El avea o asociație, ea a devenit donator. Câteva zile mai târziu și-au unit viziunile, menirile și viețile. Loredana și Saul Pop, tinerii ce se hrănesc cu fapte bune și cu zâmbetele copiilor pe care îi ajută

Saul Pop:„M-am bucurat când am realizat că am găsit pe cineva cu care pot muta munții”

Ce v-a adus împreună? Ați avut visuri care s-au suprapus? Ce-mi poți povesti?

Saul: Am venit la facultate pentru a continua procesul de învățare și profesionalizare în domeniul fotojurnalismului. Scopul meu principal era acela de a învăța cum să fiu un fotoreporter bun, voiam ca munca mea să conteze și să schimbe cât mai mult posibil. Am realizat că am primit ce aveam nevoie în persoana lui Lori după ce am înțeles că împărțim aceleași valori, aceleași idealuri și suntem împinși de dorința de a face lumea din jurul nostru mai bună câtuși de puțin. M-am bucurat când am realizat că am găsit pe cineva cu care pot muta munții împreună, dar care înțelege și momentele petrecute prin văi adânci. 

Loredana: Cred că întâi și întâi a fost faptul că ne înțelegeam pasiunea pentru jurnalismul bine făcut, pentru etică, pentru storytelling. Când ești în primul an de facultate te axezi mult pe carieră, ca să zic așa. Împreună însă ne-a adus liniștea pe care ne-o dăm unul altuia. Știu că e bine orice când e Saul lângă.

Dar în prezent la ce aspirați? Care este dorința voastră cea mai mare?

Ne dorim să dezvoltăm mai multe lucruri, dar acum amintim despre un centru comunitar de activități și ateliere educaționale. Un loc unde să-i aducem pentru mini-tabere pe copiii care nu au acces la ateliere de robotică, de public speaking, de educație juridică și așa mai departe. Vrem să fie un loc de respiro pentru ei, să mai vadă alte medii, dar în același timp un loc care să-i clădească. Avem nevoie de tare multe resurse pentru asta și ne gândim inclusiv să accesăm tot felul de fonduri europene ca să reușim. Știm că putem face multe lucruri faine prin așa ceva. Proiectele pentru copii nu pot fi doar despre a duce ceva, din când în când, și gata. Ca să ajuți real trebuie să fii acolo, implicat în viața lor. Noi facem asta, revenim iar și iar la multe familii, dar un astfel de centru ne va ajuta să acționăm coordonat, mai organizat, mai des și mai bine.

Și totuși, deși vă hrăniți cu fapte bune, nu aș crede că nu au fost și pași grei de urmat sau de făcut în tot ceea ce v-ați propus. Care a fost cea mai dificilă misiune de până acum?

Saul: Facem asta de câțiva ani și am avut, din fericire, parte și de momente minunate, dar și de lucruri greu de procesat. O persoană dragă nouă ne-a spus la nuntă „Nu există încă corabie construită fără valul ei, dar să nu vă temeți!”. Exact așa este și în campaniile noastre. Fiecare campanie a venit cu momente mai puțin ușoare. Pentru o campanie reușită avem nevoie de mai multe luni de planificare logistică, iar apoi alte câteva pentru execuție. Ne bucurăm de un sprijin enorm din partea comunității noastre însă de multe ori săptămânile de lucru non-stop își spun cuvântul. O parte considerabilă din munca noastră presupune interacțiunea cu oameni mai puțin norocoși. Copii cu povești grele, părinți care de multe ori nu mai văd lumina de la capătul tunelului. La finalul campaniilor, pe lângă bucuria copiilor rămânem și cu dramele lor. Plecăm de multe ori de la „copiii noștri” cu ochii în lacrimii și deoarece binele trebuie să meargă mai departe, nu ne permitem să trăim ce simțim. Așa că la final de campanii, când fotografiile și filmările sunt trimise donatorilor, când revine liniștea, se întorc poveștile copiilor noștri din sate. De obicei cele mai grele zile și săptămâni sunt cele de după campanii. Atunci când avem răgazul să procesăm ce am trăit, ce am văzut, ce am auzit, ce am simțit.

Loredana Pop:„Noi nu am promovat niciodată o campanie exploatând copiii”

Pe cine v-ați bazat în această perioadă? La cine ați apelat?

Loredana: Ca de obicei, pe comunitatea Art4Education. Oameni care sunt mereu acolo, prezenți, la ce le propunem. Oameni care înțeleg că ajutorul poate fi dat fără să-i expunem pe copii obsesiv, care ne înțeleg dorința de a proteja imaginea celor mici. Noi niciodată nu am promovat vreo campanie exploatând vizual copiii. Nu credem în asta și suntem fericiți că oamenii care ne sunt alături înțeleg asta și contribuie, până și prin această mentalitate sănătoasă, la schimbarea țării în care trăim.

În ce a constat sprijinul, Loredana?

Suntem tare bucuroși să spunem că încă nu am găsit o problemă pentru care să nu găsim și un răspuns. Suntem extrem de recunoscători pentru comunitatea noastră care mereu este acolo să ajute indiferent de nevoile pe care le aducem în fața lor. Alături de donatori am cumpărat materiale de construcții și am realizat un mini-centru de zi. Am dus unor copii talentați instrumente muzicale nou-nouțe, biciclete, role, ghiozdane complet echipate, hăinuțe de iarnă. În plină pandemie, când o bună parte din ruralul românesc făcea școală online doar pe hârtie am adunat bani și am dus copiilor sute de tablete pentru a avea acces la școala online. Am fost sprijiniți de oameni care și-au pus la dispoziție de la mașinile personale, la depozite și case în care am înnoptat în zilele lungi de dus magie pe ulițe.

Pe lângă cărți, a fost nevoie și de laptopuri pentru bibliotecă, drept urmare ați avut nevoie și de bani?

Nu am dus laptopuri la bibliotecă, am instalat un singur calculator. Ne-am axat pe cărți și elementele de decor care să facă locul magic și primitor. Am avut nevoie de bani deoarece toate cărțile din bibliotecă sunt noi. O altă concepție pe care o promovăm este faptul că orice copil merită ceva de la zero, nou nouț. Nu am cerut donații în cărți pentru că nu promovăm ideea „donează ce cărți nu mai ai nevoie ca să amenajăm o bibliotecă”. Am vrut să găsească în biblioteca lor cărți noi pentru a trăi experiența de librărie să zic așa, o treabă care pentru cei din rural nu e la ordinea zilei ca pentru noi. Să ai acolo aproape toată bibliografia școlară obligatorie și pe lângă asta să ai și Harry Potter, și Narnia, și cărți despre educația financiară, și cărți de curiozități, și enciclopedii gigant. Am avut o listă bine stabilită ca spațiul să fie în final unul real de învățare și creștere. La fel, în campaniile de Crăciun sau tot ce am mai făcut, donatorii noștri au pus două aspecte: suflet și tot lucruri noi. Suntem pe aceeași lungime de undă cu sute de oameni, este copleșitor, dar ne bucură mult, mult.