Dorian, artistul ce-i numește pe popi „chip cioplit” și „fariseu cu bling bling”: „Cu preoții nu am nimic. Popii consider că sunt o specie periculoasă pentru noi, ca societate”

În 2014, apăruse pe radio, și încă se mai difuzează, piesa „Mare albastră”. Inițial am crezut că e un remix, ulterior am văzut că doar refrenul seamănă cu ce auzisem eu în copilărie și când am pus Shazam, am aflat că e cântată de Dorian.

Am mai întâlnit numele acesta când a apărut piesa „Aprinde scânteia”, un featurind Smiley cu Dorian. Recunosc, nu sunt la curent cu toate noutățile muzicale și nu pot să spună că sunt cu ochii geană pe toți cei care scot piese noi, așa că nu am dat mare importanță subiectului până ce o amică nu mi-a arătat noua piesă a aceluiași Dorian, „Chip Cioplit”. Abia atunci pot spune că l-am descoperit și am început să caut să ascult ce a mai scos acest artist. Așa am aflat că astă vară a făcut mare vâlvă în social media cu piesa „La mine în țară”, melodie ce a fost prima dintr-un șir lung de mesaje sociale.

A venit și timpul să ne vedem la o cafea pentru interviu. Mi-a plăcut de el, la fel de tare cum mi-au plăcut piesele lui, iar la final m-am simțit cumva mândră, deși nu am nici un aport, că „la noi în țară” mai sunt și oameni care gândesc curat și încearcă să facă ceva pentru ca noi toți să conștientizăm diferența dintre bine și rău.

Care e povestea ta? Câți ani ai, de unde vii, unde ai crescut?

Am 28 de ani, în august voi împlini 29 de ani, sunt din Constanța, am crescut acolo până la 18 ani când m-am mutat la București.

De ce?

Pentru facultate. Am terminat Regie film și tv.

Și ai practicat?

Cât am fost în facultate când trebuia să practic pentru examene, plus activitățile mele extra curiculare. Am practicat tot tacâmul vizual.

Când te-ai apucat de muzică?

Când eram copil. Pe la 10-11 ani am avut primele contacte cu muzica.

Cum așa?

Ascultam foarte mult hip hop în casă și am început să scriu versuri. Apoi am început să cânt piesele pe care le ascultam.

Ce ascultai?

De toate. În mare, cam ce play-a tata în casă: old school hip hop.

Tatăl tău e hip hop-er?

Tata e om de muzică, dar și hip hop-er. A fost DJ în facultate, iar pe vremea lui Ceaușescu a reușit să facă rost de foarte multe viniluri, era super pasionat de muzică, iar hip hop-ul era un gen foarte important pentru el.

Ce înseamnă om de muzică?

Ce înțeleg eu prin om de muzică este un om care iubește muzica sub toate formele ei.

Dar nu face asta for living?

Nu, nu, e medic anatomo-patolog. Mama e om de muzică, ea este soprană. Însă eu m-am dus mai mult în partea opusă celei pe care o reprezintă mama, aceea a muzicii clasice.

Și unde cântă?

Deocamdată nu mai cântă, este profesor universitar la Universitatea Ovidiu din Constanța. S-a retras din activitatea de performer prin 2000 și ceva. Am fost obișnuit de mic cu plimbările prin culise, pe scenă și așa mai deoparte. A cântat peste tot, inclusiv în afara țării în anii ’90.

Hai să ne întoarcem la hip hop-ul tău de la 10 ani. Ce trupe românești de hip hop ascultai atunci?

Ascultam cam tot ce se făcea în perioada aceea pentru că am crescut într-un mediu în care oamenii de pe lângă mine ascultau foarte mult și era inevitabil ca eu să nu o fac. Prietenii mei, colegii mei de clasă ascultau foarte multe pentru că în Tomis Nord Constanța a fost o zonă în care s-a îmbrățișat foarte mult cultura asta. De la mic la mare, toată lumea era influențată de cultura asta.

Erai așa băiat de cartier cum spunea BUG Mafia?

Dacă băiat de cartier înseamnă infractor, nu. Dacă e băiat crescut într-un cartier, da, sunt. Imaginea care se perpetua, cel puțin în perioada aceea, aceasta era, un fel de simulacru de SUA. Diferența era că în SUA chiar se întâmpla chestia asta, hip hop-erii avea legătură cu infracționalitatea. La noi, nu.

Care e idolul tău?

Cred că Mos Def, adică Yasiin Bey acum, pot să spun că e idol, sau cel mai aproape de a fi un idol.

Și care e povestea lui?

Are o poveste de viață drăguță, în sensul în care tot timpul a reprezentat cultura și lucrurile spirituale și a fost un om foarte polivalent, de la actor la MC, un om premiat cu Oscar care a scris ceva istorie deoarece a prins perioada New York-ului anilor ’90 care a fost un fel de renascentism al hip hop-ului.

Tu cu versurile tale de la 10 ani ai făcut ceva?

Nu, nu am făcut nimic efectiv cu ele, sunt în niște caiete uitate. Primul free style, prima piesă a mea am înregistrat-o pe la 13-14 ani, dar a fost un antrenament și un proces necesar.

Piesa aia a ajuns undeva?

Nu, pe vremea aceea nici nu exista YouTube. Țin minte că atunci când am înregistrat piesa aia, puneai cablul de la dial-up la calculator ca să ai net.

Și după ce ai terminat Regie la București?

Din păcate pentru mine nu am avut cum să-mi continui studiile în afară, aș fi vrut, dar nu a existat posibilitatea…

Adică părinții tău nu au avut posibilități?

Ba da, au avut, nu provin dintr-o familie săracă, provin dintr-o familie intelectuală, dar nu a fost să fie atunci, nu aveam logistica necesară să plec.

Așa că în timpul facultății, împreună cu Andrei Mihai care este producător, am continuat treaba asta cu muzica. Am intrat într-un networking de oameni care făceau muzică și am ajuns la finalul facultății să colaborăm cu HaHaHa Production. De acolo, lucrurile au mers natural.

HaHaHa Production este un fel de „l-ai prins pe Dumnezeu de un picior”?

Este un label care ne-a îmbrățișat exact așa cum eram noi pentru că până să ajungem acolo, prin acel networking m-am conectat cu mulți oameni, dar nici unul dintre ei nu ne-a acceptat așa cum eram noi: creativi. Iar noi nu am vrut să facem nici un compromis, sau am vrut să facem un compromis mic care să ne păstreze nouă viziunea și direcția intacte. Acest lucru s-a putut doar la HaHaHa Production.

Cum descrii tu muzica ta?

Cu personalitate, cu identitate, are acel ceva care o scoate dintr-o normă sau dintr-un gen. Nu mă poți atribui unor lucruri de grup, unor lucruri comune, sau unui curent, iar din punctul acesta de vedere sunt mândru.

Are un puternic mesaj social…

Are un mesaj social, da. Cred că am ajuns la o maturitate creativă și îmi vine să scriu despre  anumite lucruri, lucruri despre care nu era natural să scriu acum câțiva ani, iar acum a ajuns să fie necesar.

De ce? Ce te supără?

Sunt multe lucruri care mă supără, dar ideea de bază este că am ajuns la concluzia că un artist este relevant în momentul în care discută despre realitatea lucrurilor care îl înconjoară. Iar ca nivel de societate, ca nivel de gânduri, cel puțin, asta mă înconjoară. Acesta este mediul în care trăiesc și simt nevoia, și vreau să vorbesc despre mediul în care trăiesc. Cu anumite nuanțe, cum aș putea să-l fac mai bine, sau ce mi se pare cel mai rău, sau ce mi se pare cel mai nociv, și tot așa…

Câte piese ai lansat până acum?

Multe, nu știu ce să zic. Ultimele două sunt cele mai vocale și au un mesaj social.

Dar primul meu single din 2014, „Marea albastră”, încă se dă pe radio. Iar din 2014 până acum, nici nu știu, cred că au fost multe.

Ce ai cu popi?

Ca să facem o diferențiere clasă care mi se pare necesară: e o diferență foarte mare între popă și preot. Cu preoții nu am nimic. Cu popii, în schimb, dacă e să privim literalmente, consider că sunt o specie periculoasă pentru noi, ca societate, o reminiscență de tovărășeală, o reminiscență politico-mafiotă care fac rău societății.

Piesa asta e o dedicație pentru acei indivizi care se folosesc de poziția lor ca să aibă beneficii politice, financiare, ca să profite de pe urma unor oameni care încă au o imagine curată despre ei și care cred cam tot ce li se spune, prin prisma lipsei de educație, mai ales.

Nu d-aia se fac popi?

Eu cred că sunt foarte mulți oameni care în continuare au inimă curată, sunt oameni de bună credință care chiar vor să devină preoți. Dar, în structurile lor de conducere, și s-a dovedit asta, sunt oameni care pur și simplu profită de poziția lor. Și pentru ei e melodia aceea.

Ce reacții ai avut după lansarea melodiei? Ți-a bătut cineva la ușă?

Nu. Nici nu eram în țară atunci așa că dacă-mi bătea cineva la ușă nu aveam de unde să știu. Am avut reacții multiple: și reacții foarte bune și reacții negative. Există un procent de oameni care nu înțelege exact despre ceea ce discut eu. Eu mă adresez unui grup de oameni educați, deschiși la minte, care nu au prejudecăți sau auto cenzuri în gândire.

Dar de la BOR te-a căutat cineva?

Nu, dar oricum, eu sunt un om mititel față de o instituție atât de mare cum e BOR-ul în România…Departe de a fi un ghimpe în imaginea lor.

Cu prima melodie „La mine în țară” ce ai vrut să spui?

Am încercat să mă pun în pielea unor oameni care sunt plecați din țară și, oarecum, să pictez niște povești prin ceea ce pot eu să fac. O privesc ca pe o doină care, pe vechi, era o melodie de dor, de jale, cu o încărcătură sentimentală foarte mare, neavând neapărat o concluzie. Nu se rezolva nici cum, era doar un moment de sinceritate sufletească. Asta am încercat și eu să fac cu piesa „La mine în țară”.

Și a prins?

Am avut foarte mulți oameni în afara țării care mi-au scris și m-au felicitat și dacă ar fi fost doar câțiva care au înțeles, pentru mine înseamnă misiune îndeplinită.

Te gândești vreodată să pleci de la tine din țară?

Mi-a trecut la un moment dat prin cap chestia asta, numai că, în meseria mea nu este imperativ să pleci din țară ca să poți să ai un venit din afara țarii. Deocamdată sunt în punctul în care să am și venit din afara țării și să locuiesc foarte bine în România. Gândul meu de a pleca nu se poate compara cu gândul unui om care are un serviciu fix aici.

E important și ce vezi în jurul tău, cum te trezești dimineața….

Da, e important, dar deocamdată, ce văd în jurul meu e un factor de inspirație.

Ce zic părinții tăi despre tine?

Îmi place să cred că sunt mândri. Îmi împărtășesc opiniile și ideile despre care cânt și cred că sunt mândri de mine.

Dar doar cânți, sau te și implici și altfel?

Sunt niște lucruri pe care le fac pe plan personal, contribui la niște ONG-uri, dar acestea sunt lucruri pe care le face foarte multă lume; nu pot să spun că sunt un activist, dar consider că-mi fac parte: prin ceea ce pot eu să fac, contribui la schimbare.

Vine schimbarea?

Îmi place să cred că vine, deși aici sunt mulți factori despre care ar trebui să discutăm și să definim în primul rând acest termen: „schimbarea”. Îmi place să cred că ne-am emancipat puțin și că vin niște sfere de populație care sunt din ce în ce mai active, mai vocale.

Cum e să lucrezi cu Smiley?

E foarte ok, suntem doi oameni care ne potrivim foarte bine creativ. E un mediu liber, fără reguli, fără cenzuri, ceea ce e foarte important.

Faci bani din muzică?

Ce înseamnă bani?

Să trăiești decent.

Ce înseamnă decent?

Să nu ai grija zilei de mâine.

Nu, grija zilei de mâine o am și tot timpul încerc să-mi depășesc puțin condiția, mai ales prin prisma venitului pe care îl fac, dar, pentru România, cred că sunt un om care face bani din muzică, mai ales din ceea ce scriu. Dar intrăm în altă problemă: remunerarea autorului în România față de alte țări europene. Eu am o mare activitate de autor în spate; compun piese atât în România, cât și în afara țării, într-un procent asemănător poate chiar puțin mai mare decât procentul în care cânt. Iar la noi lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie.

Pentru cine scrii?

La comandă, nu am niște oameni anume cu care să lucrez constant. De la Smiley la noi, până la Sigourney K, Sniper. Eu sunt co-autor al piesei pe care o cântă ei, „Sniper”.

Mai sunt co-autor pentru oameni care au scris pentru Michael Jackson.

Ești împlinit, îți dorești mai mult?

Pot spune că sunt fericit cu ceea ce fac, dar întotdeauna îmi doresc mai mult.

Dacă închizi ochii, care ar fi visul tău? Muzical vorbind…

Am un proiect acum împreună cu Andrei Mihai care se cheamă Shoeba. Suntem semnați cu primul single la Spinni’n Records, am început să fim difuzați pe cele mai mari radiouri europene și dacă ar să am un vis acum, acela ar fi ca acest proiect să ajungă foarte mare.

Și pe plan personal? Un Porche și o casă cu piscină?

Nu, nu pun preț pe lucrurile astea, mai degrabă o pereche de adidași J)

Pe plan personal să scriu mai mult, să lansez mai mult material…

La concerte cad fetele stânga-dreapta după tine?

Chiar dacă ar cădea, nu le văd. O văd doar pe iubita mea care e cu mine pe scenă, Andrea Avarvari. Și ea e cântăreață, este backing vocals în echipa lui Smiley.

Vor mai urma piese cu mesaj social?

Da.

De cine „te mai iei”?

Nu mă iau de nimeni, discutăm despre ce ne înconjoară.

Te duci la proteste?

Absolut!