Florentin Milcof (trupa Othello): „Ştiaţi că „Drumurile noastre” a lui Dan Spătaru e un cover după Miki Jevremovic?”

Am vorbit cu Florentin Milcof, liderul  trupei Othello despre muzicanţi sau muzicieni, trupe de coveruri sau tribute, artişti instituţionali sau independenţi. Ce este un cover, de ce trupele de coveruri sunt un fel de Cenuşăreasă? De ce există muzicant şi muzician în limba română pentru aceeaşi meserie? Întrebări la care răspunde Florentin Milcof, solistul trupei de coveruri Othello.

Dar mai întâi să îl prezint cititorilor: a cântat în lungul şi în latul lumii, din Canada până în Coreea de Sud, cu oprire în Germania, Tunisia sau Elveţia. În România a orchestrat, compus şi interpretat pentru 12 albume ale unor artişti ca Iris, Felicia Filip, Blue Spirit, Claudiu Mirică, Direcţia 5. A cântat alături de Paula Seling, AG Weinberger, Laurenţiu Cazan, Ştefan Bănică jr. şi alţii. A realizat emisiuni muzicale pentru Tele 7 ABC, Realitatea TV, Radio Romantic, Antena1. A fost distins cu premiul pentru cea mai buna orchestraţie – Iris Athenaeum în 2001, în cadrul Galei Industriei Muzicale Româneşti, iar acum eşti liderul trupei Othello.  

În primul rând, de unde numele de Othello?

Era 1999, eram la mare într-un turneu şi într-o noapte, după un concert, pe terasa pe care stăteam şi beam pălincă cu poetul George Stanca, Mihai Godoroja şi cu regretatul Iuliu Merca, ascultând Rolling Stones, într-o pauză dintre două melodii, Stanca m-a fixat lung şi vocea i s-a auzit pe toată terasa: Florentin, tu eşti Othello! Cam asta a fost… 🙂

De ce trupele de coveruri sunt un fel de Cenuşăreasă în România?

În primul rând, hai să lămurim ce înseamnă cover. A face un cover presupune o altă orchestraţie şi interpretare vocală decât originalul, iar în cazul în care comercializezi produsul respectiv plăteşti drepturi de autor. Dreptul de a face un cover în altă limbă decât originalul se acordă cu condiţia ca textul să menţină linia textului original. De exemplu, „Val de Mare”, interpretată de Felicia Filip după „Sailing” a lui Rod Stewart, a cărei orchestraţie am semnat-o, este un cover.

Coverul presupune remodelare, reinterpretare, valoare adăugată, e ca traducerea în literatură, ea nu se face mot-à-mot, include creativitatea şi sensibilitatea traducătorului care trebuie să păstreze sensul original dar să ofere culoare, savoare, înţeles poetic frazei traduse. Una peste alta, un cover înseamnă creaţie, nu reproducerea unei piese identic cu originalul. Din păcate, foarte multe trupe din România care se autointitulează trupe de coveruri doar reiau melodii cunoscute fără nici o contribuţie personală şi de aici percepţia că toţi, la grămadă, sunt nişte simpli imitatori. Sunt cazuri celebre în istorie când coverurile au intrat în conştiinţa publicului în defavoarea originalului, vă dau doar două exemple:  Withney Houston, care a facut cover după melodia lui Dolly Parton sau Joe Cocker cu versiunea lui după The Lovin’ Spoonful.

Existau coveruri după piese străine în România perioadei comuniste?

Sigur că da, doar că sistemul acelor vremuri, politizat şi îngust cum era, nu admitea că artiştii români pot prelua ceva de la străini, aşa că nimeni nu declara o piesă cover. Artistul ca să nu aibă probleme, iar statului îi convenea pentru că nu plătea drepturile de autor. Win-win situation! J

De exemplu, „Drumurile noastre” a lui Dan Spătaru e un cover după Miki Jevremovic – Ona nocas nece doci. Un alt exemplu e celebra melodie a Mihaelei Runceanu, „E adevarat, iubirea mea”, cover după Phoebe Cates – Paradise.

Spre deosebire de trupele de coveruri, trupele tribut vor interpreta identic piesele formaţiei pe care o reprezintă, vor căuta să arate cât mai aproape de acestea, vor merge în detaliu către particularităţile originalului şi acesta e un alt tip de muncă artistică.

Ce înseamnă muzician, ce înseamnă muzicant? Reprezintă acelaşi lucru?

Din păcate, numai în România există două denumiri pentru această profesie: muzicant şi muzician. În general muzicianul este asociat cu muzica cultă (altă curiozitate, oare Pink Floyd sau Queen de ce e muzică mai puţin cultă decât Bach?), cu muzica clasică, cu instituţiile culturale de stat. Te numeşti muzician dacă eşti la Filarmonică, muzicant dacă eşti independent şi faci cover sau tribute. La fel, muzicant te numeşti şi dacă nu ai cunoştinţe de teorie muzicală şi cânţi după ureche, iar aici o să dau doar două exemple care au revoluţionat  lumea muzicală cântând după ureche: Beatles şi Jimy Hendrix. Şi mai rău e că, inclusiv în interiorul breslei, multă lume nu cunoaşte aceste concepte şi împarte cu dărnicie.

Voi, trupa Othello, cum v-aţi defini?

Noi ne definim ca o trupă all around, adică o trupă care abordează toate genurile muzicale, de la muzică clasică, pop-rock, etno, folclor, muzică uşoară românească şi internaţională într-o abordare proprie, în formula de cover, într-un maraton live. Am gândit acest spectacol pentru evenimente care ţin o noapte întreagă. În funcţie de desfăşurătorul evenimentului muzicienii noştri cântă în diverse combinaţii, astfel încât fiecare dintre ei ia pauză dar invitaţii au parte de muzică live fără întrerupere. Ţinând cont de faptul că trupa vine cu scenotehnică, sonorizare, lumini şi echipă tehnică putem spune că oferim un produs premium, all inclusive. Mai mult decât atât, putem compune şi oferi o melodie personalizată, cu versuri şi muzică 100% originale despre şi pentru evenimentul respectiv.