Diet Prada, cu ochii pe gafele marilor creatori de modă

Cam la ce vă gândiţi voi când auziţi expresia ”Diet Prada”? Exact, la un proiect în care ar fi implicaţi italienii de la casa de modă de lux Prada. Doar că ”Diet Prada” nu are nici o legătură cu brandul italian, este pur şi simplu un cont de Instagram creat de doi tineri cu scopul de a atrage atenţia asupra gafelor marilor creatori de modă. Metoda lor este una simplă: fotografiază creaţii noi de design vestimentar pe care le juxtapun apoi cu alte imagini pentru a demonstra asemănarea dintre ele. Oamenii văd, compară, îşi exprimă punctul de vedere. Uneori, designerii explică, aşa cum a făcut Kim Kardashian atunci când Diet Prada a spus că linia ei de creaţii vestimentare pentru copii seamănă cu Vetements and Comme des Garçons, artista justificând că hainele ei sunt pur şi simplu un omagiu adus brandului mai sus amintit, şi nu copii. Alteori, brandurile în cauză îşi retrag, fără nici un fel de explicaţie, produsele de pe piaţă. Cert este că ”Diet Prada” a devenit un soi de poliţie online care le dă peste botic, cu dovezi clare, celor mai respectaţi oameni din lumea modei. Contul a atras până acum aproape jumătate de milion de followers (mai exact, 489.000), printre care şi nume grele ale industriei modei precum Naomi Campbell, Edward Enninful şi Gigi Hadid. Fanii arzători ai contului îşi spun „Dieters”.

Cum a început? Dieta Prada a funcţionat sub anonimat timp de aproape patru ani, cei doi fondatori postând, ca un fel de distracţie, pentru prima dată în 2014, când puneau în tandem două creaţii asemănătoare: o haină Dior Pre-Fall 2015 şi una Prada Fall/Winter 2014. Abia la începutul acestui an, au început să apară pe blogurile de fashion zvonuri legate de identitatea celor doi iniţiatori ca în urmă cu câteva săptămâni zvonurile să fie confirmate chiar de către aceştia într-un interviu.

Cine sunt fondatorii? Tony Liu (32 de ani) şi Lindsey Schuyler (30 de ani) sunt ei înşişi designeri inependenţi şi dezvoltatori de produse. Liu a absolvit artele plastice de la Institutul de Şcoală al Artei din Chicago şi şi-a creat propria marcă vestimentară; Schuyler conduce o firmă de consultanţă. Au dat lovitura însă cu ”Diet Prada”, care înseamnă ceva mai mult decât postarea unor imagini grăitoare, este un fel de bornă pe terenul alunecos al modei care vorbeşte despre spiritul modei de astăzi, despre consumatorii de fashion şi de cultură în general, despre lipsa diversităţii, despre originalitate versus copycat, despre tolerarea abuzului. „Cred că suntem într-un moment în care toată lumea îşi pune întrebări cu privire la alegerile pe care le face şi există o mişcare către o mai mare conştientizare din partea consumatorilor”, crede Tony Liu.

Ecouri. Ceea ce fac Liu şi Lindsey a fost de la bun început privit cu ochi buni de către internauţi şi a servit drept lecţie multor designeri care au început să-şi regândească abordarea. Faptul că ar putea fi ”prinşi cu mâţa-n sac” i-a făcut pe mulţi dintre aceştia să fie mai atenţi la ce scot pe piaţă, în timp ce cumpărătorii au început să fie mai selectivi cu ceea ce urmează să pună în garderoba lor. Evident, au fost şi voci care le-au contestat proiectul, aşa cum au fost Stefano Gabbana, care şi-a exprimat nemulţumirea atunci când ”Diet Prada” a postat „D&G GHOST! @dolcegabbana takes a stab at the high-low aesthetics of @troubleandrew and @gucci ‘s GUCCI GHOST collab” (aluzie la faptul că D&G ar fi copiat estetica Gucci). La fel, l-au înfuriat şi pe tânărul designer britanic Richard Quinn că ar fi copiat estetica Balenciaga pentru colecţia sa de toamnă/iarnă 2018.

Ţel. Unii îi susţin, unii îi acuză. Ei merg mai departe. „Dacă oamenii cred că distrugem industria modei, atunci trebuie să-şi susţină propriile idei”, spune Liu. „Dacă cineva nu mă va angaja pentru că ar crede că lupt pentru drepturile lucrătorilor, atunci aceasta este problema lor”, spune şi Schuyler. Până una alta, Liu şi Schuyler, care-şi doresc să rămână, pe cât posibil, imparţiali, au toată determinarea de a „continua să construiască această comunitate care s-a reunit pentru a susţine transparenţa şi pentru a o transforma într-o forţă constructivă”, după cum susţin ei.