Despre muzică și viaţă cu artistul spaniol Josu de Solaun: „Eram în pragul abandonului vieții mele de muzician, Concursul George Enescu în 2014 m-a salvat”

Josu de Solaun: „O operă de artă nu este niciodată terminată cu adevărat” 

Care a fost cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din această perioadă?  

Că o operă de artă nu este niciodată terminată cu adevărat: pur și simplu se ajunge la limita posibilităților din acel moment.  

Și ce v-a atras la acest oraș?

Istoria sa cinematografică și literară, moștenirea sa artistică, dinamismul și energia sa creativă, sentimentul de a fi un magnet pentru tot felul de oameni interesanți și creativi. Am vrut să fiu martor la asta, să mă las influențat într-un fel. De asemenea, un tip de libertate foarte special și unic, unul pe care nu l-am experimentat nicăieri altundeva…

Acum trăiți la Madrid, nu-i așa? Când și de ce v-ați întors în Spania?  

În perioada 2018 – 2019 am locuit cu întreruperi atât în Spania, cât și în SUA. În cele din urmă, în primăvara anului 2019 (în jurul lunii martie sau aprilie), m-am stabilit în Spania (mai întâi în Valencia, mai târziu, în 2020, în Madrid). 

Motivele au fost multe și personale. Tatăl meu s-a îmbolnăvit, multe dintre concertele mele aveau loc în Spania și multe alte motive care depășesc sfera acestui interviu. 

Ce putem găsi în playlistul lui Josu de Solaun, într-o zi normală?

Din ce în ce mai mult, încerc să ascult mai puțină muzică live, din mai multe motive pe care le consider foarte importante. Cu toate acestea, mai ascult și muzică acustică (dar din ce în ce mai puțin), iar gusturile mele muzicale sunt destul de ecumenice. Probabil că poți găsi orice, de la Enescu, Bach, John Coltrane, la Bartok, Monteverdi, Josquin, Ennio Morricone, Franz Zappa, Chopin, Taksim Trio, Snarky Puppy, Gabriel Kahane, Fauré, Beethoven, Lionel Hampton, Keith Jarrett, etc, etc, etc.  

Dacă nu mergeți la un concert de muzică clasică, ce fel de muzică ați alege pentru o ieșire de sâmbătă seara?

Depinde unde mă aflu. Probabil jazz, flamenco, muzică tradițională din locul în care mă aflu. Nu prea mult rock sau pop, deși nu am nimic împotriva lor.  

Aveți un loc preferat unde cântați, compuneți sau scrieți?

Natura ajută întotdeauna. Undeva aproape de mare, foarte aproape de mare sau dacă nu, într-o zonă montană liniștită.  

Anul trecut ați publicat un volum de poezie intitulat „Las Grietas / Fisurile”. Ne puteți spune care este poezia dumneavoastră preferată, poate o mică parte din ea…

E greu să vorbești despre poezia preferată, mai ales dacă ar trebui să aleagă dintre cele scrise propriu. Odată ce le scriu, ele nu-mi mai aparţin. Prefer ca ele să devină poemul preferat al altcuiva. Poate că ar trebui să întrebăm pe alții despre poezia mea, nu pe mine (zâmbește). Nu știu.  

Poeziile mele preferate sunt scrise de alții. Una dintre ele este „El Soliloquio del Farero”, de Luis Cernuda. Alta este „Treisprezece moduri de a privi o mierlă”, de Wallace Stevens.