinație absolut îngrozitoare care a dus ca acum, 40-50% din consumatorii vechi de heroină să fie infectați cu HIV. Dar am plecat de la o situație în care erau sub 5 %.
Stau să mă gândesc dacă nu avem și o problemă de mentalitate. Se vorbește foarte puțin despre motivele pentru care ajung acești oameni dependenți de droguri, despre faptul că au nevoie de ajutor, că nu trebuie puși la zid sau aruncaţi în închisoare.
E o problemă de mentalitate și e o problemă de mentalitate mai largă. Este mentalitatea conform căreia îți bați copilul ca să asculte. Sau îl pedepseşti dacă nu ia nota care trebuie sau dacă face ceva greșit. Nu, asta înseamnă pușcăria pentru consum? Îl bați ca să înțeleagă, îl ameninți cu bătaia.
Degeaba venim noi să spunem că bătaia nu este o metodă educativă, că dimpotrivă, întărâtă și mai rău copilul. Avem niște politicieni care asta știu şi asta vând publicului: bătaie, represiune.
Până la urmă asta s-a întâmplat la 10 august. Ne-au luat la bătaie. A fost cineva pedepsit? A existat vreun mesaj că nu e OK să iei lumea la bătaie degeaba? Nu. Asta se întâmplă în România. Suntem luați la bătaie de cei care au puterea. Din punctul ăsta de vedere mi se pare că nu e suficient să spunem că avem o problemă de mentalitate. Cred că ar trebui să spunem că avem o problemă de democrație și de drepturile omului. Practic, în momentul de față, acești politicieni spun că consumatorii de droguri nu sunt oameni.
Mi s-a părut foarte interesantă scrisoarea din penitenciar a doamnei Elena Udrea, care la un moment dat se plângea că penitenciarele sunt pline de oameni cu probleme psihice, care urlă, țipă, își fac rău, nu-și iau tratamentul și că ar trebui ca justiția să nu-i mai bage la pușcărie.
Nu numai consumatorii de droguri sunt băgați la pușcărie. Foarte mulți oameni cu tulburări psihotice sunt băgați la pușcărie. Le intră nu știu ce chestie în cap, fac nu ştiu ce faptă și ajung la pușcărie. În 2006 Amnesty International a documentat 80 de cazuri de deces prin frig și prin foame la Spitalul de Psihiatrie din Poiana Mare. Nici măcar o singură persoană nu a fost anchetată. Nu a existat niciun fel de consecință legală. Şi au murit 80 de oameni. Singura consecință este că au pus faianță în spital.
Ajung la vorbele dumneavoastră, nu sunt văzuţi și tratați ca niște oameni.
Acum sunt consumatorii de droguri, la referendumul de acum 2 ani au fost homosexualii. Ar putea la un moment dat să mai vină și romi. Suntem o societate care are nevoie de țapi ispășitori.
Ce vă mână în luptă după atâția ani de activitate în domeniul acesta?
