Căutare

Share this article

Dacă mâncatul somnambulic ori sforăitul te-au dus vreodată la medic, atunci știi ce înseamnă somnologie și ai auzit măcar o dată despre Doina Dumitru-Didiță.

Iar, dacă citești mai departe, ai putea afla ceva în plus despre doctorița care a creat prima clinică specializată în somnologie, la țară, lângă Slobozia, dar și despre igiena ori cele mai neobișnuite afecțiuni asociate somnului.
Apoi vei mai afla care este legătura dintre sport și insomnie și de ce somnul nu se recuperează niciodată.

Doina Dumitru-Didiță este medic de familie, specializat în somnologie. Povestea ei legată de „știința” somnului a început acum mai bine de 11 ani, când, la una dintre conferințele de pneumologie, a ascultat câteva prelegeri despre somn și despre bolile de care dormitul defectuos se face răspunzător.
Iar ce a auzit avea să îi schimbe viața.

Vorbiți despre somnologie ca și cum ar fi o știință. Să vedem ce înseamnă de fapt?

Vorbim de foarte multă patologie, despre care se știe foarte puțin. În primii ani ai somnologiei la noi se punea accentul cel mai mult pe afecțiunile respiratorii, apneea în somn ori sforăitul. Acum am ajuns la mai mult de 80 de categorii de patologii ale somnului, deci nu mai vorbim numai despre sforăit.

Trebuie să pomenesc parasomniile, somnambulismul, hipersomniile, narcolepsiile și aș putea să îți exemplific prin niște scene din filme, în care personajul se prăbușește din picioare într-un somn profund, după care se trezește ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Am avut la clinica din București un caz de eating desorder, în care pacienta se trezea în toiul nopții cu o nevoie acută de a mânca, de nenumărate ori, indiferent de cât de mult și cât de târziu mâncase seara. Este o parasomnie, o tulburare specifică.

Apoi am avut o hipersomnie, așa-numita situație a prințesei adormite, o somnolență permanentă. O alarmă, trei telefoane de la rude și un ciocănit îndelung la ușă abia o trezeau dimineața să meargă la serviciu.
Acum este bine.

La un moment dat am avut o epilepsie nocturnă: criza epileptică trezește pacientul din somn, debutul crizei este în stare de adormire. Ți se pare că ne mai limităm la apnee în somn?
Apoi, trebuie să vorbim despre insomnii, care afectează 80% din populație.

Apneea – cea mai frecventă tulburare asociată somnului

Nu te duci la psiholog pentru insomnie?

Te duci la psiholog, sigur, dar lucrurile sunt de o mai mare complexitate. Somnologia este o sumă de mai multe specialități, nu aparține niciuneia. Iar aici vine fascinația acestui domeniu.

Marea majoritate a tulburărilor de somn sunt conlucrate multidisciplinar pentru a putea fi rezolvate eficient. Iar dacă revenim la insomnie, sigur că te duci la psiholog, dar ai putea avea nevoie și de psihiatru. Or, somnologul face o consiliere, este un medic ce te sfătuiește către ce specialist trebuie să te îndrepți și are planul general asupra tulburării tale de somn. Medicul somnolog, indiferente de ce specialitate are, conlucrează și cooperează toate aceste specialități care țin de o anumită tulburare a somnului.

Cum ai decis să deschizi un cabinet de somnologie la țară?

Eram în 2011 și mi-am dat seama că vreau să fac somnologie. Eram medic de familie și director medical la o rețea de clinici private din capitală.

Mi-am dat demisia și am început să caut detalii despre cum aș putea să deschid o clinică. Iar singura opțiune realistă a fost să accesez fonduri europene care să îmi lase libertatea de a cumpăra aparatura de care aveam nevoie. Iar fondurile erau disponibile doar pentru zona rurală.
Și m-am dus în Ialomița, acolo m-am născut.

Am ajuns la Bucu, o comună la vrei 5-6 kilometri de Slobozia, de unde puteam acoperi și orașul, și zona rurală în care nu exista niciun cabinet de acest fel.

Cum au primit sătenii acest nou serviciu?

Primele reacții au fost de reticență, mai ales de acolo de unde mă așteptam cel mai puțin, de la medicii cu care vorbeam. La noi pacienții ajung prin recomndare de la alți specialiști, nu vin pur și simplu la ușa cabinetului. Sigur, dacă vin așa, sunt bine primiți, dar în general vin prin recomandare. Așa încât, primul lucru pe care l-am făcut a fost să vorbesc despre cabinet cu specialiștii din Slobozia. Somnologia suna ca un serviciu pe care nu știau de unde să-l apuce. Iar asta mi se părea ce mai frustrant.

Dar, după câteva succese, când oamenii au văzut efectul terapiei, atitudinea s-a schimbat. Crede-mă, când reușești să dormi lângă soț pentru că nu mai sforăie povestești și altcuiva despre asta.

Neuro-polisomnografia

De ce te-ai mutat în București?

Efectele pozitive s-au văzut, oamenii au început să vină la clinică, dar lucrurile nu stăteau cum îmi doream eu. Nu aveam pacienți pentru polisomnografie, o investigație de mai mare precizie, pentru mai multe afecțiuni, dar și mai costisitoare.

Majoritatea pacienților veneau pentru investigații simple, legate de sforăit. Or, eu voiam mai mult de la cabinet. Dar să fac polisomnografie însemna costuri mari dar și personal specializat, din București, care să petreacă noaptea în cabinet.

Așa încât, după 5 ani, am decis să merg mai departe și am deschis clinica în București. Cabinetul din Bucu funcționează încă, mai merg acolo, dar majoritatea pacienților vin acum la București.

Mi-ai pomenit câteva efecte benefice care ți-au crescut popularitatea în Slobozia. Ce mai putem menționa aici?

Ai văzut pe cineva care se plânge tot timpul că este obosit, doarme în picioare și nu se poate concentra? Sunt semnele unui sindrom de apnee în somn, obstructiv sever. Eu acum îi recunosc pe acești oameni pe stradă.

Oxigenul este o hrană pentru organism, iar dacă această hrană este puțină sau proastă, organismul se îmbolnăvește.

Pe ei îi salvează doar terapia CPAP, adică o mască ce repară obstrucția de la nivelul gâtului.
Pacientul nu mai opriri de respirație, (apneea), concentrația de oxigen din sânge este normală, iar omul se poate odihni și funcționa în parametri normali: acasă sau la serviciu.

Terapia CPAP destinată apneei în somn

Acestea sunt efectele pe care le vede direct pacientul. Ce ne interesează pe noi și mai mult este să stopăm complicațiile. Diabetul zaharat, de pildă, poate fi o complicație a apneei în somn, deci vorbim despre complicații reale ale acestei afecțiuni. La noi, oamenii ajung în stadiile avansate ale bolii, când specialiștii de regulă au epuizat celelalte opțiuni și se gândesc la posibilitatea ca pacientul să aibă apnee în somn și în trimit la noi.

Care sunt investigațiile voastre specifice? La ce să mă aștept când intru în clinica de somnologie?

Te aștepți la un consult mai întâi, în care discuți cu un specialist. Mai departe, dacă descoperă apnee în somn, el poate recomanda diverse investigații, inclusiv ce știm noi din filme sau din filmulețele de pe net: poligrafia și polisomnografia. Poligrafia presupune câțiva senzori pe care pacientul îi poate folosi acasă. În plisomnografie pacientul rămâne peste noapte în clinică și este investigat în amănunt.

Toți pacienții care sforăie au apnee?

Nu, există și „sforăitorii” habituali și am avut această situație în clinică. Sforăie pentru că există, de pildă, o problemă ORL sau au luat în greutate, iar grăsimea, așa cum se instalează pe picioare sau pe burtă, se găsește și pe gât.

Nicio femeie nu va recunoaște că sforăie. De ce sforăie totuși?

Femeile sforăie la fel cum o fac și bărbații, din aceleași motive: apnee, sindrom pozițional (sforăitul apare cât dorm pe spate) sau din motive ce țin de alte afecțiuni sau schimbări de stil de viață. Este adevărat că, statistic, apneea are incidență mai mare la bărbați, dar asta nu schimbă adevărul simplu că femeile sforăie, fără nicio discriminare, ca bărbații.

Dacă vorbim despre femeile însărcinate, ele sforăie chiar mai mult decât bărbații.
Însă pot să vin aici cu niște sfaturi care ar putea ajuta: dormitul pe spate facilitează sforăitul. Deci, schimbați poziția și așezați o pernă la spate sau o minge de tenis. 🙂 Apoi, consumul de alcool înainte de culcare, deși se spune că relaxează, deprimă respirația.

Există aplicații care ne spun despre calitatea somnului nostru. Cum să ne raportăm la ele, care este opinia ta?

Am avut și noi pacienți care ne-au povestiti despre ele.
În plus, lucrăm chiar acum la dezvoltarea unei aplicații pentru smart watch-uri așa încât știu mai multe despre ce pot ele să facă. În esență ele au un actigraf, un dispozitiv care măsoară mișcarea motorie în timpul somnului. Avem și noi unul medical la clinică.

Practic, el înregistrează mișcările mâinii sau ale corpului și poate să spună cu o exactitate destul de mare când dormi și când ești treaz.

Dar nu poate spune mai multe despre profunzimea somnului. Despre acest lucru există un singur aparat în lume care poate arăta ceva concludent: polisomnograful.

Actigraful.

Ce face aplicația este să înregistreze niște statistici în funcție tot de mișcare sau de lipsa ei. Și tocmai din acest motiv noi nu ar trebui să le luăm decât orientativ.
Nu să ne punem diagnostice după ele.

Dacă vorbim puțin de igiena somnului, așa cum o numești, care ar fi recomandările?

Întâi de toate, să ținem un ritm regulat al somnului. Adică fără un hei-rup în noaptea asta, până la 2:00 pentru că mâine ne culcăm la 10:00. Aceste schimbări ajung să provoace insomnii sau tulburări de rimt circadian (somnul apare fie prea târziu, fie prea devreme).

Somnul nu se recuperează, efectele negative pe care le-a avut privarea de somn din noaptea asta există și nu vor fi reparate prin somnul de mâine.

Apoi, foarte important este să nu facem sport chiar înainte de culcare. Organismul are nevoie de măcar două ore de la ieșirea din sală și până la somn pentru a se relaxa și a ieși din starea de agitație și excitație în care l-a dus exercițiul fizic. În timp, pot apărea niște dereglări de ritm ale organismului care pot duce mai departe la insomnii și la alte tulburări.

Apoi, alcoolul sau mâncarea înainte de culcare, în ciuda mitului că relaxează, influențează negativ organismul în timpul somnului.

În plus, nu cred că mai trebuie să vorbesc despre lumina, zgomotul și camera eventual neaerisită. Este ușor de înțeles că nu ne fac bine.

Aveai aproape 30 de ani și ai renunțat la o slujbă managerială bună pentru vrabia de pe gard, cum s-ar zice. De ce?

Așa este viața. Dacă nu îți asumi riscuri nu ai cum să reușești. În plus, riscurile îți aduc un pic de adrenalină și îți aduc și fericire. (râde)

Tot ce contează este că faci ceea ce îți place. Dacă mă gândesc bine, riscul s-a adeverit, adică acum câștig mult mai puțini bani decât o făceam din funcția de director medical. Dar acum fac ce-mi place.

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO