Din pur subiectivism: 3 seriale româneşti la care ai putea să te uiţi chiar azi

Poate că pentru mine încă nu s-a terminat petrecerea românească de 1 Decembrie. Sau poate că anul acesta nu am trăit-o suficient. Ori poate că spiritul lunii decembrie mă face să fiu mai darnică şi, în loc să vorbesc despre filme sau seriale cu Moş Crăciun (nu sunt mare fan), îmi vine să mă uit cu drag la noi, la români.

De fapt nici nu contează motivul, cert este că astăzi vă provoc să ne uităm, din plin spirit patriotic (şi poate puţină melancolie), la câteva seriale româneşti. Şi nu oricum. Am ales 3 seriale din 3 zone de conţinut diferite şi de la 3 posturi de televiziune diferite.

Evident, cum alegerile nu sunt chiar atât de multe, să nu vă aşteptaţi la un top prea numeros. De altfel, cu excepţia anilor 2000, atunci când am avut o explozie de producţii româneşti (sigur mai ţineţi minte celebrele telenovele româneşti), posturile locale au încercat, mai degrabă, experienţe exotice, îndreptându-şi atenţia către seriale turceşti sau coreene. Însă, unele parcă cu spirit de #rezist se încăpăţânează să existe. Cu toate acestea, acum cred că rămânem cu încercările lui HBO de a mai aveam câteva producţii originale locale şi cu comediile tipic româneşti văzute la Pro TV. Până la urmă şi serialele acestea sunt o oglindă fidelă a ţării care le produce. Aşadar, vă cer să le îngăduiţi, încă de la început, puţintel timp până să le judecaţi şi, dacă se poate, să nu o faceţi prea aspru.

Iar de vă veţi încrede în recomandările mele, vă mai cer un lucru: încercaţi să nu le comparaţi imediat cu ce vedeţi în afară (nu de alta, dar probabil o să iasă pe minus). Şi să le înţelegeţi în contextul românesc: bugetele noastre nu pot fi comparate cu ale lor. Iar, istoria noastră în acest domeniu este, să îi spunem plastic, mică.

Însă, chiar şi aşa, avem câţiva câştigători. Câţiva actori care s-au remarcat în astfel de producţii locale (cred că Gheorghe Visu poate fi un exemplu în acest sens). Alţi actori mari pe care producătorii au reuşit să îi aducă şi pe micul ecran (Marcel Iureş sau Victor Rebengiuc, doar câteva nume). Câteva formate internaţionale adaptate şi în România (unele mai bine, altele mai puţin bine). Dar, în realitate, marele câştigător al unor astfel de încercări (e drept, costisitoare) rămânem noi – telespectatorii (şi poate actorii tineri care astfel mai au o şansă de a ieşi în evidenţă şi de a-şi construi o carieră).

Şi acum că am pus toate cărţile pe masă, vă provoc să ne uităm atent şi să vedem dacă am avut o mână câştigătoare sau nu. Deal?

1. În derivă. Marcel Iureş

În 2010 am avut plăcerea să îl vedem pe Marcel Iureş pe micul ecran, de data aceasta într-o producţie locală marca HBO România. Pe scurt, În derivă urmăreşte, preţ de două sezoane, povestea doctorului psihoterapeut Andrei Poenaru, interpretat de Iureş. Cunoaştem, prin intermediul întâlnirilor lor săptămânale, câte o nouă filă din povestea pacienţilor lui Poenaru. Şi aflăm probleme cu care se confruntă acesta prin propria sa întâlnire cu terapeutul la final de săptămână.

Serialul se bazează pe formatul israelian BeTipul, creat de Hagai Levi, Ori Sivan şi Nir Bergman. De asemenea, formatul a mai fost produs de HBO şi în America – In Treatment. Însă, tocmai această inspiraţie îl trădează pe alocuri: traduceri ad-litteram de scene nu sunt cea mai bună alegere niciodată şi, în plus, de cele mai multe ori, nu sunt integrate nativ în contextul local.

Însă, Adrian Sitaru şi Titus Muntean reuşesc să aducă în serial un grup de actori extrem de omogen şi de talentat. Poate că acesta este principalul argument pentru acest serial: actorii. Vă spun doar câteva nume: Victor Rebengiuc, Tamara Creţulescu, Bogdan Dumitrache, Florin şi Vlad Zamfirescu sau Andreea Bibiri.

Însă marea sa calitate este aceea că, în unele scene, avem impresia că ne uităm la un serial de afară. Evident faptul că este jucat de Iureş înseamnă enorm. Şi, de asemenea, formatul este unul ofertant: trebuie de fiecare dată să aştepţi o săptămână pentru a vedea ce se mai întâmplă în viaţa unui personaj (şi, între timp, afli poveştile altora).

Cu cele două sezoane ale sale, În derivă îşi câştigă locul său printre serialele româneşti la care ar trebui să te uiţi. Poate chiar de săptămâna aceasta.

2. Băieţi buni. Am avut şi noi odată urmăriri, poliţişti, crime şi suspans.

Tag-ul serialului era ,,Legea coboară în stradă”. Melodia acestuia era scrisă de BUG Mafia. Cabral uita despre ce vorbeşte lumea şi îi ţinea isonul lui Dragoş Bucur în încercarea lor de a face ordine pe străzile patriei. Iar Ştefan Bănică Jr. juca rolul băiatului rău.

Cu alte cuvinte, timp de opt episoade ne este spusă povestea străzii prin prisma experienţelor pe care le trăiesc Călin Boboc (Dragoş Bucur), Edi Bălan (Cabral) şi Comisarul Anton Marcu (Florin Călinescu). Cei trei încearcă să restabilească ordinea în strada condusă de mafia lui Ciupanezu’ (Ştefan Bănică Jr.).

Băieţi buni (fără legătură directă cu filmul lui Scorsese) pare foarte realist. Deşi, evident, puternic inspirat din serialele cu poliţişti de peste ocean, producţia de la Pro TV pare să prezinte o realitate destul de bine integrată în contextul local. Cred că adaptarea la ce înseamnă specificul românesc este principalul său argument (plus rolul lui Bănică Jr. – poate fi rolul care să îţi şteargă din minte experienţele traumatizante din tinereţe atunci când l-ai văzut interpretându-l pe Mihai în Liceenii).

Te anunţ însă de la început: coboară puţin aşteptările. Dacă vrei un serial poliţist integrat în specific local şi bine făcut, îţi recomand Los hombres de Paco – un serial poliţist spaniol mai bun şi mai amuzant decât producţiile de peste ocean. Până atunci, găsiţi toate episoadele de la Băieţi buni pe voyo.

3. La urgenţă. Un fel de Grey’s Anatomy local.   

Am avut serial de autor. Am avut serial poliţist. Pentru a acoperi întreaga plajă de subiecte, trebuia să avem şi serial cu doctori. De data această alegem un serial realizat de TVR (ce vremuri!).

Florin Pierisc Jr. Daniela Nane. Horaţiu Mălăele. Claudiu Istodor. Victor Rebengiuc. Adriana TItieni. Câteva nume din serial. Cele 15 episoade din La urgenţă vorbesc despre drama unei echipe de doctori de la un spital de urgenţă din Bucureşti şi lupta lor zilnică pe care o duc cu sistemul (cât de cunoscut ne sună asta, nu?), cu binele pe care încearcă să îl aducă pacienţilor, dar şi cu propriile slăbiciuni.

Evident, titul un fel de Grey’s Anatomy local, este unul exagerat. Dar nici Piersic Jr. (pe care mai bine vă duceţi să îl vedeţi în Freak Show) nu poate să fie un McDreamy. Nici Nane vreo Meredith Grey. Şi, în niciun caz, nu putem să comparăm vreun spital românesc cu unul de peste ocean. Cu toate acestea, văzut din perspectiva posibilităţile noastre, La urgenţă poate fi văzut chiar de mâine. Mai ales că, repet, este realizat de TVR şi când a mai avut cineva ocazia să spună asta (cel puţin în ultimul timp)?