Indiferent de etnie, religie, rădăcini, gusturi, plăceri, orientare, nimeni nu ar trebui să se simtă rușinat în pielea lui, spune Alin Ibriș, cadru activ în interiorul Inspectaratului Județean de Poliție Suceava. Și-a văzut etnia ca o binecuvântare, dar totodată a întâlnit și oameni care judecă în necunoștință de cauză pe cei care fac parte din grupurile minoritare. Deși răspândiți peste tot în țară, încă se mai luptă cu prejudecățile. Și totuși, se pare, că unii muncesc de zece ori mai mult ca să dezmintă crezurile împământenite de către o societate mai puțin deschisă.
Alin este exemplul cel mai elocvent că în orice pădure unde mai sunt și uscăciuni, sunt în egală măsură și cele mai frumoase flori. Nu vrea o reorientare profesională, ci vrea doar să treacă la alt nivel, în pofida vocilor negative pe care încă le mai aude în mintea sa. Intenționează să finalizeze parcurgerea cursurilor Facultății de Teologie Pastorală din Iași și dacă se vor scoate la concurs posturi de preoți militari, cu siguranță se va înscrie.
Alin Ibriș: „Etnia mea a fost singurul motiv pentru care nu am fost devorat de leii din societate”
Alin, ai primit din partea prietenului nostru comun o recenzie atât de frumoasă. Cum crezi că ți-ai câștigat încrederea în fața oamenilor?
Oh, da! Ce coincidență amuzantă! Prietenul nostru comun să fie și viitorul naș de cununie? Asta chiar amplifică sentimentul de apreciere. Încrederea oamenilor în mine se datorează caracterului minunat pe care l-am moștenit de la părinți și de educația excelentă pe care am avut-o. Sau poate doar am fost un actor foarte bun în timpul interogatoriilor la părinți.
Ce te face altfel? Ce calități crezi că deții?
Sunt doar un om simplu, fără nicio calitate ieșită din comun. Dar când vine vorba de voință, să știți că mă transform într-un personaj de supererou! Pot face lucruri neimaginabile, ca să găsesc telecomanda pierdută în canapea.
Sunt și lucruri care nu îți plac la tine? Poate etnia?
Ah, da, sunt ca mielul între lei. Etnia mea a fost singurul motiv pentru care nu am fost devorat de leii din societate. Deci, în concluzie: eu sunt romul lor. Și nu, nu am uitat nicio secundă să fiu mândru de asta.
Apropo de etnie, când ai devenit prieten cu ea?
Diferența dintre mine și alți romi este că nu am considerat niciodată apartenența mea ca fiind o slăbiciune. De fiecare dată când afirm cu mândrie că sunt rom, închid toate ușile celor din jur care ar fi vrut să mă denigreze. Îi las pe acei oameni să se chinuie să găsească alte modalități creative de a-și manifesta prejudecățile.
Alin Ibriș:„Oamenii judecă pentru că sunt în necunoștință de cauză”
Te-a urmărit în sens negativ faptul că ești rom?
Schimbarea mentalității unui popor peste noapte? Oh, da, cum să nu! E ca și cum ai încerca să înveți un crocodil să danseze vals. Dar să știi că mereu am trecut peste obstacolele și prejudecățile întâlnite în drumul meu, cu un pic de umor și multă hotărâre. Cum ar spune și bunicul meu: ‘Dacă viața îți dă lămâi, fă-ți o limonadă și servește-o cu un zâmbet.
Când și cum ai reușit să transformi etnia într-un avantaj?
Primul contact cu Asociația Partida Romilor? Ah, da, îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri. Era anul 2004, când am primit o recomandare pentru liceu. Ei bine, să știți că nu m-am înscris pentru că mi-au oferit o invitație specială cu confetti și artificii. Dar acum, după atâția ani, pot spune că a fost o alegere bună.
Citește și
▶️ George Cristhian Gogan și povestea unui rom care demonstrează că inteligența și determinarea în viață le ai chiar dacă aparții unei etnii „inferioare”
▶️ Cum fac față tinerii la presiunea notelor și a examenelor? Diana Stanciu, studentă de 10 care a dat examenul de Bacalaureat în vreme de pandemie: „Din martie 2020, de la lockdown, până în mai, nu am făcut mai nimic la şcoală pentru că nimeni nu ştia ce se va întâmpla. Presiunea era uriaşă”
Ușor sau greu a fost să îți croiești un drum și o cale în societate?
Credeți-mă, nu este greu să îți creezi propriul drum în viață. Dar când vine vorba de societate… ei bine, atunci e ca și cum ai încerca să faci un ‘derapaj’ într-un tractor pe un teren accidentat. Știți, 10 bune sunt șterse de un rău, și totul se transformă într-un episod din ‘Comedia Accidentelor’. Așa că încerc să rămân pe drumul drept, ca un tanc cu girofar.
Încă crezi că oamenii judecă după etnie și nu după educație și valori?
Oamenii judecă pentru că sunt în necunoștință de cauză. Și asta se întâmplă deoarece nu au citit suficient de multe cărți ca mine. Da, orice pădure are uscături, dar să nu uiți că și pădurea poate fi un loc minunat și plin de aventură. Așa că oamenii ar trebui să se obișnuiască cu ideea că nu e bine să judece o carte după copertă, mai ales când nu știu să citească.
Alin Ibriș: „Românii și romii deopotrivă sunt conduși de valorile materiale și nu cele morale”
Încă este România țara care pune etichete?
Cu părere de rău, trebuie să afirm faptul că românii și romii deopotrivă sunt conduși de valorile materiale și au uitat de valorile morale. Și da, sunt trist să văd asta, dar totuși, uneori îmi fac și eu o cină valoroasă cu niște cartofi prăjiți. Deci, într-un fel, eu și valorile materiale suntem ca niște prieteni care împart același platou.
Ce crezi că v-ar salva de etichete și marginalizări?
Bani sunt peste tot, chiar și la ‘Dragonul Roșu’. Și despre ‘valoare’, ei bine, găsești multă valoare într-un pachet de gumă de mestecat. Dar să nu uităm, educația este doar pentru cine își dorește. E ca și cum ai spune că toată lumea poate fi maestru Jedi, dar doar dacă treci prin antrenamentul greu de a nu călca pe LEGO-uri.
Ai gândit de puține sau de multe ori că mai bine nu te nășteai de etnia romă?
Indiferent de apartenență, rom, maghiar, evreu… nimeni nu ar trebui să se simtă rușinat în pielea lui. Chiar și eu, când mă îmbrac în pijamalele mele de unicorn, mă simt ca un adevărat erou al comodității.
Crezi că ți-a umbrit într-o oarecare măsură etnia calea în viață? Ți-ai înfrânat traseul?
În viață am avut norocul să întâlnesc oameni de calitate, deschiși la minte. Dar, în rarele cazuri în care am întâlnit persoane închise la minte, le-am permis să mă cunoască și au rămas uluiți. Încerc să schimb prejudecățile lor într-o comedie de neuitat, cu mine în rolul principal. E o sarcină grea, dar cine știe, poate peste ani vor spune: ‘Romii sunt de râs, dar cel puțin unul dintre ei m-a făcut și pe mine să râd.
Alin Ibriș: „Originile pot fi binecuvântări sau blesteme. Eu am ales să fie binecuvântare”
Cum ai reușit să-ți îmbrățișezi etnia?
Nu știu dacă am reușit să-mi îmbrățișez etnia sau ea m-a sufocat pe mine în ce strâmtoare m-a băgat! Glumesc, originile pot fi binecuvântări sau „blesteme”, eu am ales să fie binecuvântare!
Ia spune-mi câteva lucruri despre familia ta, despre meseria alor tăi, studii, viața lor.
Am fost crescut de doi oameni minunați, care și-au făcut un scop în viață din a mă crește și educa. Parțial, pentru că nu aveau televizor și nu aveau ce face în timpul liber, deci s-au gândit că e o idee bună să investească în mine. Părinții mei provin din familii simple, cu mulți membri. Și, deși au avut o educație specifică erei ceaușiste, au avut grijă să-mi ofere tot ce e mai bun în viață. Cred că am fost norocos că nu am avut nicio opțiune în privința părinților, altfel aș fi ales aceeași variantă de fiecare dată.
Cât de mult te-au ajutat ei în drumul ales în viață?
Fiind singurul copil, toată atenția și finanțele s-au îndreptat asupra mea. Da, mă simt ca un unicorn într-o lume plină de cai obișnuiți. Și să știți că sunt unde sunt acum doar datorită lor. Îi datorez multă recunoștință pentru faptul că au făcut sacrificii pentru a-mi oferi un viitor strălucit.
Cum te-au sfătuit în viață să faci mai bine? Care sunt cuvintele din partea lor pe care nu le poți uita?
Părinții mei nu m-au obligat niciodată să fac sau să nu fac ceva. Au preferat să-mi sugereze ceea ce e bine și ceea ce e rău, iar restul a fost la latitudinea mea. De exemplu, mi-au sugerat că e bine să-mi fac temele, dar nu m-au obligat să le fac. Dar, hei, iată-mă acum, un om cu toate temele făcute.
Alin Ibriș: „În școala generală am simțit diferența din cauza etniei, dar în liceu am renăscut ca pasărea Phoenix”
De unde provii și cum ți-a fost copilăria?
Sunt din municipiul Rădăuți, județul Suceava, născut și crescut. Am avut o copilărie cu bune și rele, ca orice copil din acele vremuri. Părinții mei au lucrat în fabrici comuniste și după revoluție s-au reprofilat în afaceri, observând puterea de cumpărare a portocalelor și a bananelor. Și acum, uitându-mă în urmă, realizez că nu știam nici măcar ce înseamnă să nu ai banane.
La școală cum a fost băiețelul Alin?
Îmi amintesc și acum prima zi de școală. Mama m-a condus în sala de clasă, iar la finalul cursurilor, tata a fost cel care m-a luat de la școală. Și prima întrebare pe care mi-a adresat-o a fost: ‘Ce ai învățat astăzi?’. Da, așa a început aventura mea în călătoria cunoașterii, cu întrebări de la tata și răspunsuri neînțelese.
De câte ori ai fost arătat cu degetul? Îți aduci aminte de vreo întâmplare?
Nu am fost arătat cu degetul, dar nici laudat în exces. Însă nu pot să uit ultima examinare a cunoștințelor de la doamna profesoară de biologie, la finalul clasei a 8-a. M-a surprins într-un mod plăcut prin răspunsurile mele la întrebările ei și am fost felicitat de întreaga clasă. A fost momentul când m-am simțit ca un savant nebun, deși eram doar un elev de prima bancă.
Cum ai fost tratat de către profesori? Mereu a fost ca întâmplarea expusă mai devreme de tine?Ai fost acceptat și chiar sprijinit sau ți s-a întâmplat opusul?
În școala generală am simțit diferența, dar în liceu am renăscut ca pasărea Phoenix. Am avut ocazia să-mi creez imaginea dorită de mine, cu haine colorate și o coafură unică. Eram ca un model de modă într-un supermarket, atrăgând atenția tuturor cu stilul meu nonconformist.
Alin Ibriș: „Vocile negative sunt acoperite de gândurile bune spuse de cei care mă cunosc”
Încă auzi voci negative în minte?
Vocile negative sunt undeva în fundal, dar sunt acoperite de gândurile bune și cuvintele frumoase spuse de cei care mă cunosc. Este ca și cum aș avea propriul meu cor de îngeri și demoni, care se întrec în a-mi da sfaturi. Dar îi ignor pe demoni și ascult de îngeri, pentru că știu că mi-au făcut o rezervare la un restaurant cu stele Michelin.
Poate experiențele negative te-au impulsionat să devii ce ai devenit azi?
Logica mea este și va fi mereu aceasta: pentru fiecare pas înapoi, trebuie să înlocuiesc cu zece pași mărunți înainte. E ca și cum aș juca șah cu destinul și încerc mereu să îl pun în șah mat.
Apropo de cariera ta, vrei să faci o orientare sau reorientare profesională?
Nu îmi doresc o reorientare, ci o trecere la un alt nivel. Și teologia este exact acel nivel pe care mi-l doresc. E ca și cum aș vrea să trec de la un desert delicios la un tort de ciocolată decadent. Da, îmi place să am gusturi rafinate.
De ce preot militar, Alin Ibriș?
În prezent, sunt cadru activ în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Suceava. Intenționez să finalizez parcurgerea cursurilor Facultății de Teologie Pastorală din Iași și cine știe ce mai rezervă viitorul. Dacă se vor scoate la concurs posturi de preoți militari, cu siguranță mă voi înscrie. Vă puteți imagina cât de interesant ar fi să predici cu arma și rugăciunea în mână?
