Educaţia este un subiect la modă în presă românească de ultimele două săptămâni: Bacalaureatul, subiectele la matematică, perlele la proba de limba şi literatură română… Tineretul, încotro?! În toată această învălmăşeală de „opinii şi păreri” despre sistemul de învăţământ, uităm că ne aflăm într-un secol al inovaţiei şi informaţiei, iar că tinerii sunt înnebuniţi după telefoane şi tablete (nu, tabele) şi uităm că putem să facem informaţia mai interesantă cu ajutorul tehnologiei!
A învaţa nu însemană a reţine, a memora formule, date geografice şi istorice. A învaţa înseamnă a înţelege, a fi parte din ceea ce înveţi, a cunoaşte pe înţelesul tău formule şi date seci. Tocmai de aceea, tehnolgia ne ajută şi propune să ne jucăm cu informaţia.
Într-o teorie ludică a învăţământului, o simplă fotografie alb-negru îţi poate deschide o întreagă viziune asupra chimiei şi a elementelor din tabelul lui Mendeleev prin Augmented Reality. Astfel, elementele sunt proiectate 3D pentru a fi înţelese mai bine:
Aceeaşi tehnologie poate ajută un copil în clasele primare să înţeleagă principiul fotosintezei. Un joc simplu cu Augmented Reality poate să îl facă mai curios despre ştiinţele naturii.
Istoria şi Geografia pot avea mai mulţi fani în rândul tinerilor dacă sunt explicate interactiv. Este mult mai uşor să înţelegi Egiptul antic, dacă faci o excursie virtuală printre piramide sau să înţelegi de ce se numeşte Marele Zid Chinezesc dacă vezi virtual suprafaţa şi distanţa pe care se întinde. Tehnologia de realitatea virtuală poate ajută în înţelegerea multor materii, doar cu ajutorul unor device-uri sau a filmelor interactive.
Acum, să ne întoarcem la educaţia din România. Tot ce este prezentat mai sus se poate face şi la noi în ţară. Tot ce trebuie să înţelegem este că viitorul nostru va depinde la un moment dat de copiii care vor să înveţe, dar nu oricum… ci, prin tehnologie.