El avea o asociație, ea a devenit donator. Câteva zile mai târziu și-au unit viziunile, menirile și viețile. Loredana și Saul Pop, tinerii ce se hrănesc cu fapte bune și cu zâmbetele copiilor pe care îi ajută

Loredana și Saul Pop cresc și dăinuiesc frumos. Pe când s-au întâlnit la facultate, și-au dat voie să depășească rolul de colegi. Au devenit parteneri de viață, fac mereu echipă bună și „alianță” pe teren. Se înțeleg din priviri, discută și dezbat idei în colțul lor de casă, pun în practică gânduri și ajung la un numitor comun din vorbe puține. S-au aruncat să facă bine societății pentru că pot, pentru că vor și pentru că idealurile lor s-au suprapus.

Pe Loredana Pop, în urmă cu câțiva ani, o găseai lucrând în presa locală din Cluj, ca mai apoi să dăm de ea la Biziday unde și-a pus amprenta vreme de cinci ani. Pe soțul său, Saul Pop, îl întâlneai în ipostaza de fotoreporter încă din primul an de facultate, din 2014. Viața l-a condus spre Reuters, acolo unde a fost editor foto. Job-ul era în Polonia, dar mărturisește că a luat zbor înapoi către visul lui de acasă.

Tot sufletul lor este acum în Asociația ArtViitor, proaspăt înființată anul acesta după șapte ani de proiecte caritabile, educaționale și comunitare prin inițiativa din studenție numită Art4Education. Să le cunoaștem povestea mai bine!

Loredana Pop:„Pentru noi este important să dăm ceva înapoi.”

Vă salut cu drag! Unde vă găsesc în momentul prezent?

Și noi! Îți mulțumim că ne-ai găsit și ne-ai invitat la discuția asta. Suntem la Cluj, unde muncim de aproape zece ani pentru o mai bună versiune a noastră, dar și pentru comunitate, prin Art4Education.

Ce proiecte ticluiți, Loredana? Cum vă fructificați timpul?

Noi am terminat Jurnalismul și am lucrat ani buni în domeniu. Apoi ne-am implicat și în educație și am predat seminarii studenților de la Jurnalism. Momentan, lucrăm intensiv la tezele noastre de doctorat în care credem foarte mult și la Asociația ArtViitor, proaspăt înființată anul acesta după șapte ani de proiecte caritabile, educaționale și comunitare prin inițiativa din studenție numită Art4Education.

V-ați luat de câțiva ani pe umeri responsabilități, dar responsabilități frumoase. Ce v-ați luat pentru suflet în această perioadă?

Saul: Am încercat să avem grijă de suflet prin consumul regulat de lucruri pe care le considerăm frumoase și ne-au fost la îndemână. Am învățat să ne bucurăm de lumină. Am învățat să ne bucurăm de liniște. Am învățat să ne bucurăm de prezența și unicitatea celuilalt. Chiar dacă sună a clișeu, în toți acești ani ne-am încărcat foarte mult și cu energia și bucuria copiilor noștri din campaniile de până acum. Am avut oportunitatea să asistăm la momente de bucurie pură și ne-am permis să ne hrănim și noi puțin din ea.

 Ce a stat la baza deciziei voastre de a vă implica în activități umanitare? Cu ce gând ați pornit la drum?

Loredana: Pentru noi este foarte important să dăm ceva înapoi. Cred și credem din tot sufletul că societatea evoluează doar dacă oamenilor le pasă. Să-ți pese de ce se întâmplă în jurul tău, nu doar de binele personal. Părem niște idealiști, știu, dar asta ne-a motivat tot timpul și credem că am învățat și muncit suficient cât să fim pregătiți să jucăm rolul ăsta de „agent al schimbării” și să facem proiecte cu sens, cu atenție la detalii, care să lase ceva în urmă.

Saul: Am avut ocazia să cunosc mai multe fețe ale României, astfel că am văzut multă nedreptate și inegalitate socială. Din păcate, pierdem foarte mulți copii capabili și dornici să învețe și să fie parte activă a unei Românii mai bune doar pentru că aceștia s-au născut într-o anume familie, într-o anume localitate dintr-o anume zonă a României. Este trist și nedrept să te naști condamnat la neșansă. Cred că unul din motivele pentru care fac asta este dorința de a oferi o șansă și celor care „lumea” le-o răpește încă de la naștere.