Despre roboți și inteligență artificială alături de Aurelia Costache, precum și despre perseverența de a consolida o pasiune

Aurelia Costache a terminat studii de cibernetică, este o pasionată a literaturii science-fiction, iar teza ei de licență imagina procese de automatizare în acordarea creditelor bancare, în anul 1998, o perioadă în care în România era greu de imaginat vreun proces automatizat.

Așa se face că, la finalizarea studiilor, a aderat rapid la o organizație care îmbină tehnologia cu afacerile, iar 17 de ani mai târziu începea sa lucreze cu un start-up românesc, UiPath, care propunea o filozofie în care și Aurelia credea: roboții ne pot face viața mai ușoară.

Acum, Aurelia deține rolul managerial la nivel de Europa, Orientul Mijlociu, India și Africa într-o companie multinațională ce își asumă inovația și tehnologizarea în afaceri, EY România, dar este și antreprenor într-o afacere cu lavandă pe care a creat-o în și pentru familie, prieteni și cunoștințe.

Spune-mi povestea lavandei din viața ta! Cum a apărut?

Aurelia Costache: Întotdeauna mi-a plăcut să învăț ceva nou, să explorez, să  testez lucruri noi și să dezvolt echipe. Cred că acesta este motivul pentru care consultanța în permanentă dezvoltare mi s-a potrivit perfect. Și iată că am început  în urmă cu 25 de ani și niciodată nu m-am plictisit, mai ales pentru că în această zonă lucrezi cu oamenii și tot timpul faci ceva nou.

La un moment dat însă am simțit nevoia să fac ceva palpabil, tangibil. Nu doar eu, ci și soțul meu, care este avocat. Ne-am tot gândit la ce am fi putut face pentru asta, iar un exemplu puteau fi chiar părinții mei, profesori amândoi, care au avut ca pasiune apicultura. La mine însă a învins lavanda, plăcerea și dorința de relaxare cu care o asociez.

Și ce ai făcut pentru asta? Ai demisionat din corporație?

Aurelia Costache: Nici vorbă de așa ceva. S-a suprapus cu o perioadă în care treceam printr-o schimbare de roluri, ceea ce îmi dădea mai mult timp și energie pentru a mă ocupa de altceva. Așa încât am căutat un teren, undeva în apropiere de Pitești, soțul meu s-a ocupat de toată partea practică, a angajat oameni din satul unde se află terenul, iar eu am făcut un mic proiect de crowdsourcing, un concept care se afla la început în acea perioadă, prin care am ales un logo și un nume pentru această mică afacere.

Mi-a plăcut provocarea: intri pe un site, povestești despre afacere, definești obiectivele, propui un buget și primești propuneri pentru solicitările tale din toate părțile lumii. Cred că au ajuns la noi vreo 120 de idei. Am rafinat câteva dintre ele și am ajuns la ce avem acum, LavandEssence, numele care am simțit că exprimă ce doream, mai ales că ne doream mai degrabă să producem ulei esențial și nu neapărat săculețe cu această plantă. Așadar, am produs și am început să vindem sau să oferim în cantități mici, nu aș zice că avem dimensiunile unei producții de piață, ci mai degrabă de circuit restrâns.

Ce îți aduce ție acest business de familie?

Aurelia Costache: Ne aduce relaxarea și plăcerea de a avea un lucru tangibil, produs de noi.

Te amețește aroma dintr-un câmp de lavandă?

Aurelia Costache: Nu amețești, dar a fost interesant când am ajuns prima dată la cultură, chiar în perioada în care înflorise și se simțea aroma din mașină, de la un kilometru distanță. Apoi am descoperit câte proprietăți și la câte lucruri poți folosi acest ulei, dincolo de cunoscuta relaxare pe care o induce: are efect de stimulare a imunității, este repelent pentru insecte, este antiseptic și regenerează pielea după arsuri cutanate. Mai cu seamă acest ultim detaliu l-am aflat citind despre un chimist care a suferit o mică arsură la degete, în laborator, iar după ce a dat cu puțin ulei de lavandă, care-i era la îndemână, a remarcat cât de repede i s-a vindecat pielea.

Cum este să lucrezi 25 de ani într-o corporație? Ce te duce și ce te ține acolo tot acest timp?

Aurelia Costache: La întrebarea „ce te duce?” n-aș zice că am un răspuns foarte documentat. (râde)

M-am angajat în anul IV de facultate, eram în penultimul an la cibernetică și aveam câteva opțiuni: programare sau explorarea zonei economice. Mai exista varianta combinată, care îmi plăcea și mă tenta cel mai mult, între IT și afaceri. Așa că am ales ce îmi doream.

Ce așteptări aveai tu legate de business, când lucrurile nu erau atât de clar definite, când conceptul de antreprenoriat nu era atât de clar conturat?

Aurelia Costache: Exact asta aș vrea și eu să punctez, antreprenoriatul în 1998, anul despre care vorbim acum, nu era un concept familiar pentru studenții din România, așa încât, indiferent dacă se numea corporație sau antreprenoriat, eu am ales ce-mi plăcea. M-a atras combinația de activitate IT și afaceri, mai ales zona de lucru cu oamenii.

Ce-ai găsit?

Aurelia Costache: Am găsit un mediu propice dezvoltării profesionale și personale, care te provoacă în acea direcție. Asta face consultanța. Tot timpul am fost pasionată de ideea de a cerceta tehnologiile nou-apărute în străinătate, să găsesc modalități prin care să le aduc și în România, să putem ajuta și dezvolta piața de afaceri de aici, să putem sprijini clienții să-și implementeze tehnologia respectivă, să creștem echipe care să își dezvolte capabilități pentru aceste noi tehnologii. Corporația este un mediu de afaceri foarte corect, care ajută la dezvoltarea personală și care recunoaște performanța, ceea ce face să fie ușoară calea spre creștere profesională. Din acest motiv am și rămas în acest domeniu.

Nu te-ai temut niciodată de fețele întunecate ale tehnologiei înainte de a propune clientului opțiuni extraordinare? Cât e fler, cât e cercetare?

Aurelia Costache: În anii de început alegeam tehnologii testate și implementate în străinătate, fiindcă și afacerile în România erau la început și toate organizațiile aveau nevoie ca sistemele informatice de bază să fie implementate (de exemplu implementarea sistemului ERP SAP etc).

Ulterior, piața a evoluat, piața IT din Romania s-a dezvoltat și în același timp și cererea s-a transformat, iar organizațiile se așteaptă să vii întotdeauna cu ceva nou. Dacă mă uit la ultimii 6 sau 7 ani, de când lucrez în domeniul automatizării am pornit la drum testând la noi în organizație mai întâi, apoi mergeam la client. Dar acum există mulți clienți care doresc să testeze primii noile tehnologii.

Am pornit pe drumul automatizării descoperind în România un start-up care se chema UiPath, cu care lucrăm din 2015. Într-o primă etapă am educat împreună piața în cadrul diferitelor evenimente organizate (meet-ups, conferințe, etc) în așa fel încât să clarificăm faptul că tehnologia ajută omul și îi eliberează timpul pentru activități de o complexitate mai mare.

Pe mine m-a atras conceptul, ideea că tehnologia ajută oamenii, afacerile și se lega de interesele mele, chiar de lucrarea mea de licență, Artificial Intelligence, atât cât putea fi cercetată și pusă în practică la acel moment. Sigur că la momentul respectiv in 1998 nu mi-am imaginat vreo clipă că voi folosi vreodată în practică acele concepte. (râde)

De ce ai ales această temă?

Aurelia Costache: Tehnologia mi-a plăcut întotdeauna, am fost un fan al literaturii science-fiction, am devorat în liceu cărțile lui Isaac Asimov, eram fan Star Trek și probabil că aceste pasiuni nu erau întâmplătoare, iar mai departe m-a atras zona de inteligență artificială.

Chiar te-ai gândit la un moment dat că ceea ce pare rodul imaginației unor scriitori poate deveni realitate?

Aurelia Costache: Nu într-un timp atât de scurt.

Care era teza ta?

Aurelia Costache: Lucrarea mea de licență punea în discuție automatizarea deciziei în procesele de acordare a creditelor bancare. Propuneam modele care să analizeze și să decidă automat ce credite se pot acorda.

Acum aceste modele există acum și sunt implementate, dar la acel moment erau revoluționare.

Dacă ne gândim la modul în care se discută în spațiul public despre inteligența artificială aș întreba, urmând dezbaterea: venirea roboților va face bine sau rău omenirii?

Aurelia Costache: Iată un subiect care mă face să zâmbesc. Tehnologia, evident, trebuie folosită pentru a aduce valoare în plus organizațiilor sau angajaților.

Ca în cazul oricărei evoluții tehnologice, pe de altă parte, succesul ei depinde de modul în care o folosești. În privința roboților, adică a softurilor care îi fac posibili, nu este nicio îndoială că utilizarea lor aduce valoare fără doar și poate, mai ales prin prisma tuturor schimbărilor din piața muncii și a încărcării în termeni de cantitate asupra angajaților. Este păcat să nu folosim roboții pentru a delega atribuțiile repetitive, de rutină de la om înspre mașină.

Pe de altă parte, este important să ne asigurăm că utilizarea inteligenței artificiale este una etică, iar modelul aferent este unul verificat de către oameni în contextul unui cadru de guvernanță AI.

Omul nu și-a rezolvat încă propriile tare, pe care le poate transfera tehnologiei. Cum poate fi prevenit acest lucru?

Aurelia Costache: Există servicii dedicate, care se numesc trustedAI, unde testăm și validăm modelele înainte de a fi puse în practică.

Dacă vorbim despre tine în rolul managerial pe care îl deții la nivel zonal în EY (EMEIA  – Europe, Middle East, India, Africa), cât de complicat a fost pentru tine?

Aurelia Costache: Nu a fost neapărat complicat, ci mai degrabă o evoluție naturală, plecând de la ceea ce făceam în țară în zona de automatizare. Începusem cu UiPath în România, învățasem tehnologia lor, iar echipa de aici a devenit centru de excelență în tehnologia UiPath și treptat am început să derulăm proiecte zonale și internaționale. Atunci am preluat un rol regional, mai întâi în Europa Centrală și de Est, iar după aproape trei ani am preluat responsabilitatea la nivel EMEIA.

Ce e palpitant la acest rol care acoperă foarte multe zone și culturi?

Aurelia Costache: Sunt două elemente care-mi plac la acest rol: conținutul strategic al implicării, nicidecum unul operațional, dar și potențialul de a cunoaște și lucra cu oameni din culturi atât de diferite..

Îmi amintesc că am început un proiect de inovație și automatizare alături de un client care este prezent în șapte țări din Europa și, pentru că lucram cu echipe din toate aceste state, inclusiv India, primele întâlniri online le-am dedicat unor activități de cunoaștere a echipelor, așa încât am realizat că era fascinant să aflăm toți detalii extraordinare, pe care altfel le-am fi aflat doar dacă am fi petrecut timp în acele locuri, despre șapte țări și culturi complet diferite. Așa am descoperit la colegii din India tendința de a spune întâi „da”, ca ulterior să explice cum se realizează un anumit proces,

Este un rol pe care un robot l-ar putea face?

Aurelia Costache: Evident că nu.

Dacă mâine ai intra într-un an sabatic, ce ai face?

Aurelia Costache: Aș citi ce nu am timp să citesc acum. Aș călători peste tot prin lume, cu copiii. Dar aș merge foarte mult în țară. Îmi place să fiu turist în România. De altfel, avem locuri favorite unde ne întoarcem cu drag. Unul este în zona Voroneț, la o pensiune de familie, Casa Verde, cu oameni pe care îi simți ca pe o familie. La fel îmi place enorm să merg la Vama Buzăului, la Pastel Chalet, într-o zonă cu natură pură și neatinsă, unde oamenii pun foarte mult suflet in ceea ce fac și unde te încarci cu energie pozitivă la fiecare vizită .