După 37 de ani, un film românesc a fost selectat la Festivalul de film San Sebastian

Filmul „Soldaţii. Poveste din Ferentari”, debutul în lungmetraj al regizoarei Ivana Mladenovic, va avea premiera europeană în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la San Sebastian.

Pelicula a fost selectată în competiţia oficială a celei de-a 65-a ediţii a prestigiosului festival din Spania, eveniment ce se va desfăşura în perioada 22-30 septembrie 2017.

Ultima selecţie a unui film românesc în competiţia Festivalului Internaţional de Film de la San Sebastian a avut loc în urmă cu 37 de ani, când România a fost reprezentată tot de o femeie regizor : Malvina Urşianu cu producţia „ Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu” (1980).

„Soldaţii. Poveste din Ferentari” spune povestea lui Adi, un antropolog de 40 de ani, părăsit de curând de iubita lui, care se mută în Ferentari pentru a documenta un doctorat despre manele. Acolo, îl întâlneşte pe Alberto, un rom sărac, fost puşcăriaş, care promite să-l ajute să cunoască cântăreţi. Destul de repede, cei doi încep o relaţie, în care Adi îl hrăneşte pe Alberto cu planuri improbabile de ieşire din sărăcie, iar Alberto pe Adi, cu vorbe dulci bine ticluite. Când banii se termină, amândoi se trezesc captivi într-un apartament în care se iubesc sincer şi se folosesc unul de altul.

Pelicula, o adaptare liberă după romanul „Soldaţii. Poveste din Ferentari” de Adrian Schiop, publicat la Editura Polirom în 2013, îi are în rolurile principale pe Adrian Schiop şi Vasile Pavel Digudai.

„Pentru mine, „Soldaţii. Poveste din Ferentari” este în primul rând o poveste de dragoste şi apoi, când eşecul devine iminent, o fabulă despre vinovăţie”, declară regizoarea Ivana Mladenovic. „Filmul arată ce se întâmplă când burghezia intelectuală şi categoria hiperpauperă a marginalilor intră în coliziune. Sunt două lumi total diferite, cu diferenţe majore, ireductibile. De fapt, în Adi şi Alberto se întâlnesc două feluri de disperare umană: unul din cauza singurătăţii din mijlocul marilor oraşe, celălalt din cauza sărăciei, generând captivitate chiar şi după ieşirea din închisoare. Sentimentele care se ţes între ei vin astfel dintr-un registru bazal: frică de abandon, neîncredere, nevoie de putere şi securitate emoţională. Sărăcia e un fapt, nu este ceva de disecat sub lupă şi nici vreo sursă de magie artistică. A fi sărac sau captiv în dependenţe economice umilitoare sapă direct la rădăcina demnităţii umane”, adaugă Ivana Mladenovic.