Drepturile omului în România. Cât de cunoscute sunt şi cât sunt de respectate

Se vorbeşte mult în ultima vreme în România despre drepturile omului şi respectarea sau, după caz, încălcarea lor. Se vorbeşte mult însă despre ele şi în contexte nepotrivite. La 32 de ani de la Revoluţie mulţi români încă nu ştiu care sunt acestea, dar se prevalează de ele ori de câte ori li se pare că ceva nu se întâmplă pe placul lor. Un studiu realizat în urmă cu 6 ani arăta faptul că 72% dintre români nu ştiu ce prevede Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar asta se vede inclusiv în condamnările primite de ţara noastră în procesele de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Care sunt Drepturile şi libertăţile omului

Pe 10 decembrie se împlinesc 73 de ani de la momentul în care Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, aşa că în fiecare an, la această dată, este marcată Ziua internaţională a drepturilor omului. Declaraţia proclamă drepturi inalienabile pentru toţi oameni, indiferent de rasă, culoare, religie, sex, limbă, opinie politică sau de altă natură, origine naţională sau socială, proprietate, naştere sau alt statut.

Dacă la acel moment declaraţia vorbea de un ideal comun spre care ar trebui să tindă toate popoarele, între timp drepturile omului au şi legi care să le sprijine şi pedepse pentru cei care le încalcă sau nu veghează la respectarea lor. România, de exemplu, a aderat în 1994 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi răspunde juridic în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Ca membră a Uniunii Europene ţara noastră a semnat Tratatul de la Lisabona, cel care cuprinde Carta Drepturilor Fundamentale.

Iată care sunt drepturile fundamentale şi libertăţile, aşa cum sunt ele stabilite în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

• dreptul la viaţă;
• dreptul de a nu fi supus torturii şi relelor tratamente;
• dreptul de a nu fi supus sclaviei şi muncii forţate;
• dreptul la libertate şi siguranţă;
• dreptul la un proces echitabil şi la 2 grade de jurisdicţie în materie penală;
• dreptul de a nu fi supus unei pedepse neprevăzute de lege;
• dreptul de a nu fi judecat şi pedepsit de 2 ori;
• dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi corespondenţei;
• libertatea de gândire, conştiinţă şi religie;
• libertatea de exprimare;
• libertatea de întrunire şi asociere;
• dreptul la căsătorie şi egalitatea între soţi;
• dreptul la un recurs efectiv;
• dreptul la protecţia proprietăţii;
• dreptul la instruire;
• dreptul la liberă circulaţie.

Citeşte şi: Incredibila aventură a studentei rome ajunsă profesoară la Harvard. Cum reușește fiica unui activist rom să apere de peste Ocean drepturile semenilor ei din țara-mamă – LIFE.ro

Cât de respectate sunt drepturile omului în România

Dacă în teorie lucrurile par simple şi am putea spune că drepturile şi libertăţile omului sunt unele de bun simţ înainte de orice, în practică lucrurile arată mult mai complicate în cazul României. Ţara noastră este al 4-lea cel mai condamnat stat la CEDO, cu peste 44 de milioane de euro – sumă de plată pentru despăgubirile decise de Curte în ultimii 5 ani, fiind devansată doar de Rusia, Turcia şi Ucraina.

Sunt peste 30 de încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului sesizate în cazul României, cele mai frecvente fiind cele care privesc violenţa domestică, consimţământul pentru un act sexual, accesul la justiţie şi discriminarea, în special în cazul minorităţii rome şi a minorităţilor sexuale. Pe listă mai regăsim, printre altele, şi:

• nerespectarea dreptului de proprietate;
• utilizarea disproporţionată a forţei în raiduri ale poliţiei motivate etnic;
• supraaglomerarea şi condiţiile rele din închisori şi locuri de detenţie;
• protecţia juridică, îngrijrea medicală şi socială deficitară acordată persoanelor cu dizabilităţi mintale;
• supraaglomerarea şi condiţiile precare din instituţiile psihiatrice;
• durata excesivă a procedurilor civile şi penale.

Una dintre cele mai recente condamnări a României la CEDO a venit în vară pentru încălcarea dreptului la nediscriminare, demnitate umană şi întrunire paşnică a comunităţii LGTBI la un eveniment petrecut în urmă cu 8 ani. Atunci proiecţia unui film cu tematică LGTBI, la cinematograful din cadrul Muzeului Ţăranului Român, a fost întreruptă de câteva zeci de persoane care au ocupat sala, au scandat lozinci homofobe şi au ameninţat cu moartea spectatorii şi organizatorii. CEDO a hotărât că România a încălcat articolele 14, 8 şi 11 din Convenţie şi a condamnat ţara noastră la plata a 59.514 euro, daune morale şi cheltuieli de judecată.

O altă condamnare a venit ca urmare a faptului că procurorii au refuzat să ancheteze un caz de violenţă domestică şi cyber-violenţă împotriva unei femei. Mai exact, reclamanta a sesizat autorităţile în repetate rânduri referitor la ameninţările cu moartea primite din partea fostului soţ şi a agresiunilor fizice la care a fost supusă de acesta ulterior, ca să îşi retragă plângerile. L-a acuzat pe acesta şi că i-a accesat abuziv conturile electronice, făcând şi copii ale conversaţiilor sale private, documentelor şi fotografiilor. Procurorii au clasat cauza pe motiv că ameninţarea nu este suficient de gravă, iar plângerea pentru încălcarea secretului corespondenţei a fost formulată tardiv. Nu acelaşi lucru a considerat CEDO, care a condamnat România la plata unor daune morale în valoare de 10.000 de euro.

Cea mai mare sancţiune primită vreodată din partea CEDO a fost cea din octombrie 2020, când statul român a fost obligat la plata a 15 milioane de euro pentru că nu a rezolvat situaţia proprietarilor ale căror locuinţe au fost confiscate abuziv de regimul comunist şi revândute chiriaşilor după revoluţia din 1989.

Citeşte şi: „Umilinţa pe care oamenii o primesc din sistem e aproape mai grea decât boala”, Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu, cele două femei care cer sistemului să ne respecte drepturile – LIFE.ro