Dr. Vasi Rădulescu: „Ni s-a întipărit la nivel de genă că trebuie să dăm şpagă ca să se întâmple mai bine, mai repede. Indiferent de măririle de salariu, cred că avem nevoie de zeci de ani să ne curăţăm de asta”

Dr. Vasi Rădulescu este unul dintre medicii tineri, anti sistem, o voce ce se face din ce în ce mai mult auzită atât în mediul online cât şi offline. Cu pregătire de medicină internă şi cardiologie, a refuzat un post de faţadă într-un spital de stat din Bucureşti deoarece nu i se pare corect modul în care se fac angajările. A refuzat să lucreze într-un spital privat deoarece i se pare că nu-şi poate face meseria aşa cum cere jurământul pe care l-a depus, pentru că mediul privat este mai mult orientat către business decât către pacient. Cu toate acestea face voluntariat ca să nu uite meseria şi ca să fie aproape de pacienţi. Este probabil unul dintre o mie de medici care au un astfel de comportament. Şi, ca să se facă mai bine auzit şi pentru că talentul îl ajută, se exprimă în scris. Are un blog personal EusuntV, unde scrie despre sănătate, despre experienţele sale din spital, despre orice îi caracterizează meseria de medic. Mai nou, de câteva săptămâni, a lansat Leapşa de Sănătate, un site cu informaţii medicale scrise pe înţelesul tuturor. Susţine că fiecare dintre noi căutăm prima dată informaţia pe internet şi apoi ajungem la medic, însă, ca să nu ne facem mai mult rău, ar trebui să căutăm surse credibile de informare, mai ales atunci când vine vorba de sănătate. Iar informaţiile scrise de medici ar trebui să fie cele mai valoroase. Despre toate acestea dar şi despre sistemul medical din România, despre Vlad Voiculescu sau despre Fundaţia Dăruieşte viaţă, am discutat mai bine de o oră la o cafea. Care este rezultat discuţiei noastre? Citiţi mai jos.

Leapşa de sănătate, EusuntV şi articole pe Republica.ro. E mult, nu, mai ales pentru un medic?

Dr. Vasi Rădulescu: E frumos. Când ne şi place ceea ce facem şi când avem sentimentul că se mişcă ceva în bine în urma noastră, în urma scrisului. Scriu oricând, în pauze, pe la spital, în timpul gărzilor când mai am câte un răgaz. E o contrapondere, o metodă de detensionare pe undeva scrisul, cel puţin pentru mine. Acum, cu Leapşa de sănătate, e o bucurie enormă când vezi că articolele se distribuie în marea astea de materiale pseudoştiinţifice care nu au nici o noimă, nici un adevăr ştiinţific şi că lumea începe să aprecieze articolele scrise de medici, lucru ce contează foarte multe pentru sănătate. Vine ca o măsură de antagonizare a curentului fake news şi tot ce se întâmplă acum. Observăm „apă super alcalină”, „tratament cu vitamine pentru cancer”, nu ştiu ce tratamente minune cu cristale, terapii de grup în care ne ţinem de mână cu îngerii (există aşa ceva). Ce facem? Le acceptăm, le lăsăm să înflorească sau noi ca medici ar trebui să luăm o poziţie fermă şi încercăm să contracarăm fenomenul?

Dar s-ar putea ca ele să existe în continuare, adică sigur vor exista în continuare.

Dr. Vasi Rădulescu: Vor exista, din păcate. Mă mai gândeam la un moment dat: cine e de vină? Publicul care cere aşa ceva sau aplicaţiile care livrează aşa ceva? Cred că vina e undeva împărţită, însă, ce m-a frapat pe mine este că publicaţii consacrate de la noi din ţară încalcă grosolan nişte principii, adică scriu orice ca să facă audienţă, ca să facă bani. Şi vorbim despre sănătate, totuşi. Tratamente naturiste, homeopate, poveşti livrate de tot felul de personalităţi, coafate frumos. M-a şocat faptul că o doamnă care promova peste tot faptul că veganismul poate vindeca orice, a murit de cancer. Mai era la modă o blogger-iţă din Spania care are o vulpe (o vulpe din aceea micuţă cu urechi foarte mari – fenec); vulpea respectivă are cam 98% din dietă carne. A spus că ea poate să-i dea doar vegetale şi să o transforme în vegană. Vulpea şi-a peirdut părul, a slăbit, nu mai avea energie deloc, blogger-iţa continua să pună poze pe Instagram, susţinând că are un parazit. E trist pe undeva. Eu m-am amuzat foarte tare pe treaba asta şi chiar am scris două materiale în urma unui experiment: Am fost vegan pentru o lună. Nu a mers la mine şi am întrerupt după o lună, nu mi-am dorit să merg mai departe. Au fost cred că peste 500 de comentarii pe Republica, aproape toate îmi spuneau că greşesc şi că nu am niciun fundament ştiinţific, că omul poate să trăiască foarte bine doar cu plante şi majoritatea veneau cu tot felul de exemple, referinţe, clipuri pe Youtube sau medici care fuseseră excluşi din meserie. Am revenit apoi cu o continuare cu cel puţin 20 de surse documentate, cu studii ştiinţifice şi am încheiat subiectul. Până la urmă fiecare trebuie să mănânce ce vrea, nu putem să impunem un curent sau o normă.

A mai fost un trend al dietei fără gluten care e recomandată doar în cazul bolii Celiace. Au apărut fel de fel de publicaţii care spun: „20 de avantaje ale dietei fără gluten, motive pentru care ar trebui să renunţăm la gluten”. E o prostie, nu ai de ce să faci aşa.

Ca să nu mai vorbim de detox. Detoxul e ridicat la rang de zeu. E o tâmpenie fără margini.

De unde a plecat ideea de a crea Leapşa de sănătate?

Dr. Vasi Rădulescu: Pe Facebook, la un moment dat, am inventat un #Leapşadesănătate şi mi-am dorit ca oamenii să distribuie materialele de calitate scrise de mine. În loc să le spun daţi share, pentru că mi se părea urât să fac asta, am mers pe ideea de leapşă, jocul copilărie. Dar nu aveam site, puneam # şi scriam mai departe. Într-o seară m-am întrebat de ce nu am făcut un site până acum cu materialele acestea şi cu altele noi. Am stat apoi şi m-am apucat de treabă. Am programat un site, simplu, curat, nu are nimic pe el decât articolul, o poză şi la final un buton de share pe Facebook pentru a pune umărul la educaţia medicală a celor din apropiere. Spre surprinderea mea, şi mă bucur că s-a întâmplat aşa, lucrurile au escaladat rapid, sunt articole care au trecut de 20 de mii de distribuiri şi am ajuns la 100 de mii de lepşe, adică distribuiri per ansamblu, după numai 5 săptămâni de la lansare.

Dar cum funcţionează? Cine scrie?

Cele mai multe sunt scrise de mine, dar mai am şi colegi reumatologi sau din alte domenii şi am un plan de dezvoltare: am cerut de la cititori să-mi spună ce subiecte ar vrea să dezbatem. Şi avem deja vreo 200 şi ceva de teme foarte interesante. Cât pot atac eu căci am pregătire de cardiologie şi medicină internă, când mai am altceva, îi rog pe unii colegi medici.

Şi finanţare?

Dr. Vasi Rădulescu: Nici un fel de finanţare momentan, avem un modul de donaţii de la cititori şi cam atât. Am scris o povestioară pentru Google care finanţează unele proiecte pe partea de jurnalism şi aştept rezultatele la final de aprilie. Mi-ar plăcea să dezvoltăm puţin întreaga poveste şi pe partea de video.

Dar ni se spune să nu mai căutăm informaţii medicale pe internet. Majoritatea medicilor asta spun…

Fals! Ar trebui să căutăm, nu putem să oprim informarea de pe internet. Şi eu ca medic mai caut câte ceva. Dar trebuie să fim atenţi la surse. Ar trebui să ne găsim nişte surse de calitate, site-urile medicale au informaţii destul de greoaie, neaccesibile oricui. Tocmai asta am încercat prin Leapşa de sănătate, să facem materiale uşor de înţeles pentru toată lumea.

Dar cum putem educa publicul să găsească sursele de înceredere, cum le putem atrage atenţia asupra fake news?

Dr. Vasi Rădulescu: Cred că lucrurile se construiesc în timp. Niciodată nu vom putea, peste noapte, să anulăm fenomenul de fake news. Cred că atunci când vorbim de sănătate, de lucrurile care pun viaţa în pericol, fiecare ar trebui să se gândească elementar: Hai să caut din mai multe surse. Hai să nu merg numai pe ştiinţăşimister.info, viaţăverde.ro unde găsesc că pot să scap de durerea de colecist dacă pun foaie de varză în zona ficatului. Sunt şi medici pe Facebook, Mihai Craiu cu Spitalul Virtual pentru Copii sau Simona Tivadar, sunt doar două exemple.

Unde aţi ajuns după cinci săptămâni de la lansare? Ce trafic aveţi? Câte like-uri pe Facebook?

Nu am pus foarte mare accent pe pagina de Facebook, nu am făcut promovare sponsorizat, doar natural, în urma publicării articolelor am ajuns pe la 3800 de like-uri. Am pagina mea de Facebook unde am vreo 23 de mii de urmăritori şi acolo e tracţiunea cea mai mare şi cred că lucrurile vin natural. Multe articole s-au viralizat, în anumite zile trecem de 40 de mii de vizitatori unici pe zi.

De unde aveţi această pasiune pentru scris? Poate v-aţi greşit meseria…

Dr. Vasi Rădulescu: În anul doi de facultate, pentru că mi-era foarte greu, mergeam într-o redacţie şi surprinzător, scriam despre gadget-uri, IT, computere. Apoi am migrat către un site de lifestyle, scriam şi despre sănătate, iar în anul 6 de facultate mi-am dat demisia pentru că trebuia să mă concentrez pe rezidenţiat. Am reînceput iar să scriu în ultimii vreo 3 ani. Am lansat blogul acum vreo 2 ani, Leapşa de sănătate cum 5 săptămâni şi am o carte aproape gata. Am emoţii teribile pentru că mi-am deschis inima şi am povestit nişte lucruri din spital acolo şi nu ştiu cum va fi primită. Şi scriu în continuare pentru că mă simt foarte bine când scriu, e o formă de linişte pentru mine când sunt în faţa unei file noi. Cel mai mult scriu pe telefon, şi cartea cred că 90% am scris-o pe telefon. Nu prea îmi place să scriu pe laptop. Scriu oriunde găsescloc şi timp, pot să scriu şi în metrou şi într-o cafenea, oriunde.

Nu era mai eficient din punct de vedere economic să mergeţi la un spital privat sau să plecaţi din ţară?

S-ar putea să deranjez. Am lucrat jumătate de an în privat. Privatul, cu nişte avantaje clare, forţează producerea de bani. E normal, e un business. Ori, pentru mine să văd în 6 ore într-o zi 20 de pacienţi, în grabă, mi se părea un compromis peste care nu am reuşit să trec. Plus presiunea de a prescrie analize şi tot felul de proceduri cu cât mai mulţi bani.

Era cumva în fişa postului…

Dr. Vasi Rădulescu: Da, era cumva în fişa postului şi am zis stop. Până aici am putut să fac. Mai departe sunt nişte lucruri pe care nu pot să le accept. Dacă o să găsesc la un moment dat un mediu în care să mă simt bine, nu voi fi atât de limitat şi pot să fac consultaţii, sunt deschis.

De plecat în afară?

M-am tot gândit şi am văzut foarte mulţi colegi medici care au plecat. Au plecat imediat după Facultate, nici nu s-au mai înscris la Rezidenţiat pentru că nu aveau nevoie, alţii au plecat în Rezidenţiat cu nişte stagii, să guste ce e acolo şi au primit propuneri să rămână. Puţin s-au întors. Şi acum, cu toate măsurile acestea promovate, mi-e greu să cred că se vor întoarce nişte medici care au apucat să guste medicină în Franţa, Anglia, Germania. Să se întoarcă pentru că au crescut salariile. Dincolo de salariu, sunt şi alte probleme. Ca să rămâi într-un spital, cum e şi cazul meu, dacă nu ai un drum pavat de alcineva, oricât de bun ai fi, nu ai nici o şansă.

Şi dumneavoastră cine vi l-a pavat?

Dr. Vasi Rădulescu: Nu mi l-a pavat nimeni, nu am rămas în spital. Sunt şi doctorand bursier şi pentru că am fost primul dintre colegii mei, mi s-a făcut o propunere fără nici un post, să rămân în spital, dar fără salariu. Am refuzat pentru că nu aveam din ce să mă întreţin. Alţi medici, cei care au intrat fără examen, cei care s-au înscris la plată, sau celor care nu aveau doctorat, li s-a făcut loc în spital peste noapte. Sunt realităţi pe care trebuie să le acceptăm.

Şi acum nu lucraţi în nici un spital?

Ba da, cu ghilimele de rigoare, pentru că mă duc mai degrabă într-o acţiune de voluntariat, să nu-mi pierd mâna şi să văd pacienţii. După ce mi-am dat demisia din privat, nu m-am întors pe nici un post. În privat e exclus acum, în stat iau în considerare atunci când o să se intre transparent, cu examen, aşa cum se cade.

Şi dacă nu o să se intre?

Dr. Vasi Rădulescu: Dacă nu o să se intre, când o să am nişte fonduri disponibile, probabil o soluţie ar fi să-mi deschid eu un cabinet şi să-l fac aşa cum vreau eu, fără limitări în timp, să am tot ce-mi trebuie pentru pacienţi şi să pot să consult bine.

E foarte trist şi sunt foarte mulţi în situaţia asta. De asta pleacă medicii tineri din ţară.

Dar nu vă gândiţi să plecaţi?

M-am gândit de câteva ori, dar nu am plecat în primul rând, cred, dintr-o laşitate, pentru că mi-a fost tot timpul teamă de nou, să mă adaptez şi, în al doilea rând că am avut o doză mare de naivitate de a crede că aici lucrurile se vor schimba, că pot să pun şi eu umărul pentru schimbarea lor. Dar timpul a trecut şi acum, dacă mă uit, cred că avem nevoie de zeci de ani ca să ne aliniem la o normalitate. Dar ce mai e normalitate?

Eu vă văd ca pe un medic împotriva sistemului…

Dr. Vasi Rădulescu: Împotriva sistemului care face lucruri ce nu ar trebui făcute. Dacă sistemul era corect, dacă sistemul dădea şanse reale medicilor, transparenţă, dacă sistemul investea în spitale şi nu mai vedeam spitale pline de mizerie, dacă nu mai promova peste tot pe fiul şi fiica nu ştiu cui în anumite poziţii, dacă sistemul îşi lua inima în dinţi de mai mult timp şi redresa problemele cu salariile, dacă punea mai mult preţ pe rezidenţi, dacă făcea o educaţie mai bună, mai eficientă studenţilor la medicină, poate nu m-aş fi ridicat ca o voce, ca un antagonist al statului care nu a făcut lucrurile aşa cum trebuie. Am şi apreciat statul atunci când nişte lucruri s-au întâmplat aşa cum trebuie. Nu spun niciodată nu, pentru că e important să găsim un echilibru. Nu pot să văd numai lucrurile rele, ar fi nociv. Lumea e plină de lucruri frumoase. Eu am ajuns ceea ce sunt acum pentru că ani de zile am lucrat în nişte saloane de terapie intensivă unde am interacţionat cu nişte oameni, am pus mâna pe ei, am gustat nişte poveşti de viaţă, am văzut nişte lucruri teribile, suferinţă, moarte, oameni dezbrăcaţi de tot felul de scuturi. Am o satisfacţie enormă când văd că se întâmplă lucruri bune, când văd profesori foarte apropiaţi de studenţi şi le explică lucrurile, dar, din păcate sunt foarte puţini. Presa ne scoate în faţă profesorul care dă nu ştiu ce rinichi unei perosoane publice, profesorul care a făcut nu ştiu ce cu oasele foarte multor copii…

Cum ar trebui să arate un sistem de sănătate funcţional? Care să funcţioneze corect?

Ce am spus mai devreme, la nivel de conducere a unui spital, la nivel de parte didactică, la nivel de transparenţă în posturi. Nu avem o continuitate. Ar trebui puţină coerenţă în absolut orice măsură. Rezidenţiatul este una dintre probleme. Apoi, veşnica problemă cu salariile. Actualul partid, pe celebra pancardă pre electorală propunea nişte salarii fantasmagorice medicilor. Ce s-a dovedit acum: creşterea va fi a salariului brut, contribuţiile au ajuns la 40%, iar un medic primar care va primii 13000 lei brut, va rămâne cu 7000 de lei salariul net. E o creştere, într-adevăr, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece, e doar o poleială. Bine că s-a întâmplat. Nu ne vom raporta niciodată la Anglia sau Germania, trebuie să ne uităm şi la potenţialul nostru economic, la ce înseamnă civilizaţie per ansamblu.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu salariile. Mă îndoiesc că medicii se vor întoarce cu bagajele din Germania, din Anglia. Pe ce posturi să se întoarcă?

Oamenii spun că acum că s-au mărit salariile, nu ar trebui să se mai dea şpagă în spital…

Dr. Vasi Rădulescu: Sensibil subiect. Partea de şpagă ar trebui să o delimităm foarte clar: sunt medici care nu ar trebui să facă medicină, din punctul meu de vedere, cei care condiţionează actul medical de şpagă. La aceştia se ştie că X te operează pe suma de, altfel nu ajungi la el. În al doilea rând, mai există plicul lăsat ca mulţumire la finalul actului terapeutic. Lucrurile sunt puţin diferite. Mie mi-ar plăcea să dispară complet fenomenul. S-a întâmplat de multe ori ca un pacient să vrea să dea bani înainte ca să fac ceva puţin mai repede sau să fac altfel. Ni s-a întipărit la nivel de genă că trebuie să dăm şpagă ca să se întâmple mai bine, mai repede. Indiferent de măririle de salariu, cred că avem nevoie de zeci de ani să ne curăţăm de asta.