Emily Carey, Alicent din House of the Dragon: „Parcă ieri eram cu mama, în pijamale, iar agenții m-au contactat prin FaceTime să-mi spună că am primit rolul. Și brusc am fost aruncată în acest job gigantic.”

Emily Carey este o tânără actriță britanică care interpretează rolul tinerei Alicent în House of the Dragon.

Recent, Emily a avut rolul principal în filmul animat al lui Ari Folman, Where is Anne Frank, în care și-a împrumutat vocea lui Anne. Filmul a debutat în afara competiției la Festivalul de Film de la Cannes din 2021. Înainte de acel proiect, Carey a apărut în serialul de succes BBC Get Even, care a avut peste un milion de descărcări pe BBC iPlayer în primele două săptămâni de la lansare. Serialul a avut premiera în Marea Britanie pe 14 februarie 2020 și s-a lansat pe Netflix în toate teritoriile internaționale pe 1 august 2020.

Actrița a mai apărut și în seriale de televiziune precum Casualty, o producție BBC. Emily este cunoscută pe plan internațional pentru rolul tânăra Diana în blockbusterul Wonder Woman, regizat de Patty Jenkins, care o are pe Gal Gadot în rolul principal, dar și ca tânăra Lara Croft în cel mai nou Tomb Raider, în care rolul principal era interpretat de Alicia Vikanderv.

Emily a apărut și în filme precum The Lost Girls, o producție Myriad Pictures care adaptează romanul cu același nume de Laurie Fox, în care a jucat alături de Vanessa Redgrave și Louis Partridge.

Dincolo de povestea dinastiei Targaryen, cu 200 de ani înaintea acțiunii din Game of Thrones, serialul House of the Dragon dezvăluie și o poveste despre prietenia dintre două adolescente care, pe măsură ce înaintează în vârstă se regăsesc în poziții rivale.
Cea mai bună prietenă a Rhaenyrei, fiica regelui Viserys Targaryen, care o numește succesoare la tron, este Alicent Hightower (Emily Carey), fiica Mâinii Regelui. Cele două fete au crescut împreună, în atmosfera rarefiată din palatul regal, Fortăreața Roșie, și sunt incredibil de apropiate, cu o legătură care pare că nu poate fi distrusă, până când o serie de evenimente – manipulări ale bărbaților din jurul lor – conspiră să le asmută una împotriva celeilalte. Alicent se căsătorește cu regele, la puțină vreme după ce soția acestuia moare în chinurile nașterii. Iar relația ei cu Rhaenyra se transformă.

„Cred că prieteniile dintre tinere fete, între 12 și 15 ani, sunt relații ca nicio alta – devii incredibil de apropiată de prietena ta și câteodată nu poți să-ți dai seama dacă e ceva platonic sau poate romantic sau dacă sunteți aproape surori, este una dintre cele mai complexe dinamici, cred eu”, spune Emily Carey, care o joacă pe Alicent în adolescență. „Este și una dintre cele mai interesante dinamici de explorat ca actor”.

Emily povestește mai multe în interviul pe care vi-l prezentăm, în exclusivitate pentru România, cu sprijinul HBO Max.

Ce rol ai în House of the Dragon?

Interpretez versiunea mai tânără a lui Alicent Hightower, fiica lui Ser Otto Hightower [Rhys Ifans]. Atunci când facem cunoștință cu ea, pare să fie o fată naivă, dar între mine și Olivia [Cooke, care interpretează versiunea mai matură a lui Alicent], cred că Alicent are cel mai semnificativ progres ca personaj. E cumva imposibil să vorbesc despre ea în doar câteva cuvinte: pentru fanii care au citit cartea, e posibil să aibă deja o imagine a lui Alicent, dar pentru că o vedem când este mai tânără, s-ar putea ca imaginea pe care o au să se schimbe puțin, le dăm oamenilor o perspectivă proaspătă.

Care ar fi acele preconcepții despre personaj?

Oamenii o văd deja ca pe un personaj negativ, așa că se așteaptă la o femeie aprigă – n-am de ce să mint, o să existe și acest element la personaj. Altfel, nu ar exista dramă. Dar cred că atunci când vine vorba de versiunea lui Alicent pe care o interpretez eu, poți vedea circumstanțele, evenimentele, oamenii și educația care au făcut-o să devină această femeie aprigă, furioasă.

Cum a fost crescută?

Alicent a fost crescută în Fortăreața Roșie, la curtea regală. O descriem ca pe un produs al patriarhatului, un mic pion într-un joc gigantic. Știe care este locul ei în lume de la o vârstă foarte fragedă și cred că asta vine de la tatăl ei, Otto.
Știam că mama ei a murit, dar am avut multă libertate creativă cu aceste detalii, să putem să le dezvoltăm și să inventăm un trecut pentru Alicent despre care nu aflăm din carte, ceea ce a fost distractiv să facem. Când zic „noi” mă refer la Miguel [Sapochnik], Ryan [Condal] și chiar și Rhys [Ifans] — am avut multe, multe discuții despre originile personajelor și cum au ajuns să fie așa cum sunt. Pentru că, desigur, vedem doar o jumătate de dinamică de familie – dacă mama este absentă, lucrurile se schimbă.

Cum ți-ai imaginat lumea în care a fost crescută Alicent?

E legată de tipul de rol pe care îl au femeile în această lume pe care o vedem în serial. Am explorat ideea asta prin perspectivele diferite ale Rhaenyrei [Milly Alcock; apoi Emma D’Arcy] și Alicent. Când sunt fete, ambele abordează acest rol foarte, foarte diferit. Apoi interacționează una cu cealaltă și încearcă să-și impună ideile una celeilalte. De exemplu, Alicent respectă regulile; știe care este datoria ei ca femeie. La început nu are nicio problemă cu asta.

Așa cum am zis, e foarte conștientă de care e locul ei în lume. E conștientă de cine e, de ce e acolo, ce ar trebui să facă. Rhaenyra e și ea conștientă, dar nu îi face plăcere să aibă acest loc în lume. Când facem cunoștință cu fetele, vedem că sunt de vârste apropiate, sunt similare ca personalitate, ca educație, dar există momente în care putem vedea cum se schimbă dinamicile de putere. Acestea ajung să se schimbe în mod dramatic pe parcursul serialului, așa că e foarte interesant să vezi cum arată chiar la început, când Rhaenyra are un avantaj asupra lui Alicent. Aceste schimbări sunt demonstrate văzând care dintre fete se supune mai mult regulilor legate de ce înseamnă să fii o tânără fată în această societate.

Pentru că joci versiunea mai tânără a unui personaj, cum ai interacționat cu actrița care știi că va interpreta versiunea „ta” mai matură?

Olivia și cu mine ne înțelegem foarte bine. Și Olivia [Cooke], și Emma [D’Arcy] ne-au luat pe mine și pe Milly [Alcock] sub ocrotirea lor pe parcursul filmărilor – amândouă sunt niște persoane fantastice. Cea mai mare schimbare este că aproape jucăm două personaje diferite – a fost fascinant să văd versiunea lui Alicent jucată de Olivia. Miguel ne-a adus pe mine și pe Milly pe platouri de câteva ori înainte să începem filmările pentru a le vedea pe Olivia și Emma în acțiune și să vedem cum arată personajele. Stăteam acolo și ne uitam cu admirație la ele, evident, pentru că sunt actrițe fenomenale. Dar a fost fascinant să privim și să simțim lucruri în acele momente, pentru că, desigur, jucăm același personaj. Și existau atât de multe asemănări. Cred că eu și Olivia avem un stil de a juca foarte asemănător. O ador de ani buni și cred că am învățat multe de la ea. De fapt am fost sfătuite să nu vorbim prea mult despre personaj. Există câteva mici nuanțe de interpretare fizică și lucruri pe care le facem amândouă pentru a face legătura între cele două versiuni ale personajului. Sper ca publicul să le observe.

Cum au fost ultimii doi ani pentru tine, ca tânără actriță?

A fost un adevărat montagne russe. Parcă ieri eram cu mama mea, în pijamale, și agenții mei m-au contactat prin FaceTime ca să mă întrebe cum a mers cea mai recentă probă și mi se păruse că a mers foarte bine. Iar reacția lor a fost: „Da? Așa am auzit și noi… pentru că ai obținut rolul!” Și brusc am fost aruncată în acest job gigantic. Și iată-ne acum, doi ani mai târziu, și în sfârșit pot să vorbesc despre asta! Credeam că o să am parte de doar o săptămână pe platouri și, fără să-mi dau seama, sunt în repetiții timp de săptămâni bune și apoi fac vizite pe platouri și filmez și filmez și filmez – parcă nu s-a oprit niciodată. Când spun că a fost ca o tornadă, a fost cea mai grozavă tornadă. Sunt atât de încântată că oamenii vor putea în sfârșit să vadă ce am făcut – chiar și fotografiile date publicității, teaserele, trailerele… brusc totul devine foarte real și sunt puțintel speriată, dar în mare parte entuziasmată.

Ce știai despre Westeros înainte de a obține rolul?

O să fiu complet sinceră și sper că n-o să râdă nimeni de mine pentru asta, dar nu văzusem niciodată Game of Thrones. În general prefer comedii romantice lejere, care nu au nicio asemănare cu Game of Thrones. Așa că primul meu pas, în mod natural, a fost să mă uit la serial în timp ce citeam scenariile: trebuia să înțeleg lumea. Am avut nevoie de vreo trei lecturi ca să înțeleg ce se întâmplă și apoi încă trei ca să merg dincolo de suprafața a ce face personajul meu, cine eram și ce însemnau toate detaliile. Dar am ajuns acolo, până la urmă. Și apoi, odată ce am ajuns pe platouri, George [R.R. Martin] ne-a dăruit cartea Fire & Blood, cu semnătura lui pe prima pagină, ceea ce a fost minunat. Există atât de multe detalii acolo – e ca o carte de istorie reală și fiecare amănunt minor pe care ai vrea să-l cunoști se găsește acolo. În plus, vreau să spun că Ryan Condal e ca o enciclopedie. Întreabă-l orice vrei despre un detaliu… și o să-ți satisfacă curiozitatea.

Cum erau decorurile?

Cred că de fiecare dată când merg pe platouri, complexitatea lor e ceea ce mă fascinează – atenția la detaliu mă uimește de fiecare dată. De exemplu, în camera în care doarme personajul au niște tăvițe cu obiecte pentru curățarea dinților. Și ai un mic recipient cu praf înăuntru, iar eu întrebam: „ce e asta?”, presupunând că e pudră de ciocolată Nesquik sau ceva asemănător. Dar nu, praful are o formulă asemănătoare cu ce ar fi avut în vremuri medievale. Asta e o nebunie. Din fericire, nu a fost nevoie să-mi curăț dinții în serial, pentru că arăta cam dezgustător acel praf. Dar ideea că este real ajută la senzația de autenticitate – odată ce intri pe platouri, ești în acea lume. E genial.