Dintr-un colț de lume, spre un viitor extraordinar: Povestea copiilor din Cocorăștii Colț

Cum arată povestea copiilor din Cocorăștii Colț? Într-o vineri obișnuită, într-o școală de la marginea județului Prahova, ceva cu totul neobișnuit se întâmplă. Pe holurile Școlii Gimnaziale din Cocorăștii Colț nu se aud doar pași grăbiți sau ecouri de lecții. Se aude energie. Curaj. Creativitate. Este ziua în care „extraordinarul” prinde viață – și nu metaforic, ci la propriu.

Acesta este unul dintre cele zece locuri din țară unde se desfășoară programul „Nevoi ordinare pentru copii EXTRAORDINARI”, lansat de organizația Narada. Un program care pornește de la o ipoteză simplă și profundă: talentele ascunse apar adesea în cele mai grele condiții de viață – iar dacă sunt descoperite și susținute, pot transforma complet destinul unui copil.

Descoperă povestea copiilor din Cocorăștii Colț

O fundație științifică solidă

Ideea care a dus la crearea acestui program are la bază cercetări în psihologia dezvoltării, precum studiul realizat de Frankenhuis, Young și Ellis (2022), care arată cum mediile dificile pot cultiva competențe valoroase – adaptabilitate, creativitate, gândire strategică – care nu sunt dezvoltate la fel de intens în contexte convenționale. Aceste abilități nu se învață la școală, dar pot deveni atuuri decisive dacă sunt recunoscute și încurajate.

Narada și-a propus să le ofere acestor copii exact asta: un spațiu în care să fie văzuți, validați, încurajați să se exprime și să-și contureze drumul.

Arta ca terapie și revendicare identitară

La Cocorăștii Colț, programul a prins rădăcini prin artă. Copiii au început să picteze pereții școlii, să dezvolte proiecte murale, dar și să creeze podcasturi și materiale video în care spun povești – ale lor și ale comunității. În centrul acestei revoluții creative sunt două adolescente remarcabile: Valentina și Diana, ale căror talente ascunse, născute din provocările vieții, au zărit fisura de lumină și au înflorit asemenea în cel mai fertil mediu posibil..

Povestea copiilor din Cocorăștii Colț: Valentina – din tăcere, se naște frumusețea

Valentina e genul de copil care nu cere atenție. Tăcută, rezervată, dar mereu cu mâinile ocupate – desenând, meșterind, construind mici obiecte de artă din orice are la îndemână. Talentul ei pentru desen și lucru manual e ceva ce nu poate fi ignorat. Dacă îi dai o bucată de material și un ac, îți face o păpușă cu o rochie desenată și cusută cu o precizie uimitoare.

Dar ceea ce impresionează și mai mult este forța din spatele acestui talent. Valentina nu a avut o copilărie ușoară. Mama a plecat fără explicații când ea abia începea să înțeleagă lumea. Tatăl muncește în străinătate și apare rar. Bunica a devenit stânca pe care Valentina s-a sprijinit. Și, în lipsa altor refugii, și-a construit lumea ei interioară – una colorată, răbdătoare, precisă – prin artă.

Valentina visează să devină designer de modă. Nu doar visează, ci lucrează în fiecare zi pentru asta. Moștenește îndemânarea artistică de la unchiul ei, dar o duce mai departe cu o seriozitate care îți taie respirația. E deja o mică meseriașă: papușile ei sunt mereu îmbrăcate, mereu stilizate, fiecare cu o poveste.

Mai mult, își asumă responsabilități de adult în gospodărie. Gătește, face curat, are grijă de bunică. Cu o naturalețe care spune mai multe despre maturitatea ei decât orice test de inteligență.

Valentina nu strigă după atenție. Dar, odată descoperită, îți arată ce înseamnă cu adevărat cuvântul „talent”.

Ce vrei să faci când o să fii mare, Valentina?
Vreau să urmez o carieră pe partea de fashion design.

De unde vine pasiunea asta?
Nu pot să spun că a început dintr-un moment anume. Pe parcursul timpului am observat pur și simplu că îmi place să desenez.

Și de ce tocmai fashion design?
Pentru că asta e partea care mă atrage cel mai mult – cu rochiile și cu creațiile mai mărețe, să spun așa.

Dacă ai închide ochii și te-ai imagina peste 10 ani, cum te-ai vedea?
Dacă aș închide ochii, m-aș vedea ca un designer de modă.

Cum arată succesul pentru tine peste 10 ani?
Pentru mine succesul înseamnă să am multe creații și acestea să fie purtate de oameni cunoscuți – în special artiști, cântăreți.

Cum ți s-a părut proiectul ăsta? Ți se pare că ți-a scos în evidență talentul? Sau oricum l-ai fi descoperit pe cont propriu?
Consider că fără proiect nu mi-aș fi dezvoltat talentul atât de mult și nici nu aș fi pus accent pe el. Nu cred că l-aș fi descoperit în întregime. Proiectul chiar m-a ajutat să-l descopăr și să evoluez.

Care este rolul tău în proiect?
Rolul meu este să desenez, să fac parte din echipă și să ajut acolo unde este nevoie.

O să desenezi pe peretele școlii?
Da, o să desenez! Sunt foarte entuziasmată pentru că este o șansă unică în viață – nu știu dacă voi mai avea una asemănătoare.

Crezi că fără acest proiect ai fi reușit să-ți arăți partea extraordinară? Ai fi fost văzută, auzită?
Consider că fără acest proiect nu aș fi fost remarcată, iar talentul meu nu ar fi fost dezvăluit. Mi-ar plăcea ca proiectul să continue și în alte școli – să ajute și alți copii așa cum m-a ajutat și pe mine.

Povestea copiilor din Cocorăștii Colț: Diana – lidera care transformă fiecare obstacol într-o lecție

Diana are doar 14 ani, dar e deja o forță a naturii. Vine dintr-o familie greu încercată – tatăl s-a îmbolnăvit grav și nu mai poate lucra, iar responsabilitățile au crescut enorm. Diana nu se plânge. Diana acționează.

Este artistă în toate formele: scrie poezii, cântă, dansează, organizează evenimente. Dar este și o justițiară înnăscută: dacă simte că ceva nu e în regulă, luptă pentru schimbare. „Mă trage în ședințe, îmi spune ce trebuie să facem mai bine,” spune cu un zâmbet senin și apreciativ directorul școlii, domnul Bogdan Diea. Unii profesori sunt copleșiți de insistența ei. Dar toți recunosc: Diana e un lider autentic.

Proiectul care i-a confirmat această calitate? „Săptămâna Recunoștinței”. O inițiativă organizată de ea în școală, în care fiecare elev și profesor a primit un mesaj de apreciere. A fost un moment de umanitate rară. Și un exemplu de leadership real.

Uneori, Diana e copleșită. Se retrage. Îi simți greutatea pe umeri. Dar de fiecare dată revine cu forță dublă. Visează să aibă propria afacere – pentru că „nu s-ar descurca să aibă un șef.” Și, sincer, nimeni nu o contrazice. Diana e șeful. Din naștere.

Ce vrei să te faci când o să fii mare, Diana?

Când voi fi mare, nu sunt foarte sigură ce aș vrea să fiu, dar mi-ar plăcea să urmez o carieră ori în domeniul creativ, ori în cel de divertisment și adrenalină. De exemplu, pilot de curse – sau, dacă nu se poate pilot de curse, probabil arhitect sau designer vestimentar. Deși nu exclud nici o carieră în domeniul medical.

Cum ți s-a părut proiectul EXTRAORDINAR? Ai simțit că a scos la suprafață un talent ascuns al tău?

Da, 100%! Proiectul nu doar că a scos la suprafață un talent ascuns, dar le-a dezvoltat și pe celelalte. Eram deja o persoană comunicativă – vorbeam mult și înainte – dar acum parcă totul s-a intensificat. În ceea ce privește designul vestimentar și talentul meu la desen, nu pot spune că nu-l apreciam, dar nu la nivelul la care îl apreciez acum.

Mi se pare că acum apreciez mult mai mult faptul că pot desena frumos. Mă uit la un desen făcut de mine și zic: „Wow, ăsta chiar e făcut de mine, și e frumos!”. Înainte nu făceam asta.

Ți se pare că școala, cu ajutorul unor astfel de proiecte, poate scoate extraordinarul din copii?

Da, da. Școlile pot scoate extraordinarul din copii, dacă se implică persoane. Cum îl avem noi pe domnul director și pe doamna Șurlarul, care chiar se uită la copii și văd ce talent are fiecare. Reușesc să scoată partea bună din fiecare – chiar dacă e „bătăușul clasei”, ei văd ceva bun și în copilul respectiv.

Vorbește-ne puțin despre proiectul echipei voastre.

Proiectul echipei noastre este de a realiza un mural pe unul dintre pereții școlii. Muralul constă în sloganuri și simboluri care promovează ecologia, comunitatea, integrarea, diversitatea și drepturile copilului.

Faptul că cineva le-a văzut, le-a auzit și le-a încurajat, le-a dat acestor două fete spațiul în care să fie ele însele, să se deschidă, să-și pună la bătaie talentele și abilitățile. Diana chiar a spus că nu știa despre ea că se pricepe atât de bine la desen, iar Valentina că nu și-a imaginat niciodată că o creație de-a ei, o rochie desenată în joacă va ajunge să prindă viață și chiar expusă la Romanian Fashion Week. Pentru că asta s-a întâmplat, după ce fetele au fost înscrise de echipa Narada la cursurile unui designer de modă ce a acceptat să le mentoreze.

Povestea copiilor din Cocorăștii Colț: Maria, Alexandru și magia podcasturilor

Pe lângă artă, copiii au început să se exprime și prin podcasturi – sub numele Extraordinary Channel Cocorăștii Colț. Mai degrabă au căutat o modalitate prin care să se promoveze, să atragă atenția tuturor asupra a cee ace pot face ei atunci când sunt auziți și încurajați. Maria, o altă elevă implicată, moderează interviuri cu lideri locali sau colegi deosebiți. „Am învățat să pun întrebări personale. Podcasturile sunt despre oameni, despre cum pot fi mai buni,” spune ea.

Alexandru, singurul băiat din echipă, a intrat în proiect timid, dar a crescut enorm. A descoperit că are gândire rapidă și talent la desen. Și, cel mai important, că locul lui e printre cei care visează și construiesc.

Un director cu inimă și viziune

Domnul Bogdan Diea, directorul școlii, este liantul acestui efort. „Narada ne-a sprijinit încă din pandemie. Acum ne ajută să descoperim lucruri la elevii noștri pe care altfel nu le-am fi văzut.”

El recunoaște că pentru Valentina, proiectul a fost o adevărată revelație. „Era în umbră. Acum e în centru. Și merită să fie acolo.”

Cum a început colaborarea dintre școala dumneavoastră și Asociația Narada?

Colaborăm cu Asociația Narada încă din anul 2020, din perioada pandemiei. Atunci, Narada ne-a ajutat foarte mult, intermedind sponsorizarea școlii cu tablete necesare facilitării accesului la școala online pentru copiii defavorizați. Din acel moment și până în prezent, am reușit să fim parte în aproape toate proiectele majore inițiate de Narada.

Cum ați aflat despre programul Extraordinar și cum ați decis să vă implicați?

Bineînțeles că am aflat și despre acest proiect. L-am prezentat colegilor, care au fost foarte încântați să participe. Mi s-a părut o idee extraordinară – aceea de a descoperi talente ascunse ale elevilor și de a-i ajuta să și le pună în valoare.

Cum a fost programul de formare pentru cadrele didactice implicate în proiect?

Programul de formare a fost foarte util, pentru că a venit cu noi abordări în ceea ce privește relaționarea cu elevii – abordări pe care noi nu le-am regăsit în cadrul altor cursuri de formare în specialitate. A fost un plus considerabil.

Spuneți-ne câteva lucruri despre Diana.

În cazul Dianei, identificarea nu a fost dificilă. Este unul dintre elevii foarte buni ai școlii, implicată în multe activități și proiecte extrașcolare. Face parte din Consiliul Elevilor, este un elev foarte activ, cu inițiativă, a cărei voce îi reprezintă și pe ceilalți. Despre ea știam multe lucruri deja, pentru că am colaborat împreună în diverse activități.

Dar Valentina? Cum a fost descoperită?

Valentina a fost o surpriză plăcută. Propunerea a venit din partea Biancăi, reprezentantă a Consiliului Elevilor și colega ei. Bianca o cunoaște foarte bine – știe și situația ei familială, mai delicată, dar mai ales a remarcat faptul că Valentina este foarte talentată la desen.

Cum a folosit Valentina desenul în viața ei de zi cu zi?

Ea a folosit desenul ca refugiu. A trecut prin dificultăți mai mari în viață, dar pasiunea pentru desen, în special pentru fashion design, i-a oferit o direcție. Prin mijloace proprii și-a construit un stil vestimentar propriu. Este mult mai încrezătoare acum, datorită acestui proiect – crede în mijloacele proprii și în faptul că destinul ei se poate schimba în bine.

Considerați că, dacă avem proiectele potrivite, școala poate scoate la iveală extraordinarul din copii?

Da. Putem considera că școala scoate extraordinarul din copii, cu o condiție: să existe proiectele și mijloacele necesare pentru asta. Din păcate, programa școlară simplă și mijloacele unei școli obișnuite nu sunt suficiente. Fără sprijinul părinților, care ar trebui să achite cursuri de specialitate sau să găsească specialiști pentru dezvoltarea copiilor, e greu. De aceea este atât de valoroasă această oportunitate oferită de proiectul Narada – mai ales pentru copiii cu talent la desen, cum sunt cei din cazul nostru.

Citește și: Un laptop, o conexiune la internet și o comunitate care a spus DA. Așa a început viitorul lui Cristian, băiatul pe care Narada l-a învățat să creadă că merită

Cum s-a transformat școala prin acest proiect, în afară de beneficiul individual al copiilor?

Este important că elevii găsesc în școală un loc care să le pună în valoare abilitățile. Un loc în care au condițiile necesare să lucreze, să aibă materiale, dar și să se formeze ca grup. Pot face schimb de idei, pot relaționa, pot vorbi despre interesele lor comune. Aici apar proiecte noi, care dezvoltă și școala, și pe ei înșiși.

Ce viitor are acest proiect în școală? Ar trebui să continue?

Da, și ar fi un mare păcat să nu continue. Atâta timp cât există acest „laborator” creat – acest spațiu fizic și mental pentru creativitate – ar trebui menținut și dezvoltat.

Ce rol a avut Asociația Narada în tot acest demers?

Asociația Narada a dat startul proiectului. A creat sau a favorizat condițiile necesare derulării lui. Acum, rămâne în puterea noastră și a copiilor să-l continuăm. Sunt convins că resursele există, și că talentul nu va lipsi nici în viitor.

Lecția copiilor din Cocorăștii Colț

Ce înseamnă „extraordinar”? Înseamnă să vezi în fiecare copil potențialul, chiar și atunci când vine învelit în tăcere sau timiditate. Înseamnă să oferi contextul potrivit, cadrul în care un vis se poate transforma într-un plan.

La Cocorăștii Colț, visul acesta e deja în mișcare.

Valentina, Diana, Maria, Alexandru, Bianca și ceilalți colegi nu sunt doar „elevi”. Sunt creatori, lideri, visători, dar și oameni care au învățat că vulnerabilitatea poate deveni o superputere – dacă e înțeleasă și sprijinită.

Irina Vasile, director de programe Narada, surprinde esența acestui program în următorul interviu:

Ce a însemnat programul Extraordinar?

Programul Extraordinar a fost o prelungire firească a unui program anterior, numit AlertaElev. A pornit dintr-un sens profund, inspirat de teoria talentelor ascunse — un studiu care arată cum copiii proveniți din medii adverse dezvoltă abilități valoroase, pe care le pot pune foarte bine în practică inclusiv în alte contexte decât cel familial.

Ce ne-am dorit a fost să susținem acești copii cu talente ascunse, construind în jurul lor un întreg sistem format dintr-o echipă de elevi, alături de care să poată proiecta o idee și să o ducă la bun sfârșit sub forma unui proiect propriu, al lor și al școlii.

Fiecare echipă a avut un profesor-mentor care să o însoțească în acest proces și, în același timp, o școală întreagă care să recunoască valoarea acestor copii, să-i vadă și să-i valideze pentru ceea ce sunt.

De unde a pornit acest program?

A pornit de la nevoia de a sprijini copiii care au potențial, dar care nu sunt întotdeauna vizibili în sistemul educațional tradițional. Am dorit să le oferim o platformă de exprimare și dezvoltare, unde să poată crea, să-și exprime ideile și să își descopere forța interioară. A fost inspirat de teoria științifică a talentelor ascunse și s-a transformat într-un demers aplicat, educațional și uman, de descoperire și valorizare.

Care au fost obiectivele programului?

Obiectivul principal a fost de a identifica elevi cu potențial artistic sau creativ, dar care nu sunt neapărat remarcați prin metodele clasice. Ne-am propus să-i sprijinim să-și dezvolte ideile într-un cadru de colaborare, cu sprijinul unui mentor și al întregii comunități școlare. Ne-am dorit ca acești copii să devină vizibili, să-și recunoască valoarea și să fie percepuți drept modele în școala lor.

Câte echipe sunt implicate în acest program?

Avem 10 echipe implicate în program, fiecare aparținând unei școli. Majoritatea provin din mediul rural, dar avem și câteva școli din mediul urban. Este un proiect care acoperă o varietate de contexte educaționale și sociale.

Povestește-ne despre proiectul și echipa de la Cocorăștii Colț.

Proiectul de la Cocorăștii Colț a fost unul cu totul special. A pornit de la dorința de a dezvolta abilitățile artistice ale elevilor, având în centru două tinere remarcabile, pe care le identificasem ca având talente ascunse.

În jurul lor s-a format o echipă care a început să exploreze domeniul artei — în special arta murală. Dar au mers mult mai departe: au învățat despre promovarea informațiilor, au participat la ateliere dedicate inspirației și motivației, unde s-au întâlnit cu personalități care au reușit în cariere artistice, și au învățat despre construcția de echipă, leadership, identitate vizuală și comunicare.

Proiectul lor se concentrează pe arta murală, cu scopul de a duce acest concept la un alt nivel. Vor să înceapă cu picturi murale în școala lor, dar și să continue cu spații publice din comunitate. Au crescut enorm ca echipă – de la 10 membri inițiali, au ajuns la peste 14.

Cum a evoluat această echipă în timp?

Evoluția a fost fantastică. Am văzut o dezvoltare reală în ceea ce privește colaborarea, inițiativa și autonomia. Copiii au trecut de la stadiul de participanți la cel de lideri de proiect. Au venit cu idei, le-au pus în practică și au devenit vizibili în comunitatea lor.

Cum vă dați seama că proiectul și-a atins scopul?

Atunci când un copil care era „invizibil” în școală — un copil retras, care poate avea doar un talent interior, dar necunoscut — ajunge să fie perceput ca un model de către colegii și profesorii lui, atunci știm că proiectul și-a îndeplinit misiunea.

Aceasta este adevărata reușită: când un copil e văzut, validat, apreciat, iar talentul său este pus în lumină.

Iar într-o zi, când hainele create de Valentina vor apărea pe podiumuri, când Diana va conduce propria organizație, iar Maria va avea o emisiune națională, noi toți vom ști: totul a început într-o școală mică dintr-un colț de lume. Cu artă. Cu prietenie. Și cu încredere.

Citește și: Acolo unde sistemul uită, Narada și o comunitate întreagă intervin: cu o chitară nouă și o carte de poezii, Denisa și Alexandra au arătat ce înseamnă să fii văzut la timp