Fenomenul Bigfoot: mit sau realitate?

Bigfoot este o creatură mare, păroasă, asemănătoare unui om, care cutreieră pădurile din America de Nord – sau cel puțin așa ne spun miturile și legendele. Legenda este înrădăcinată în folclorul nord-american, mulți crezând că au văzut fiara mitică de-a lungul anilor, la fel ca monstrul din Loch Ness.

La o simplă căutare rapidă pe internet vei găsi nenumărate povești despre întâlniri cu Bigfoot din SUA și Canada, multe dintre ele susținute de „dovezi” video, fotografice și fizice de la criptozoologi, inclusiv modele de urme și mostre de păr. Unii au mers mai departe și chiar au susținut că Bigfoot este ruda dispărută a gigantopithecus blacki.

Indiferent ce credeți că ar putea fi – și dacă credeți sau nu în această creatură – nu se poate nega entuziasmul vânătorilor ei și moștenirea ei lăsată în cultura pop și pseudoștiință.

Dar este Bigfoot real? Iată tot ce trebuie să știi despre mitica creatură, de la cele mai vechi zvonuri până la cele mai faimoase vederi și farse.

Bigfoot este real?

Nu există nicio dovadă definitivă actuală că Bigfoot este real. Deși unii oameni indică presupusele înregistrări video și audio ale creaturii, aceasta nu este o dovadă științifică a existenței sale.

În plus, oamenii de știință pun la îndoială lipsa de dovezi, cum ar fi mostre de ADN sau specimene capturate. Unii propun că identificările greșite ale animalelor cunoscute, farsele și factorii psihologici joacă un rol semnificativ în perpetuarea fenomenului Bigfoot.

Cu toate acestea, alții susțin că misterul din jurul lui Bigfoot rămâne nerezolvat.

De unde au început zvonurile legate de Bigfoot?

Prima povestire din ziar despre o observare a lui Bigfoot (o captură raportată) a fost publicată în ziarul British Columbia Daily Colonist la 3 iulie 1882. Cu toate acestea, credința într-o creatură uriașă asemănătoare unui bărbat păros a existat în America de Nord cu mult înainte de asta.

În „What is a Sasquatch – or, the problematics of reality testing” publicat de Canadian Psychiatric Association Journal, autoarea Louise M Jilek-Aall explică că „indienii din Columbia Britanică au numeroase mituri și povești populare despre uriașii care locuiesc în păduri și munți. ”

Potrivit folclorului tradițional nativ american, „vederea puternicului Bigfoot era de natură să provoace boală cu pierderea sufletului, inconștiență sau stomac deranjat”. Sună urât. Poveștile fiarei au fost transmise din generație în generație, unele sunt mai frumoase decât altele.

Unul dintre cei care cred cu tărie în existența Bigfoot, Daniel Perez, conduce Institutul Bigfoot. Aici el deține un model lung de 36,83 centimentri de amprentă obținută de la Bluff Creek California.

Dincolo de rădăcinile sale tradiționale, alții susțin „descoperirea” amprentelor Bigfoot în Bluff Creek, California, de către Ray Wallace în 1958 (demontată în 2002 ca o farsă după moartea farsorului) și publicarea sa ulterioară în revista TRUE din 1959, lucru ce a popularizat mitul, permițându-i să intre în psihicul public.

Care sunt dovezile existenței lui Bigfoot?

Au fost multe vederi Bigfoot de-a lungul anilor, unele sunt mai faimoase decât altele. Cel mai cunoscut este filmul Patterson-Gimlin din 1967. Această filmare granuloasă ar trebui să arate o femeie Bigfoot plimbându-se în Bluff Creek din California de Nord. Da, același Bluff Creek ca acele „urme de pași Bigfoot” ale lui Ray Wallace.

Este o dovadă majoră la care atât credincioșii, cât și necredincioșii se întorc pentru a verifica sau a dezminți validitatea acesteia.

Alte dovezi celebre ale existenței Bigfoot includ clipul Beard Card Provo Canyon de pe YouTube, urmele lui Ray Wallace detaliate mai sus și observarea pe scară largă de către William Roe a unei creaturi în Columbia Britanică în 1955. Roe a scris o declarație pe propria răspundere susținând că totul în ea este pe deplin adevărat.

Roe susține că ceea ce a văzut „era acoperit din cap până în picioare cu păr maro închis cu vârful argintiu”. El adaugă că, în timp ce privea creatura, „s-a întrebat dacă vreo companie de film face un film în acest loc și că ceea ce am văzut a fost un actor, făcut să arate parțial uman și parțial animal”. Nu s-a făcut niciun film acolo… înfricoșător.

Roe adaugă în cele din urmă că „ar fi imposibil să falsificăm un astfel de exemplar”. Acesta este raționamentul susținut de comunitatea Bigfoot până în prezent.

Există vreo dovadă solidă pentru Bigfoot?

Până în iunie 2023, nu au existat dovezi solide care să indice existența lui Bigfoot. Avem o mulțime de povești anecdotice despre creatura mitică, presupuse înregistrări video și audio și multe altele, inclusiv modele de amprente de picioare și mâini și mostre de păr.

În „Analiza genetică a probelor de păr atribuite yeti, Bigfoot și alte primate anormale”, publicată de Proceedings of the Royal Society B, revista de cercetare biologică, oamenii de știință din primul studiu genetic sistematic din lume „au folosit decontaminarea riguroasă urmată de secvențierea ARN 12S mitocondrială pentru a identifica originea speciei a 30 de mostre de păr atribuite primatelor anormale.”

În descoperirile lor, ei au remarcat că, în afară de două mostre, „niciuna dintre mostrele de păr prezentate și analizate nu a returnat o secvență care nu a putut fi corelată cu o specie de mamifer existentă, adesea un domestic [un animal de fermă]”.

Cele două mostre de păr mai misterioase, de la un animal împușcat în India și ceea ce se presupune că era un cuib de yeti în Bhutan, „au avut o potrivire de 100% cu ADN-ul recuperat dintr-o fosilă din Pleistocen de peste 40.000 de ani [urs polar] dar nu la exemplarele moderne ale speciei.”

Raportul detaliază modul în care „pare mai probabil ca cele două fire de păr raportate aici să provină fie de la o specie de urs necunoscută anterior”.

Indiferent de cazul celor două fire de păr, este important să țineți cont de faptul că absența dovezilor nu este o dovadă a absenței creaturii. Nu poți dovedi ceva științific până nu ai dovada reală a existenței lui.

Au existat farse legate de Bigfoot?

Au existat multe farse Bigfoot dezvăluite de-a lungul anilor, amprentele lui Ray Wallace din 1958 în exemplul Bluff Creek de mai sus fiind un astfel de caz.

Se pretinde, de asemenea, că și filmul Patterson-Gimlin din Bluff Creek din 1967 a fost o farsă. Potrivit ziarului Charlotte Observer, Philip Morris a realizat costumul purtat în filmul Patterson-Gimlin Bigfoot. Creatorul costumului explică faptul că filmul „înfățișează un bărbat purtând un costum de gorilă, care fusese cusut manual în subsolul casei sale din Kistler Avenue”.

Potrivit lui Morris, Roger Patterson a plătit „435 USD plus transport și manipulare pentru costum” și chiar „mai târziu a sunat întrebând cum să-l faci mai realist”. A făcut acest lucru folosind „un băț pentru a extinde brațele”, a periat blana „pentru a acoperi fermoarul” și a purtat „tampoane de fotbal pentru a face umerii mai mari”.

În plus, Bob Heironimus a pretins că este persoana din costumul din videoclip. În „Exposing Roger Patterson’s Bigfoot film hoax din 1967”, publicat de Skeptical Inquirer, Heironimus explică că „Gimlin mi-a spus că Roger va face un film și aveau nevoie de cineva care să poarte un costum”. Având nevoie de bani în acel moment, nu s-a gândit la asta.

Raportul adaugă că „i s-a spus să stea într-un loc și să nu se miște până când Patterson i-a dat semnalul să înceapă să meargă”, iar mama, nepotul și cei doi frați i-au confirmat cu toții povestea.

Foto: Depositphotos.com