Din inima orașului către marginea pădurii: Călătoria Alexandrei (zile de verde) spre o viață fără grabă

Recent ai cumpărat o casă din anul 1900 într-un sat la marginea pădurii pe care o recondiționezi și în care, odată ce va fi gata, îți dorești să te muți. Cum a apărut această dorință?

Îmi doream mereu să fiu cât mai aproape de natură și plecam ori de câte ori aveam ocazia din oraș. Am crescut la sat, deci dorința era acolo dintotdeauna. Așa am început căutările. Am vrut să găsesc locul perfect, un loc în armonie cu natura, departe de viața de oraș. Mai ales în ultimul timp, am început să cunosc din ce în ce mai mulți tineri mutați la sat și asta mă bucură foarte tare. Le admir poveștile și curajul.

Cine este cu tine în toată această aventură?

Am pornit în aventura aceasta cu iubitul meu, Bogdan, un orășean convins. După multe discuții în cei opt ani de când evoluăm împreună, am luat în calcul această posibilitate, de a ne muta cândva la sat. Am vorbit destul, așa că am trecut și la fapte.

Cine își dorește mai mult viața în căsuța voastră de la țară și mutarea de la oraș?

Bogdan nu a avut foarte mult contact cu viața de la sat, deci eu am fost cea cu dorința inițial, dar după ce am cutreierat mult, am petrecut timp în multe gospodării și am aflat multe povești de viață, ne-am dat seama amândoi de autenticitatea vieții trăite la sat și că asta ne dorim, să încetinim ritmul alert al vieții de oraș. După doi ani de când ne-am găsit colțișorul nostru de natură, suntem la fel de entuziasmați și speriați în același timp de pasul pe care o să-l facem, acela de a ne muta la sat.

Citește și: „Viața poate fi frumoasă sau complicată indiferent de unde locuiești. Noi am ajuns să ne trăim visul de a trăi la țară, să avem grădina, să ne plimbam pe munți”

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ați învățat din tot acest proces al recondiționării acestei case de la sat?

Experiența noastră de până acum cu recondiționarea unei case vechi la sat ne-a învățat exact ce aveam nevoie să învățăm: nu poți grăbi nimic, trebuie să ai multă răbdare și să te bucuri de fiecare etapă în parte. Suntem foarte recunoscători pentru tot procesul, pentru oamenii care ne ajută și pentru locul nostru drag.

Cum v-a primit satul?

Ne-am plimbat prin multe sate, am ascultat multe povești, dar oameni atât de calzi și primitori ca cei din satul nostru nu am mai întâlnit până acum. Ne petrecem din ce în ce mai mult timp la sat și descoperim lucruri minunate despre comunitatea din care începem să facem parte: localnicii fac nenumărate produse naturale, printre care și renumita miere Zărand, medaliată cu aur anul trecut pentru calitatea ei.

Care era relația voastră cu viața de la sat?

Bogdan a avut foarte puțin contact cu viața de la țară, dar suficient încât să realizeze că nu este floare la ureche. Eu mi-am petrecut copilăria la sat până la vârsta de 12 ani, apoi pașii mi-au fost îndreptați către oraș, pentru a mă dezvolta atât profesional, cât și personal. Azi, după doi ani de când am devenit proprietari ai unei case la sat, tânjim după viața de acolo, să ne bucurăm zilnic de aer curat, de roadele ce ni le oferă natura și să învățăm cu răbdare treburile gospodărești. 

Alexandra (zile de verde) și viața la sat: „Până la urmă, unde ne grăbim?”

Cum vă imaginați că o să fie viața voastră după ce faceți această mutare de la oraș?

Deocamdată, suntem la stadiul de restaurare a căsuței și odată ce va fi gata vom începe procesul de mutare, care va fi treptat, având în vedere că am trăit atâția ani la oraș și toată viața noastră este aici. Dar, până la urmă, unde ne grăbim? Momentan, ne bucurăm de procesul lent de recondiționare a căsuței, de zilele petrecute acolo și de natura sălbatică ce ne înconjoară căsuța. 

Ce faceți acum la oraș și cum o să se schimbe viața voastră profesională odată cu mutarea la sat?

În oraș avem aceleași vieți ca majoritatea oamenilor, aceeași rutină zilnică încărcată cu activități și evenimente la care trebuie să ajungem și e din ce în ce mai greu să ne facem timp pentru noi și lucrurile care ne fac plăcere. Profesional vorbind, Bogdan lucrează în IT, iar eu mă ocup de un salon de înfrumusețare, având meseria de coafor. Amândoi iubim ceea ce facem și nu va trebui să renunțăm la meserii odată mutați la sat, ci doar să adaptăm ritmul și locul unde vom face asta.

Ce vă doriți voi de la acest trai cât mai echilibrat, într-un ritm mai lent?

În ziua de azi, am ajuns să numărăm zilele până la venirea weekendului pentru a evada din ritmul alert și obositor al orașului. Zilele sunt mai aglomerate, suntem mereu obosiți, avem tot felul de activități pe parcursul zilei încât seara ajungem acasă extenuați. Într-o lume pe repede înainte, asta a devenit rutina noastră zilnică și nu mai știm să ne oprim. Când suntem la sat, parcă timpul stă în loc, fiecare zi arată diferit, auzi ciripitul unei păsări noi sau îți răcorești picioarele în pârâu după o muncă istovitoare. Traiul la țară vine cu provocările lui, dar recompensele sunt pe măsură. După un timp în care am putut compara cele două stiluri de viață, cel din urmă ne aduce cea mai mare satisfacție pentru o viață cât mai echilibrată.