Felul în care ne cheltuim banii depinde de „conturile mentale”

Un experiment clasic de gândire explică deciziile ciudate pe care le luam atunci când ne cheltuim banii, după cum arată jurnaliştii de la qz.com.

Aceştia au plecat de la un interviu cu psihologul şi unul dintre cei mai bine vânduţi autori de cărţi, Daniel Kahneman, câştigător al premiului Nobel care a  declarat că unul dintre experimentele sale favorite legate de judecata oamenilor este unul clasic legat de comportamentul economic.

Acest experiment implică o femeie care a cheltuit 160 de dolari pentru două bilele la teatru. În momentul în care ajunge la teatru nu mai găseşte biletele, oricât de mult le-ar căuta. Dintr-o dată se simte rău numai gândindu-se la suma mare de bani pe care a irosit-o. Dar cum rămâne cu spectacolul? Va cheltui alţi 160 de dolari ca să-l vadă sau va pleca acasă.

Kahneman a testat acest scenariu pe un număr de persoane şi rezultatul a fost că nouă din zece au spus că femeia îşi va asuma pierderea şi va pleca acasă fără să vadă spectacolul.

Apoi a modificat puţin scenariu şi a spus că femeia şi-a pus în geantă 160 de dolari cu care urma să cumpere biletele de la casa de bilete. Când a ajuns la teatru a constatat că nu mai are banii. Întrebarea este dacă va folosi cardul de credit pentru a plăti biletele.

Cu acest nou scenariu, personalele chestionate au răspuns „da”, va folosi cardul de credit. Atunci se pune întrebarea de ce este în regulă să plăteşti de două ori suma pentru bilete în al doilea scenariu şi în primul nu?

Răspunsul poate fi oferit de teoria economistului Richard Thaler care susţine că fiecare dintre noi posedă diferite „conturi mentale”. Noi atribuim caracteristici şi scopuri diferite  pentru diferite sume din banii noştri. „Bani de buzunar” este o noţiune diferită faţă de cea a „economiilor”. Banii pe care îi câştigi la un pariu sunt diferiţi de banii pe care îi câştigi muncind. 10 dolari pe care îi primim de Crăciun de la o mătuşă sunt mult mai valoroşi decât 20 de dolari pe care îi retragem de la bancomat.

Aceste „conturi mentale” nu sunt în general organizate ca nişte conturi bancare reale. NU facem depozite precise şi conştiente şi nu consultăm extrase de cont. De fapt, în majoritatea timpului, cei mai mulţi dintre noi abia suntem conştienţi de conturile mentale. Dar ele pot exercita o influenţă puternică asupra felului în care ne cheltuim banii.

Cum funcţionează conturile mentale?

Pentru Thaler, explicaţia pentru diferitele atitudini de mai sus ar fi următoarea: Biletele la teatru provin dintr-un cont mental dedicat divertismentului, iar o dublă cheltuială din acest cont după ce s-au pierdut biletele se simte ca o extravaganţă nejustificată.

Pierderea banilor însă este o situaţie diferită: banii se situează într-un cont mental „general”, cont în care mai există bani de cheltuit. Astfel se explică atitudinea respondenţilor în cazul studiului de mai sus.

Thaler a inventat pentru prima dată noţiunea de „conturi mentale” în anii 1990, însă au mai fost şi alţi cercetători care au descris idei similare. În 1982, cercetătorii japonezi au descoperit că şi în cazul în care femeile au denumit o singură categorie, acea a „banilor de cheltuială”, în mintea lor, banii sunt împărţiţi în nouă conturi mentale: necesităţi zilnice, mici plăceri luxoase, cultură şi educaţie, avere personală, securitate, haine şi machiaj, bani pentru ieşirile în oraş, bani de buzunar şi bani pentru creşterea nivelului de viaţă.

O femeie judecă valoarea unui obiect nu comparându-l cu altele pe care şi le-ar dori să le cumpere ci făcând o comparaţie cu obiectele aflate în acelaşi cont mental. De exemplu, preţul portocalelor vândute în tren în timpul unei călătorii de familie este mult mai mare decât preţul portocalelor de la supermarket. Cu toate acestea femeia este bucuroasă să le cumpere deoarece banii provin din contul mental de călătorii, utilizat pentru produse special şi, prin urmare mai scumpe, nu din contul de nevoi zilnice.

Atunci când însă putem cumpăra caviar cu 100 de dolari pentru 100 de grame, iar de aceeaşi bani putem cumpăra un sac de orez, ne gândim de două ori cum să cheltuim banii. Banii pentru caviar provin dintr-un cont mental al „plăcerilor luxoase” în timp ce banii pentru orez provin din contul nevoilor zilnice, motiv pentru care nu este o decizie uşoară de luat.

Fără să ne dăm seama, ne împărţim banii în mintea noastră şi în funcţie de anumite perioade timp: banii pentru azi, banii pentru mâine şi banii pentru zile negre. Prin crearea acestor conturi mentale, putem să judecăm rapid când să-i cheltuim pentru ceva şi ce este rezonabil să cheltuim în diferite situaţii.

Unele persoane merg şi mai departe şi crează conturi bancare diferite ce reflectă aceste conturi mentale, chiar dacă pentru acest lucru plătesc dobândă la debit şi unii dintre ei au datorii la bancă. Este o măsură iraţională pe de-o parte – per total pierzi bani, dar de înţeles pe de altă parte – ai muncit din greu ca să strângi acele economii şi ar fi păcat să le iroseşti plătind facturile.

Având în vedere toate aceste informaţii, recunosc că am stat mult să mă gândesc care dintre conturile mele mentale este mai bogat şi unde ar trebui să suplimentez. Cum arată extrasul tău de cont?