Din Iordania până în Thailanda. Și din Slovenia până în România. Cum este să fii visător prin lume

Cum ajungi să fii visător prin lume? Oana Grozaru a început să călătorească din copilărie, atunci când își petrecea serile lungi de vară pe malul mării alături de familie. Vacanțele o găseau pe potecile de munte străbătute în drumeții. Și lecțiile de istorie le avea prin vestigiile istorice pe care le descoperea călătorind prin România alături de ai ei. De altfel, părinții au fost cei care i-au insuflat de când era mică pasiunea pentru călătorit și tot ei i-au arătat cât de diferite sunt locurile pe care le vizitează.

Iar astăzi Oana visează același lucru: să călătorească și să descopere lumea. Și povestea ei s-a transformat într-un blog – „Visător prin lume”. Îi plac locurile noi, dar se întoarce de fiecare dată cu mare plăcere în cele pe care le-a descoperit deja. Alege destinațiile în funcție de poveștile locurilor – „am ales Iordania pentru experiența unei nopți petrecute în deșert, am pornit către Thailanda răsunându-mi în minte melodia „One night in Bangkok”, mi-am dorit să savurez vin de Porto din cramele unde se produce sau să mă avânt în adâncurile peșterii Postojna din Slovenia”.

Însă, de fiecare dată se întoarce acasă și se bucură de liniștea și iubirea locului. Oamenii cei mai interesanți crede că sunt în România și în Republica Moldova „pentru că ei sunt cei cu care empatizez cel mai tare și, oricât de simpatic ar fi fost șoferul de taxi din Aqaba sau cel din Chiag Mai, ori ghidul de pe mare din Phuket, românii sunt o sursă inepuizabilă de energie față de care am simțit dintotdeauna admirație”.

Dar ce înseamnă să fii blog de travel în România? Care sunt cele mai frumoase locuri pe care le-a văzut Oana Grozaru? Și cum s-a scris povestea blogului „Visător prin lume”? Vorbim despre toate acestea, în interviul de mai jos:

Cum este să fii visător prin lume

Povestește-mi puțin despre „Visător prin lume”: care este povestea blogului și cum a început totul?

În primul rând, mă bucur că am ocazia acum să duc mai departe povestea Visătorului 🙂 El a luat naștere în momentul în care am înțeles că vreau și că pot să îmi fac vocea cunoscută și reunește pasiunile, dorințele și visurile mele. Este locul în care poveștile din călătorii au găsit spațiul să se desfășoare. Pentru că, la baza lui, stă pasiunea mea cea mai mare – aceea de a descoperi lumea. Iar toate celelalte o completează – bucuria de a scrie și dorința de a inspira oamenii din jurul meu.

Totul a pornit dintr-un obicei pe care îl am și acum, respectiv acela de a mă documenta sârguincios despre destinațiile pe care urmează să le vizitez. Și, la un moment dat, am simțit că pot începe să scriu și să îi ajut pe alții care făceau același lucru ca mine.

Ce ai învățat din toată această aventură cu „Visător prin lume”?

Eu încă o consider începutul unei mari aventuri, pentru că sunt tare încrezătoare în ceea ce va urma. Însă, dacă mă gândesc la timpul care s-a scurs, pot spune că a fost cea mai mare schimbare din viața mea. Sau poate cea mai importantă decizie. Și mă refer aici, în primul rând, la lucrurile care s-au modificat în ceea ce mă privește. Acum sunt mult mai încrezătoare, mult mai hotărâtă, am învățat să mă cunosc, să mă înțeleg și să fiu mândră de persoana care sunt. Transpus la lumea întreagă, am învățat să fiu mai tolerantă, mai deschisă, am descoperit că avem atât de multe lucruri în comun, chiar dacă ne aflăm în locuri diferite ale planetei.

Și cât de mult s-a schimbat treaba asta în cei trei ani de „Visător prin lume”?

Lucrurile se schimbă constant, cred că le și permit să se schimbe. De fapt, acesta a fost principalul lucru pe care l-am învățat – să îmbrățișez schimbările și să nu mai încerc să controlez tot ceea ce se întâmplă în viața mea (recunosc, încă mă încearcă sentimente de neliniște atunci când realizez că pe teren lucrurile nu sunt întocmai ca în planul meu, însă trec mult mai ușor peste).

Apropo, trăiești din blogging? Cum?

Cred cu tărie că se poate trăi din orice pasiune și că acest lucru îți poate aduce împlinire. Momentan nu am făcut pasul (deși îl aștept de mult) să trăiesc doar din blogging, deși nu este lipsită de beneficii această activitate.

Un blogger de travel poate avea colaborări de mai multe feluri, de la contracte cu branduri care doresc să se promoveze prin intermediul blogului (sau pe Instagram), până la gratuități la hoteluri, la obiective turistice, colaborări cu diferite agenții de turism, companii aeriene, oficii de turism din diferite destinații. În principiu, cam orice se pliază și pe zona de travel, pentru că, atunci când călătorim, trebuie să avem în vedere multe aspecte, uneori chiar mai multe decât atunci când suntem acasă. Un blogger nu devine blogger în timp ce călătorește, el este în permanență conectat la lumea din jurul lui.

---

Citește și: Cum s-a născut Aventurescu, cel mai popular blog de travel din România? Și cum reușesc Alina și Florin să călătorească jumătate de an, profitând de oferte de pe internet

---

Câte vacanțe ai pe an?

Aceasta este o întrebare cu un răspuns destul de dificil de dat pentru că lucrurile se schimbă și niciun an nu seamănă cu celălalt. Am avut ani în care am călătorit lunar sau chiar mai des, am avut ani (cum este și aceasta) cu proiecte mai lungi, care necesită multă pregătire și documentare. Nu am un anumit tipar, nu am funcționat niciodată așa. Mă bucur de ocazii și profit de oportunități, îmi place să călătoresc și aș sta tot timpul plecată, dar, în același timp, mă bucur și de răgazul pe care îl am atunci când sunt acasă și pot povesti experiențele mele sau pot pregăti noi călătorii pentru că și partea aceasta, desigur, mă entuziasmează foarte tare.

Dar îți mai amintești care a fost prima călătorie, înainte de „Visător prin lume”? (Poate a fost cu părinții atunci când erai mică)

Nu aș putea uita nici serile lungi de vară petrecute pe malul mării, nici potecile de munte străbătute în drumeții și nici vestigiile istorice pe care le descopeream călătorind prin România. Cumva, părinții mi-au insuflat de când eram mică această pasiune și mi-au arătat locuri diferite, motiv pentru care și acum iubesc cel mai tare călătoriile care le îmbină pe toate, atât peisaje, cât și istorie, arhitectură, gastronomie, cultură.

Cu cine semeni așa visătoare și călătoare?

Cred că toată familia mea are câte o genă de călător, chiar dacă pare că le-am adunat eu pe toate.

Îmi place să spun despre mine că sunt visătoare prin construcție și călătoare prin alegere, însă, desigur, sunt mulți factori care au contribuit la întreținerea acestei scântei. Cred că aceasta îmi este firea, dar și exemplul văzut în familie a sporit dorința aceasta de a fi mereu pe drum.

Îți mai amintești primul sfat pe care ți l-au dat ai tăi atunci când ai plecat în vreo călătorie?

Ai mei în general au încredere în deciziile mele și în capacitatea mea de analiză, așa că nu cred că își fac prea multe griji atunci când plec într-o nouă călătorie. Tot ce își doresc este să avem drum bun, vreme frumoasă și să ne simțim cât mai bine (vorbesc la plural pentru că, de cele mai multe ori, sora mea mă însoțește).

Prin ce țări ai fost până acum?

Este dificil de făcut un bilanț și nici nu îmi doresc să fac acest lucru, pentru că sunt orașe pe care le-am vizitat și de 5 ori sau țări în care am avut mai multe călătorii, în regiuni diferite. De fapt, cred că puține sunt acelea în care nu am revenit și nu există nici măcar o destinație despre care să spun că nu aș mai vizita-o vreodată. Evit să spun despre o țară că am vizitat-o dacă am fost doar în trecere sau dacă am stat foarte puțin acolo.

Practic, am vizitat mare parte a Europei și, de scurt timp, am început relația cu Asia, care a demarat mai frumos decât m-aș fi așteptat vreodată, așa că îmi doresc să mă dedic ei o perioadă (mai spre iarnă, pentru că acum urmează un proiect prin mai multe țări europene, pe care vă invit să îl urmăriți live în social media și, în curând, și pe blog).

Cum le-ai ales?

Am fost tentată să spun că ele m-au ales pe mine, însă nu este așa. Eu am ales de fiecare dată unde să merg și nu îmi trebuie prea multe motive pentru a vizita un loc, trebuie să existe un element care să declanșeze dorința. Iar, mai apoi, am grijă ca dorințele să mi se îndeplinească. Spre exemplu, am ales Iordania pentru experiența unei nopți petrecute în deșert, am pornit către Thailanda răsunându-mi în minte melodia „One night in Bangkok”, mi-am dorit să savurez vin de Porto din cramele unde se produce sau să mă avânt în adâncurile peșterii Postojna din Slovenia.

Îmi creez cumva povestea în jurul unui singur element și o extind atât cât timpul îmi permite – atracții întâlnesc la orice pas, mai ales că nici nu este prea greu să mă fascineze ceva, având în vedere faptul că tot ceea ce ne înconjoară mi se pare un motiv de admirație și de apreciere.

Și unde ți-a plăcut cel mai mult?

Mai nou, am o pasiune pentru Asia, însă probabil pentru că, așa cum am mai spus, este abia începutul relației mele cu acest continent. Dar, din nou, este dificil să mă pronunț, deoarece nu pot compara destinațiile între ele, având în vedere că diferă amplasamentul, clima, gastronomia, obiceiurile, ori că istoria a fost mai mult sau mai puțin potrivnică oamenilor și locurilor.

---

Citește și: Cum a reușit Radu Păltineanu să străbată cele două Americi doar cu bicicleta? Și de ce a abandonat un inginer cu studii în afară o carieră în IT

---

În general, pe blog sunt poveștile din călătorii, pleci singură? Sau ai mereu pe cineva alături?

De fapt, suntem un trio, călătoresc de cele mai mult ori alături de partenerul și de sora mea și ei sunt oamenii mai puțin vizibili, care stau în spatele camerelor, dar care mă ajută de fiecare dată și fără de care experiențele mele nu ar mai fi atât de intense.

Am văzut pe blogul tău că îți plac poveștile oamenilor pe care îi întâlnești prin călătoriile tale… unde ai întâlnit cei mai interesanți oameni?

Oamenii par atât de diferiți, dar, dacă stai și câteva minute să îi observi, realizezi cât sunt de asemănători. Am făcut de multe ori acest experiment și m-am oprit în mijlocul aglomerației doar pentru a studia oamenii care trec pe lângă mine. Aș fi spus că sunt mai interesanți cei care trăiesc în culturi diferite, însă nu oamenii sunt diferiți, ci doar culturile.

Așa că o să spun că oamenii cei mai interesanți sunt în România și în Republica Moldova pentru că ei sunt cei cu care empatizez cel mai tare și, oricât de simpatic ar fi fost șoferul de taxi din Aqaba sau cel din Chiag Mai, ori ghidul de pe mare din Phuket, românii sunt o sursă inepuizabilă de energie față de care am simțit dintotdeauna admirație.

Ce ai învățat de la ei?

De fiecare dată, învăț un singur lucru de la localnici (sau poate că doar pe acesta vreau să îl observ) și anume cum să trăiești cu bucurie. Și mi-au fost oferite atât de multe exemple de-a lungul timpului, uneori acolo unde mă așteptam cel mai puțin, astfel încât am învățat să renunț la orice fel de prejudecată și să tratez oamenii și evenimentele ca atare.

Sau este ceva ce i-ai învățat tu pe ei?

Mie îmi place să cred că las câte ceva în jurul meu, indiferent cât de mic (poate doar un zâmbet). Lucruri concrete, în afară de câteva cuvinte în limba română, nu pot ști cu exactitate, pentru că lucrurile pe care încerc să le transmit nu pot fi verbalizate, însă am observat în Asia cel mai des tendința multora de a-și face fotografii pe ascuns cu mine, pesemne că le-am atras atenția cu ceva.

Îți mai amintești vreo poveste pe care ți-a spus-o vreun localnic?

Chiar am o zi dintr-o călătorie care mi-a rămas întipărită în minte, când am descoperit poveștile a doi localnici din Chișinău, meșteșugari care își vindeau produsele la o piață de artizanat. Cu niște figuri blânde, amintindu-mi de bunicii mei, cei doi domni pe nume Ion și Ion mi-au povestit despre marea lor dorință de a vedea Republica Moldova reunită cu țara-mamă și cum dragostea de patrie a rămas neschimbată, deși soarta nu a fost cea mai blândă cu ei. Ba din contră, familiile le-au fost deportate în Siberia, copilăria au petrecut-o ascunzându-se, iar acum bătrânețea și-o duc în singurătate, căci copiii au plecat de mult către alte zări în speranța unui trai mai bun. Cel mai tare m-a impresionat patriotismul de care dădeau dovadă în fiecare cuvânt rostit și demnitatea pe care au avut-o în orice moment al vieții și care nu i-a părăsit nici acum, la o vârstă ceva mai înaintată.

Datorită aventurilor blogului „Visător prin lume”, ai călătorit mult prin România… unde ți-a plăcut cel mai mult?

Îmi place tare mult să călătoresc în România și, din nefericire, de cele mai multe ori am lăsat-o pe planul secund, gândindu-mă că o pot descoperi oricând. Am încă multe locuri în care nu am ajuns niciodată și simt din ce în ce mai tare că nu ar trebui să mai aștept. Dacă îmi este greu să aleg o destinație preferată din afara țării, pentru România îmi este cu atât mai dificil să fac acest lucru, deoarece o privesc prin ochii unui îndrăgostit, iar iubirea schimbă, de multe ori, percepțiile.

Visător prin lume: din Iordania până în Thailanda și din Slovenia până în România

Ai un loc preferat din țară?

Cred că ar fi ușor nedrept să aleg un singur loc preferat dintre cele deja vizitate, pentru că România este frumoasă și unică prin tot ceea ce reprezintă, iar acesta este un mix de tradiții pe care mulți dintre noi încearcă să le conserve, istorie zbuciumată și care a lăsat martori în locuri în care, uneori, ne-am aștepta cel mai puțin, peisaje care par de cele mai multe ori desprinse din cărțile de povești (sau poveștile s-au inspirat din astfel de locuri) și acea bunătate pe care doar la români am întâlnit-o (deși am întâlnit des oameni primitori și ospitalieri).

Am, desigur, locuri de care mă leagă multe amintiri și care tot timpul mă fac să mă simt ca acasă, unele dintre ele declarate, cum este Brașovul, însă mi-ar fi foarte greu să aleg doar un singur loc care să fie un reprezentant al României în sufletul meu.

Și dacă ar fi să recomanzi unui străin câteva locuri de la noi, care ar fi acelea? Dar o experiență pe care ar trebui să o aibă în România?

Aș recomanda unui străin să descopere lent România. Să aibă experiențe diferite, să descopere satele din Transilvania, peisajele din Bucovina, mănăstirile din Moldova, sălbăticia naturii din Deltă, divertismentul de pe litoral, șarmul clădirilor vechi din București, castelele de pe Valea Prahovei și din Brașov, crestele Apusenilor și arhitecturile din orașele transilvănene. Și apoi să le spună și prietenilor ce comori ascunde România.

La ce visezi atunci când visezi?

Visez să descopăr lumea și să inspir oamenii. Mi-am dorit tare mult, încă de când a luat naștere blogul meu, să pot oferi un exemplu și să arăt, prin experiențele mele, că nimic nu este imposibil atunci când crezi puțin în tine sau în visul tău. Visez să fac lumea din jurul meu un loc un pic mai frumos și visez să gust, să simt, să văd, să testez, să mă bucur, să-mi fie teamă, să fiu nerăbdătoare, să fiu recunoscătoare. Visez să trăiesc așa cum îmi place, iar mie îmi place să fiu un copil al lumii.

Ce îți place să faci atunci când ești acasă?

Obișnuiesc să mă plimb în parcul principal al orașului și să îl surprind în imagini, chiar dacă am de zeci de ori același cadru. Atunci când sunt complet singură, îmi place să mă retrag cu gândurile mele. Poate să mi le aștern pe hârtie în librăria preferată (iubesc agendele, sunt genul old-school), sau să petrec seara în leagănul din curte, savurând un pahar de prosecco, privind animalele și minunându-mă de forța creatoare a naturii. Și, uneori, îmi place să nu fac nimic. Și nu spun să meditez, pentru că este un termen mult prea mare. Doar să fiu cu mine.

Și unde este acasă pentru tine?

Indiscutabil, în orașul meu natal, Târgoviște, sunt acasă. Este singurul loc pe care îl pot numi acasă, deși în multe locuri ale lumii am simțit o atmosferă familiară și despre multe am spus că te simți ca acasă acolo. Acasă este fiecare stradă pe care o percepeam ca fiind imensă în copilărie și care acum pare doar mai mică și mai aglomerată. Acasă este casa în care am crescut și acasă mă simt atunci când petrec timpul cu familia și cu oamenii dragi mie.

Dacă ar fi o destinație pe care să ne-o recomanzi, care ar fi aceea? Și de ce?

V-aș recomanda să mergeți acolo unde vă doriți cel mai tare. Sunt convinsă că fiecare poartă în minte și în suflet o destinație la care visează și pe care își dorește să o descopere. Acolo vă spun să mergeți și vă îndemn să faceți acum primul pas. Achiziționați biletul de avion, plătiți avansul dacă mergeți printr-o agenție. Lucrurile se vor aranja pe parcurs, credeți-mă.

Și, la final, un sfat de la omul din spatele blogului „Visător prin lume”. Spune-ne de ce ar trebui să călătorim?

Vă spun, înainte de orice, să vă urmați visurile. Iar în ceea ce privește călătoriile, cred că au puterea de a deveni un dar pe ni-l facem nouă înșine, dar și lumii întregi, descoperind-o. Următoarea călătorie poate fi următoarea bucurie, pentru că, pe măsură ce descoperim lumea, ea devine mai mică și noi mai mari, mai încrezători, mai siguri pe noi. Și infinit mai bogați.