„Doar oamenii slabi fac depresie!” Mituri despre depresie și cum luptăm cu ele

Una dintre cele mai periculoase credințe este că „oamenii puternici” nu fac depresie, iar o astfel de abordare blochează cea mai importantă atitudine atunci când ne confruntăm cu depresia: să cerem ajutorul. Se spune că oamenii care ajung să facă o depresie sunt cei care au fost „puternici” prea mult timp. Iată câteva mituri despre depresie și cum este necesar să înțelegem și să ne ocupăm de această condiție, pentru a ne recupera sănătatea mintală.

Mituri despre depresie: „Doar oamenii slabi fac depresie!”

A depresa înseamnă a separa (cu ajutorul unei prese), respectiv, a încerca să ne blocăm emoțiile, a ne distanța de ele sau a le ține ascunse de ceilalți. Convingerea că doar un om slab poate face depresie este pe cât de toxică, pe atât de periculoasă. Mituri despre depresie sunt și credințele că emoțiile noastre, cele care fac parte din viața fiecărui om, sunt semne ale slăbiciunii. Ele sunt semne ale sănătății emoționale, chiar și atunci când sunt dificile, când par greu de gestionat.

Dacă nu am simți frica, nu am ști să ne protejăm de un pericol, dacă nu am simți furia, nu am ști când o nedreptate are loc, dacă nu am simți tristețe, nu am ști când ceva este nepotrivit pentru noi. Toate au rolul de a ne ghida, de a ne atrage atenția, de a ne ajuta să interpretăm viața internă și externă și să ne adaptăm.

Depresia este semnul unei inegalități între ceea ce oferim și ceea ce primim la schimb. Când știm să oferim, dar nu știm să cerem, fiind deconectați de propriile nevoi, mai devreme sau mai târziu, se va instala această condiție, care ne va „obliga” să ne ocupăm de noi înșine. Desigur, există procese modificate la nivelul creierului, există un cumul de factori favorizanți, există relații și convingeri despre sine care întrețin această stare.

Citește și: Cum treci de atacuri de panică, depresie sau burnout? Cu Simona Nicolaescu despre ce înseamnă un terapeut care își înțelege pacienții tocmai pentru că s-a confruntat cu multe dintre problemele lor

„Când mi-am dat seama că sunt în depresie m-am urât. Era tot ce îmi lipsea. Cu tot ce se întâmpla în viața mea la acel moment, era timpul să găsesc soluții, să mă lupt, să fiu 100% prezentă. Iar eu ajunsesem să dorm în exces, să mănânc în exces, să nu mă mai bucur de nimic, să nu am energie pentru nicio sarcină zilnică, să plâng din senin ascunsă în baie. Nu voiam să mă vadă nimeni.

Aveam o mamă bolnavă, dependentă de mine, un soț alcoolic pe care îl susțineam în procesul de recuperare și un job care mă solicita și în weekend-uri. Îmi părea că toți depind de mine și eu îi dezamăgeam. Nu mai spun în ce fel îmi vorbeam și ce furie simțeam la adresa mea. În realitate, cedasem. În cazul meu, mă chinuisem prea mult să nu contez eu deloc, iar ceilalți mereu. Fac terapie de trei ani, iar o perioadă am urmat și tratament. Treptat, am reușit să mă reechilibrez și cred că cel mai important lucru a fost că cei pe care îi îngrijeam nu doar au înțeles prin ce trec, ci s-au mobilizat să mă ajute, la rândul lor,” povestește Raluca, 40 de ani.

Mituri despre depresie: „Eu nu las depresia să mă doboare!”

Depresia nu se instalează întotdeauna prin semne evidente, binecunoscute: apatie, tristețe profundă, insomnie sau hipersomnie, modificarea apetitului alimentar și a rutinei zilnice, plâns, gânduri negative, ideație suicidară, etc.

Depresia poate fi și o alterare a calității vieții prin pierderea plăcerii, tulburări de atenție și memorie, pesimism, lipsă de energie, dezinteres, pe fondul cărora funcționăm, ne îndeplinim responsabilitățile zilnice, mergem la muncă, suntem disponibili pentru alții.

Continuarea articolului, AICI