Florin Stoican, activist de mediu: „Războiul înseamnă regres evolutiv, ne întoarcem la asigurarea nevoilor de bază și uităm de vârful piramidei nevoilor care este undeva departe, iar acest departe înseamnă mediu, dar și cultură sau educație”

Florin Stoican este activist de mediu, specialist în sustenabilitate, precum și unul dintre fondatorii Asociației Parcul Natural Văcărești, organizație care a înființat singurul parc natural urban din România.

Florin Stoican a coordonat înființarea primului Parc Național din România, la inițiativa și cu efortul cetățenilor, adică Parcul Național Buila-Vânturarița, este Ashoka fellow și unul dintre cei mai perseverenți susținători ai politicilor naționale, publice sau private, care să acorde biodiversității cuvenitul loc și prioritate.

Cu ce este diferit și particular pentru biodiversitate locul în care ne aflăm, Parcul Natural Văcărești?

Florin Stoican, co-fondator al Asociației Parcul Natural Văcărești: E diferit de parcurile urbane obișnuite pentru că este arie naturală protejată, e parc natural, o categorie din lista Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN), deci are un regim special față de celelalte spații verzi ale orașului.

Aici focusul este pus pe conservarea biodiversității; avem niște specii de plante și animale, în special păsări, sunt 180 de specii de păsări identificate până acum în parc, și conservarea lor este prioritatea nr. 1 a parcului. Celelalte obiective, educația și apropierea omului de natură, sunt celelalte obiective importante. În schimb, în spațiile verzi urbane recreerea, relaxarea, petrecerea timpului liber sunt obiectivele principale.

Deci e ca și cum ai aduce Piatra Craiului în mijlocul orașului?

Florin Stoican, co-fondator al Asociației Parcul Natural Văcărești: Sau ca și cum ai duce orășenii în sălbăticie.

De ce te-ai atașat de acest proiect?

Florin Stoican, co-fondator al Asociației Parcul Natural Văcărești: Cei 4 care am inițiat acest proiect suntem oameni implicați în conservarea naturii în diferite organizații și proiecte. Ornitologii au fost primii care au atras atenția asupra necesității conservării acestui spațiu, tocmai pentru că aici sunt multe păsări.

180 de specii de păsări înseamnă jumătate din speciile de păsări pe care le are Delta Dunării, deci nu este de ici, de colea, la două stații de metrou de centrul capitalei.

Ne-am dat seama cât de valoroasă este pe de o parte biodiversitatea și care este importanța ei aici, în București, în mijlocul celei mai mari aglomerări urbane a României. Pentru că vorbim pe de o parte de obiectivele de conservare ale parcului, dar vorbim și despre educarea publicului, a oamenilor.

Oamenii de aici, din oraș, simt cel mai bine sufocarea datorată poluării, traficului, gunoaielor și au nevoie de o oază de sălbăticie, au nevoie să se apropie de natură, să învețe despre ea și cumva să regândească modul de a trăi în natură și când merg dintre granițele betoanelor din oraș în natură.

Pare că atenția pentru biodiversitate este mai degrabă interesul particular al unor specialiști și nu că ar atinge preocupările majorității, agenda media obișnuită. Dar de fapt ce pierdem, ce ne aduce biodiversitatea, lucru de care noi nu suntem neapărat conștienți?

Florin Stoican, co-fondator al Asociației Parcul Natural Văcărești: Biodiversitatea pare un concept abstract, a cărei degradare nu ne lovește direct, cum e apa poluată sau aerul greu de respirat.  

Biodiversitatea înseamnă tot ce e viu pe această planetă, inclusiv noi, oamenii. Dar ce înseamnă ea, cealaltă biodiversitate pentru noi Homo sapiens? Înseamnă apă, hrană, aer curat și viață sănătoasă pentru că mâncăm din natură, bem apă din natură, respirăm aer care vine din natură. Asta înseamnă biodiversitatea.

Într-adevăr, efectele ei asupra noastră nu sunt directe pentru că nu multora le pasă dacă moare un fluture din Amazonia sau o șopârlă din bazinul Congo. Dar luate împreună, toate agresiunile impuse de dezvoltarea societății noastre asupra naturii ne duc și pe noi către extincție. Nu suntem vârful piramidei trofice care va rămâne undeva suspendat, indiferent ce se întâmplă dedesubt. Suntem în mijlocul acestui lanț trofic, iar dacă îl dezechilibrăm până la un anumit punct riscăm să ne punem în pericol și nouă existența.

Vreau trei exemple!

Florin Stoican, co-fondator al Asociației Parcul Natural Văcărești: Vin toate peste noi, la fel ca războiul care este foarte aproape. Sunt aceleași efecte până la urmă, la scară mult mai mare, în mai multe locuri de pe Pământ, dar mai greu perceptibile.

Parcul Natural Buila-Vânturarița

Efectele schimbărilor climatice înseamnă incendii de pădure, deșertificare, foamete, migrația unor populații uriașe care, din diferite motive, trebuie să plece, fie că nu mai au ce bea, ce mânca sau pentru că le este inundată localitatea, că vine alunecarea de teren sau alte catastrofe peste ele. Și astfel viețuitoarele rămân fără case, fără mâncare, la fel ca în război, numai că aici cauzele sunt mult mai generale și ne lovesc pe toți, nu numai un colțișor de lume, care întâmplător acum este aproape de noi, cum este cel afectat de acest război. Războaie au fost tot timpul pe planetă, dar sunt departe și nu prea ne interesează.

La fel și cu efectele de distrugere a biodiversității, sunt departe, în pădure, lacul e departe, nu în casa noastră, nu ne poate afecta pe noi.

Nimic nu mai pare sigur sau predictibil. Ce se întâmplă?

Florin Stoican, co-fondator al Asociației Parcul Natural Văcărești: Informații avem și semnale de alarmă se trag în continuare, fiindcă nici schimbările climatice nu s-au oprit acum, nici avertismentele transmise de comunitatea științifică nu au încetat. Recent a fost dat publicității al 6-lea raport pentru climă, un document de peste 3.000 de pagini, în care se spune clar că 3,6 miliarde de oameni de pe planetă sunt în pericol iminent din pricina schimbărilor climatice, dacă noi nu acționăm imediat, adică într-un orizont de 15-20 de ani.

Din păcate, crizele politice și războaiele de pe lângă noi resetează lupta și mindset-ul oamenilor ca să se focuseze către aceste priorități.

Războiul înseamnă regres evolutiv, ne întoarcem la asigurarea nevoilor de bază și uităm de vârful piramidei nevoilor care este undeva departe, iar acest departe înseamnă mediu, dar și cultură, educație și multe altele care devin prioritatea II.

Comunitatea științifică se zbate în continuare, activiștii de mediu în continuare vorbesc despre problemele lor și sperăm să ne întoarcem cât mai repede și să recuperăm.