Din Nepal, în Columbia sau Peru: cine este Ștefan Adam, munțomanul îndrăgostit de aventură ce convinge zeci de oameni pe an să meargă cu el în cele mai teribiliste și frumoase excursii

Ștefan Adam este exemplul viu al sfatului pe care îl primim cu toții la început de drum: alege o meserie care să-ți placă și care să te împlinească.

El nu a ales de la început ce-i plăcea – nici nu-i displăcea, e adevărat – însă soarta a fost înțelegătoare cu el și i-a mai dat un ghiont, așezându-l pe traseul potrivit.

Ștefan Adam vine dintr-o familie în care mama era profesoară și l-a luat în tabere de mic, iar tatăl inginer. În liceu s-a îndrăgostit de munte și nu a fost vârf pe care să nu-l cucerească, în compania prietenilor, cu cortul în spate. Mai târziu, „după ce a ieșit pe salariu” a gustat din mirajul excursiilor în afara țării.

Viața i-a oferit privilegiul de a putea călători cât mai mult și, la un moment dat, într-o expediție în Nepal a avut o revelație: dacă sunt și alții ca el, pasionați de munte, de aventuri, de excursii mai extreme sau mai puțin extreme. A făcut Tura de Aventură și hopa business-ul. Acum adună oameni din toată țara pe care îi duce în Nepal, în Columbia, Peru, Turcia, îi urcă pe munți, îi cazează în cabane încălzite cu balegă de yac și mănâncă hrană pregătită în condiții extreme.

Ce înseamnă toată această aventură? Trebuie să citiți mai jos 😊

Când ți-a venit ideea să faci un business din pasiunea ta?

E puțin greu de spus… Nu m-am gândit niciodată că o să ajung să fac un business din chestia asta. Inițial am plecat de plăcere pentru zbor cu parapanta, pentru vizitat și până la urmă, văzând ce este acolo, de exemplu în Nepal, m-am gândit: „ce chestie faină ar fi să le pot combina pe toate într-o singură excursie (rafting, parapantă, junglă) și să se bucure și alți oameni de asta.

Așa am ajuns la variantele acestea de excursii.

Tot ceea ce fac sunt experiențe pe care le-am trăit, care mi-au plăcut foarte mult și pe care aș vrea să le trăiască și alții și să se bucure de ele.

Când ai plecat singur în aceste călătorii – ele sunt relativ scumpe – din ce îți câștigai existența?

Vreo 15 ani am avut o firmă, de unde puteam să lipsesc. Am aranjat lucrurile în așa fel încât să funcționeze și fără imput-ul meu direct și astfel am putut să călătoresc.

Cu ce se ocupa firma?

Call center.

Am văzut că te cațeri pe munți de foarte mic, dar prima expediție de felul acesta când a fost?

Ei, cât am fost mic, numai în România am făcut expediții, acestea erau condițiile mele pe atunci. Însă, mama mea a fost profesoară de limba română și m-a luat cu ea în tabere de pe la 3-4 ani, tabere în care se făceau și drumeții montane. De atunci am dezvoltat această plăcere și pasiune pentru munte.

Dar în afara țării când ai ieșit? Când ai încercat să cauți mai mult decât îți oferea România?

Eu aș fi plecat și mai devreme, însă condițiile financiare nu-mi permiteau. Până nu am început să câștig niște bani, nici nu aveam cum să mă gândesc la plecări în afara țării.

Dar cei din generația noastră, în momentul în care am început să câștigăm bani, ne gândeam să ne cumpărăm o casă, o mașină, să ne așezăm, să fim în rând cu lumea… 😊

Pentru mine mentalitatea asta nu prea funcționează. Eu aș prefera să călătoresc cât mai mult posibil, să cumpăr amintiri, nu obiecte. Nu are rost să fac o casă mare dacă eu sunt tot timpul plecat 😊

Mi-ar plăcea să-mi descrii puțin excursiile pe care le organizezi și cine sunt oamenii care merg cu tine…

Am început acest business acum vreo 3 ani. Mergem în Nepal de două ori pe an, în martie și în noiembrie și sunt câte două ture, de două săptămâni fiecare. O tură este către Annapurna Base Camp și este o tură combinată cu de toate, pentru toată lumea, o tură pentru persoane care au o condiție fizică medie, adică aproape oricine ar putea să participe. Aici facem și rafting, zbor cu parapanta în tandem, canyoning, mers prin junglă, mers pe munte, peșteri, temple, absolut de toate. Pe lângă asta mai e o tură către Everest Base Camp, puțin mai grea, pentru persoane cu o condiție fizică puțin mai antrenată, cărora le place mersul pe munte pentru că presupune 11 zile de mers pe munte. Pentru cei care sunt pasionați și care își doresc să ajungă aici, e ceva spectaculos. Foarte mulți, la final mi-au spus că și-au îndeplinit un vis. Tura aceasta e mai mult despre mers pe munte, mai puțin despre văzut diversitatea culturală a Nepalului, însă apucă să cunoască șerpașii și să se imerseze în modul de viață al oamenilor.

Numai în Nepal mergi?

Nu. De anul acesta am început o tură în Columbia. În fiecare an, în februarie eu mergeam în Columbia să zbor cu parapanta și m-am gândit că poate mai sunt și alții ca mine. Astfel că anul acesta am și organizat prima tură acolo, a fost foarte fain, am vizitat deșertul roșu-gri, am urcat pe un vulcan la 5200 de metri, am vizitat Bogota, Medelin, am fost  și am văzut palmierii de ceară de 50-60 de metri, cei mai înalți din lume… Columbia e o țară minunată, foarte colorată, foarte vibrantă și pot spune că nu am avut niciodată probleme, tot timpul a fost foarte sigur.

În mai plec în Peru, o tură de 16 zile cu foarte multe activități în fiecare zi. Față de alte excursii, nu am nicio zi liberă de relaxare inclusă în program 😊. Trebuie musai să facem ceva tot timpul și să ne bucurăm de acel loc și de ce ne oferă el pentru că, de odihnit, ne putem odihni și acasă.

Mai fac Ararat, în Turcia, urcat pe vulcani cu o condiție fizică moderată.

Și mai sunt?

Da, fac ture de weekend în România 😊. Și aș vrea să adaug și ture noi, precum Maroc, cu munții Atlas și Patagonia, sper.

Ai mulți doritori?

Da, sigur că da.

Adică rămân și pe dinafară?

În general, nu. O singură dată am refuzat o persoană pentru că nu aveam locuri.

Am o curiozitate: Noi când plecăm într-o vacanță, dacă nu apelăm la o agenție de turism, ne simțim copleșiți de câte sunt de organizat, de la cazare, transport și masă și până la activități. Tu cum reușești pe munți să organizezi totul pentru un grup de turiști?

În timpul săptămânilor cât sunt acasă cu asta mă ocup. Acum deja, după ce am făcut turele respective, știu cam tot ce trebuie făcut, așa că îmi ia foarte puțin timp doar pentru rezervări. Nu mai trebuie să caut locuri noi. Deja sunt pe o rută bătută. Când fac ture noi, acolo e mai mult de muncă.

Când mergeți spre Everest, de exemplu, ce mâncați și unde dormiți?

Sunt lodge-uri, un fel de căbănuțe cu camere de 2-3 paturi, curate, în regulă, dar neizolate. Asta înseamnă că e frig și avem nevoie de saci de dormit. În principiu, în aceste lodge-uri e o sală mare ce ține loc de restaurant, unde, de obicei e o sobiță la care se mai face foc. Toată lumea stă la socializare și la mâncat și băut ceai aici.

De exemplu, focul se face cu balegă de yac pentru că la altitudinea respectivă nu sunt lemne.

Și mâncarea o aveți în rucsac?

Nu. O fac ei acolo. Au un meniu foarte variat din care se împuținează carnea pe măsură ce urci tot mai sus 😊. Mâncarea e foarte gustoasă, ai ce mânca și dacă ești mai pretențios. Fac și pizza 😊

Ai avut vreodată plângeri legate de condiții? Totuși excursiile sunt scumpuțe: plătești ca la all inclusive și dormi în frig și mănânci puțină carne 😊

Din păcate acestea sunt condițiile pentru Everest Base Camp. Dar e ok din punctul meu de vedere pentru că e o experiență care te modelează. Oamenii care vin cu mine nu o fac pentru confort și pentru lux. Oamenii sunt obișnuiți cu mersul pe munte și comparativ cu condițiile de la noi, cele din Nepal sunt excelente.

Ți s-a întâmplat să ai vreodată situații neprevăzute?

Nu neapărat. Am avut noroc și totul a funcționat exact cum am gândit eu de fiecare dată. Maxim, anul acesta am avut un zbor din Columbia către San Andres (o insulă în Marea Caraibilor) și ne-au dus la Cartagena, unde am alimentat și am ajuns cu 2 ore mai târziu.

Dar clienți care să nu țină pasul?

Am avut și persoane care au avut un ritm puțin mai lent de deplasare. În principiu eu dau ritmul de deplasare al întregului grup, în funcție de participanți și de perioada în care facem excursia. Orele de lumină sunt cele mai importante și după ele mă ghidez. În Nepal, am și un ghid local care merge în spatele grupului cu persoanele care merg mai încet, astfel că tot timpul sunt însoțiți. În cazul în care mă lămuresc că am o persoană care merge mai încet, poate porni cu o oră, două înaintea noastră ca să ne încadrăm în timp.

Îți mai rămâne timp să faci expediții singur? Oricât de mult ți-ar plăcea, job-ul acesta asumat presupune să fii atent la ceilalți, ești responsabil pentru ei, ceea ce înseamnă că aceste ture nu mai sunt numai pentru sufletul tău…

Așa este. Îmi face plăcere și momentan nu-l percep ca pe un job, ca pe o constrângere.

Mai simt nevoia să merg și singur, în ritmul în care aș merge de obicei, dar apuc să mai fac și asta în timpul verii. Două luni din vară nu fac ture, acest timp îl las pentru mine și pentru concediu cu familia.

Că tot ai pomenit de familie… Bărbații au pasiuni, unele mai scumpe, alte costisitoare când vine vorba de timp, altele periculoase, altele care ocupă spațiu în casă… 😊 Încerc să mă pun în papucii soției tale și nu-mi iese 😊

Este greu, însă avem o relație bazată pe înțelegere și atâta vreme cât lucrurile astea mă fac fericit, nu poate decât să le accepte. E o femeie foarte înțelegătoare, apreciez foarte mult asta și îi sunt recunoscător. În perioada de vară încerc să mă dedic familiei, să facem cât mai multe activități.

Ce meserie ai ales la începutul carierei tale?

Am făcut liceul de informatică și mai departe am mers tot pe calculatoare 😊

Dacă ar fi să alegi un loc din România, cel mai drag ție, care ar fi?

Greu de zis. Munții Piatra Craiului îmi plac foarte mult și mi se par cei mai spectaculoși din România pentru că e totul concentrat pe o suprafață mică.

Citește și: Teodora Glavce, instructoarea de yoga care și-a atenuat furia din copilărie, vorbește despre fantezia țărilor în care merge pentru retreat