Față în față la masa negocierilor în familie, cu și despre bani: „Dacă ar fi să am toți banii din lume, mi-aș cumpăra o vilă în Maldive”

Cum sunt discuțiile despre bani în familie? „Am neapărată nevoie de un telefon”, zice copilul. „Păi ai deja unul foarte bun”, spune mama. „Da, dar nu este la fel de bun ca al colegilor mei”, completează copilul. Adesea avem astfel de conversații cu copiii noștri și abia în astfel de momente realizăm importanța educației financiare timpurii.

Educația financiară nu este doar o abilitate utilă, ci o necesitate vitală care formează adulții responsabili de mâine. Un studiu recent realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) dezvăluie că peste 60% dintre părinții din România evită complet acest subiect cu copiii lor. Mulți consideră că educația financiară ar trebui să fie responsabilitatea școlii sau să fie învățată prin experiențe de viață.

Mai mult decât atât, datele Băncii Naționale a României (BNR) spun că doar 25% dintre tinerii români au cunoștințe financiare de bază, cum ar fi înțelegerea dobânzilor și a economiilor. Această lipsă de cunoștințe poate conduce la dificultăți în gestionarea bugetului personal și în luarea deciziilor financiare informate. Pe de altă parte, un studiu recent realizat de Banca Comercială Română (BCR) în colaborare cu compania Cult Market Research arată că 70% dintre părinți consideră că discuțiile despre bani sunt importante, dar doar 30% dintre aceștia își fac timp să abordeze acest subiect cu copiii lor. Aceasta evidențiază o diferență semnificativă între recunoașterea importanței și acțiunea efectivă. Conform datelor reieșite din acest ultim studiu:

• 46% dintre părinți consideră că prima discuție despre bani cu copiii ar trebui să aibă loc între 7 și 10 ani.
• 66% dintre părinții care au copii cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani le oferă acestora cel mai adesea un buget lunar mai mic de 300 de lei
• 37% dintre adolescenți consideră că părinții nu vor să le cumpere tot ce își doresc
• Principalele cheltuieli ale adolescenților constau în „ieșiri în oraș” (51%), îmbrăcăminte și încălțăminte (47%)

Descoperă întregul studiu aici.

Dincolo de date și de studii, ne-a plăcut să asistăm la o discuție despre bani și… despre viață între câțiva prieteni ai noștri și copiii lor. Conversația de azi se poartă între Gabriela și fiica ei, Ioana, în vârstă de 12 ani și scoate la iveală atât situații amuzante, cât și lecții, atât pentru adulți, cât și pentru copii.

„Am neapărată nevoie de un telefon”, zice copilul. „Păi ai deja unul foarte bun”, spune mama. Cum sunt discuțiile despre bani în familie:

Gabriela: Ioana, spune-mi, te rog, dacă ar fi să ai toți banii din lume, ce ți-ai cumpăra?

Ioana: Mi-aș cumpăra o vilă la mare, îmi doresc foarte mult. În special mi-aș dori să fie pe Insulele Maldive.

Gabriela: Și atât?

Ioana: Atât. Ăsta e visul meu deocamdată. Restul cred că aș economisi, probabil, pentru următoarea dorință.

Gabriela: Și crezi că e important să economisești?

Ioana:  Da, pentru că, pe moment poate că nu-ți dorești ceva cu adevărat, dar mai târziu poate să fie ceva pe care să ți-l dorești și mai tare, doar că nu o să mai ai bani și nu o să poți să-ți împlinești visul.

Ioana: Dacă ai avea toți banii din lume, ce ai face cu ei?

Gabriela: Dacă aș avea toți banii din lume, cu siguranță aș avea și tot ce ar fi posibil, nu mi-ar lipsi absolut nimic și nelipsindu-mi nimic, cu siguranță le-aș da oamenilor care chiar au nevoie. Altceva, nu știu. Vreo asociație pentru copii orfani, ceva care să fie de folos și celor care nu au.

Ioana: Să zicem că mâine ai câștiga tu 1 milion de euro. Ce ai face cu ei?

Gabriela: Păi… nu știu dacă mi-aș… poate că aș schimba casa, dar nu să fie ceva wow și o parte din ei i-aș dona oamenilor bolnavi care chiar au nevoie, sau săraci.

Ioana: Ai fi dispusă să-mi dai și mie o parte?

Gabriela: Da, ca să-ți realizezi visul.

Ioana: Cam ce sumă mi-ai da?

Gabriela: Depinde de ce ai avea nevoie, depinde de ceea ce ți-ai dori tu. Ce ți-ai dori?

Ioana: O casă la mare.

Gabriela: Da. Pentru o casă la mare ți-aș da, dacă aș câștiga mâine un milion de euro.

Ioana: Oare din acești bani ai pune de-o parte și pentru viitorul meu în educație, să zicem pentru facultate?

Gabriela: Da, pentru că… de fapt, aș investi o mare parte din bani, dacă ar fi cazul, pentru educația ta, cum de altfel știi că o și fac acum. Indiferent cât ar fi nevoie, aș pune de-o parte pentru studii.

Gabriela: Dacă ai moșteni tu mâine un milion de euro, ce ai face cu banii?

Ioana: O parte i-aș pune de-o parte și restul mi-aș împlini visul cu casa la mare, m-aș duce într-o vacanță exotică și ce ar rămâne, cum am mai spus, i-aș pune de-o parte.

Gabriela: Pentru că nu ai toți banii din lume, cum vezi posibil să-ți iei tot ceea ce-ți dorești la momentul actual?

Ioana: Să studiez și să am un job din care să primesc mulți bani și să economisesc pentru a reuși să-mi împlinesc visurile.

Gabriela: Dar știi că pentru asta e necesar un efort?

Ioana: Da. Și aș putea să depun acest efort.

Gabriela: Ești dispusă pentru o remunerație lunară?

Ioana: Da, sunt dispusă.

Gabriela: Să faci un efort și bineînțeles ceva activități ca să…

Ioana: Da, aș fi dispusă.

Gabriela: Și cam ce ai fi dispusă ca să câștigi?

Ioana: Să învăț foarte mult, să fac activități opționale, ca să zic așa, pe domeniul în care aș vrea să ajung…

Gabriela: Dacă ar fi să faci ceva în casă, să primești bani, care ar fi acela? Ce ai face pentru bani?

Ioana: Aș face curățenie, aș spăla vase, te-aș ajuta la gătit…

Gabriela: Atât?

Ioana: te-aș ajuta pe tine așa, în general, cu lucrurile de care ai nevoie.

Gabriela: Și pentru câți bani ai face asta?

Ioana: Depinde și de lucru. Să spunem că pentru curățenie generală în toată casa 50 de lei, pentru spălatul vaselor 20 de lei și pentru lucrurile care nu sunt neapărat în casă, dar ai nevoie de ajutorul meu – de exemplu, ai nevoie să vin cu tine undeva ca să te sprijin, să te ajut cu ceva – să spunem 10 lei.

Gabriela: Acceptabil.

Ioana: Da.

Gabriela: De exemplu, ce ai putea să-ți iei din ceea ce ai economisit din trebuirile casnice?

Ioana: Aș putea să-mi iau, dacă mă duc la mall și văd o haină… să mi-o iau.

Gabriela: Ca să poți să-ți iei o haină din mall, înseamnă să prestezi câteva zile la rând, săptămâni…

Ioana: Da.

Gabriela: Ca să te poți încadra… la suma pe care ai cerut-o tu…

Ioana: Da, câteva săptămâni, zile, normal. Nu pot să fac toți banii peste noapte.

Gabriela: Asta înseamnă că economisești. Bun.

Ioana: Cât ai fi dispusă să mă plătești pentru treburile casnice pe care le prestez?

Gabriela: Sincer, nu prea aș fi dispusă pentru că nici pe mine nu mă plătește nimeni, eu trebuie să le fac, dar ca să fii motivată, nu știu… undeva la 100 de lei pe săptămână, dar asta ca să faci zilnic ceva. Pentru 100 de lei pe săptămână, să faci zilnic treburi casnice, ai fi de acord, ți-ar conveni?

Ioana: Da, aș fi de acord, mi se pare o sumă chiar foarte bună să prestez niște servicii.

Gabriela: Ce servicii ai face de 100 de lei?

Ioana: Într-o zi aș spăla vase, într-o zi aș face curățenie în casă, în altă zi, să zicem că aș băga haine la spălat…

Gabriela: Da, dar astea să le faci zilnic.

Ioana: Da.

Gabriela: Vase spălate zilnic, șters praf…

Ioana: Da.

Gabriela: Și dacă ar fi să facem un calcul al banilor pe care îi economisești, banii pe care îi câștigi tu lunar, cam cum ai putea să-i economisești?

Ioana: Dacă eu simt că îmi doresc oarecum ceva, doar că nu am nevoie de el, nu-mi cumpăr pentru că în viață trebuie să cumpărăm chestii pe care chiar ni le dorim și de care chiar avem nevoie, decât să le ținem în casă și să nu le folosim, să dăm banii degeaba pe ele.

Gabriela: Și doar atât?

Ioana: Doar atât.

Gabriel: O altfel de economie?

Ioana: Să nu țin televizorul aprins dacă nu mă uit la el, lumina să o sting dacă plec din cameră…

Gabriela: Adică o economie la facturi, să înțeleg?

Ioana: Da.

Ioana: Câți bani primeai tu de la părinții tăi când erai de vârsta mea?

Gabriela: Sincer, la vârsta ta, nu prea. Erau doar… dar nici așa că în clasa a VI-a aveam doar sendvișul la școală, sticla cu apă și cam atât. La vârsta mea nu erau tonomate în școală, era într-adevăr un chioșc la intrarea în școală de unde mare lucru nu puteai să-ți iei, decât un covrig sau croissant, ceea ce însemna că mai bine mâncam sendvișul de acasă. La vârsta ta nu prea primeam decât de zile de naștere sau evenimente.

Ioana: Destul de trist!

Gabriela: Trist, da!

Ioana: Ce alte surse de venit mai aveai pe lângă zilele de naștere?

Gabriela: Nu aveam nicio sursă de venit. Alocația și atât, în rest nu mai aveam din ce. Pentru că eu la vârsta ta făceam treburile casnice pentru că trebuia să le fac, nu pentru că eram plătită.

Ioana: Și ce făceai mai exact?

Gabriela: Păi… curățenie în casă, spălam vase, cu ce puteam să o ajut pe mama.

Ioana: Și nu primeai absolut nimic la schimb?

Gabriela: Nu. Doar recunoștință și… mulțumiri.

Ioana: La ce vârstă ai început tu să primești bani de la părinți sau… să ceri?

Gabriela: În liceu. Din clasa a IX-a, undeva la 14, 15 ani și nu foarte mulți bani. La vârsta aia nu existau, cum mai văd acum, ieșiri la cafenele sau bani pentru cafeaua de dimineață de la colț – ce cafea, că nici nu beam cafea la vârsta aia. Nu primeam decât să am ceva la mine, nu știu…

Gabriela: Consideră că ești în locul meu și ai un venit mediu pe lună de 10 mii de lei. Cum ai împărți tu banii?

Ioana: Câți bani?

Gabriela: 10 mii de lei.

Ioana: 10 mii. Păi… să zicem că 4000 i-aș folosi la treburile casnice, să cumpăr mâncare, facturi, necesitățile casnice și dacă nu mă încadrez, să zicem maxim 5000. Și restul i-aș folosi pe nevoile mele personale, dorințele mele.

Gabriela: Și economiile unde sunt?

Ioana: ce rămâne o să fie economie.

Gabriela: Dacă îți mai rămâne.

Ioana: Dacă mai rămâne ceva, o să folosesc ca economie, o să-i pun de-o parte, în caz că am nevoie vreodată urgent de ei.

Gabriela: Și crezi că ai avea nevoi, dorințe, necesități lunar? Pentru că banii ăștia i-ai câștiga lunar. Trebuie să-i gestionezi lună de lună.

Ioana: Lunar… Adică, într-o lună mai mult, într-o lună mai puțin, de exemplu, luna asta m-am dus o dată în parc, luna viitoare mă duc de două ori și peste două luni să zicem că nu mă duc deloc.

Gabriela: Și vezi prin asta un mod de a economisi?

Ioana: Cumva, da. Eu personal văd un mod de a economisi pentru că atunci când te duci în parc, nu neapărat cheltui mult și dacă am cheltuit deja, luna viitoare nu mă mai duc.

Gabriela: Pe lângă asta mai sunt și vacanțe…

Ioana: Când începe să se apropie sezonul vacanțelor, adică vara, încep să economisesc din ce în ce mai mult pentru a-mi permite o vacanță.

Ioana: Când a fost prima dată când ți-ai cumpărat ceva din banii tăi și îți amintești ce a fost acel lucru?

Gabriela: Da, în clasa a X-a mi-am cumpărat o geacă de piele din banii mei provenind din bursă. În liceu aveam bursă de merit și ăia erau banii mei. Și îmi aduc aminte și acum primul lucru pe care l-am achiziționat din banii mei.

Ioana: A trebuit să economisești pentru acea geacă? Și dacă da, cât timp ai economisit?

Gabriela: Nu. A fost bursa pe o lună, nu am economisit. Pur și simplu mi-am dorit atunci și mi-am luat-o, că aveam.

Ioana: Și îți amintești ce sumă era bursa ta?

Gabriela: 250 de lei, lunar.

Ioana: Îți amintești ce ai făcut cu primul salariu?

Gabriela: Primul salariu… cred că l-am cheltuit pe haine. Nu-mi mai amintesc foarte bine, dar cred că asta am făcut. Altceva nu aveam pe ce.

Ioana: Dar de ce pe haine?

Gabriela: Pentru că, la vârsta aia și nu numai, cred că e dorința oricărei femei să-și cumpere ceva pentru ea. Asta am considerat eu atunci.

Ioana: Ce meserie m-ai sfătui să aleg în viitor pentru a câștiga mai mulți bani?

Gabriela: Nu neapărat pentru a câștiga mai mulți bani, ci pentru că ai trăi mai ușor. Nu neapărat ar trebui să faci asta pentru bani, ci ar trebui să faci ce ți-ar plăcea și, din punctul meu de vedere, cum ți-am mai spus, ar fi două variante: ori medic veterinar, pentru că asta merge acum și va merge întotdeauna pentru că… pisici, câini, noi oamenii suntem iubitori de animale și tot timpul vor fi sau avocat, e o meserie frumoasă.

Ioana: Mie mi-ar plăcea să fiu avocat sau veterinar.

Gabriela: Cam cât ți-ai dori să ai salariul ca să poți să fii mulțumită, să-ți împlinești ce-ți dorești tu lunar? De ce salariu ai avea nevoie?

Ioana: Aș avea nevoie, fără economii, să zicem de 3000 de lei. Fără economii asta, ca să-i cheltui pe toți de-odată așa. Adică nu de-odată, dar ca să-i cheltui pe toți. Nu știu dacă sunt prea mulți, dar cam atât… cam acolo.

Dacă punem și facturi, pentru că trebuie să le plătesc, și mâncare și haine, cred că 3000….

Gabriela: 3000?

Ioana: Da.

Gabriela: Crezi că, dacă ai avea un job, cu un program flexibil, ți-ar fi util un business pe lângă?

Ioana: Da, mi-ar fi util pentru că mi-aș ocupa și timpul, nu aș sta așa degeaba, să nu fac nimic și aș mai câștiga și bani pe lângă.

Gabriela: Uite, la momentul actual, ce ți-ai dori? Care ar fi următoarea ta dorință, dar la un nivel mai mediu, din ceea ce ai tu economii?

Ioana: Nu știu, nu pot să zic că e chiar o dorință… acum nu-mi vine în minte ceva. Dar cel mai apropiat lucru de o dorință, ar fi o tabletă din economiile mele.

Gabriela: Crezi că ți-ar fi utilă?

Ioana: Da, mi-ar fi utilă. Dacă mi-aș deschide un business, mi-ar fi utilă pentru studii…

Gabriela: Ce ai face în plus față de ceea ce ai?

Ioana: Aș putea să accesez programe educative care să mă ajute la studiile de zi cu zi și aș putea să-mi deschid pe viitor un business în mediul online.

Gabriela: Musai cu tableta?

Ioana: Nu neapărat, aș putea să fac asta și cu un laptop.

Gabriela: Pe care îl ai.

Ioana: Da.

Gabriela: Asta spun. Îți este chiar necesar? În modul ăsta nu prea văd economiile…

Ioana: Nu-mi este chiar necesar, doar că asta e dorința mea, ca să zic așa.

Gabriela: Pentru care ți-ai risca economiile.

Ioana: Da.

Gabriela: Dar care e diferența între nevoie și dorință?

Ioana: Știu să o fac. De exemplu, de mâncare am nevoie pentru că nu pot trăi fără ea, tableta este dorința mea, mă face pe mine să mă simt mai fericită.

Gabriela: Cum vezi tu lucrurile în viitor, cum ai putea să faci să-ți achiziționezi tableta pe care ți-o dorești? În ce mod?

Ioana: În primul rând nu mi-aș cheltui toate economiile pentru că pe viitor o să-mi mai doresc și alte chestii. Aș lua doar o parte din economii și restul banilor, dacă ești și tu de acord, să te ajut și să mă plătești pentru treburile casnice pe care le fac.

Gabriela: Adică în continuare ai face comisioane?

Ioana: Da.

Ioana: S-a întâmplat vreodată să rămâi fără bani?

Gabriela: Nu. Nu mi s-a întâmplat pentru că întotdeauna am avut economii pentru astfel de cazuri. În cazul în care aș rămâne fără sau aș avea nevoie pentru un anumit lucru, am avut de unde să scot. Întotdeauna am economisit și pentru chestii neprevăzute.

Ioana: Dar de unde ai învățat tu să economisești?

Gabriela: Nu pot să spun că am învățat de la cineva, pur și simplu așa am simțit eu. M-am simțit în siguranță știind că am ceva economii pentru momente neprevăzute.

Știi că economisesc și acum, adică o parte din salariu o pun de-o parte. După ce acopăr cheltuielile casei, dacă mai am vreo dorință, vreo plăcere, mi-o fac, dar cu o anumită limită pentru că, lunar, trebuie să intre ceva și în economii ca să pot să am o siguranță în cazul în care se întâmplă ceva, orice. Poate un accident, sau, nu știu… trebuie să pui în balanță orice. Să am de unde lua, să nu mă panichez că nu am de unde sau să mă împrumut. Mie, în primul rând, nu-mi place să mă împrumut.

Ioana: Și până acum ce ai făcut cu banii economisiți?

Gabriela: Momentan, banii economisiți încă mai există, din ei ne-am permis vacanțe, doar atât. La banii economisiți am intrat doar pentru vacanțe, în rest, sunt pentru zile negre.

Ioana: Dar dacă nu ar trebui să faci economii, ce ai face cu banii?

Gabriela: Dacă nu i-aș economisi, i-aș cheltui pe prostii inutile pentru că momentan nu am nevoie de nimic folositor care să merite să-i cheltui. Să-i arunc, pur și simplu, pe prostii, e ușor.

Ioana: Crezi că părinții tăi făceau economii?

Gabriela: Da, au făcut întotdeauna. Pentru că erau alte vremuri, ei trebuiau să-și facă casa, să cumpere casa, să crească … ei au avut doi copii, nu unul, normal că necesitățile față de noi se dublau și, cu toate astea chiar au făcut economii.

Ioana: Crezi că va trebui să economisești toată viața?

Gabriela: Da. Din punctul meu de vedere, da. Pentru că-ți este de folos. Îți oferă și o siguranță, asta, cum ți-am mai spus, în cazul în care nu consideri orice lucru chiar o necesitate, ca să arunci banii. Cum spuneai tu cu tableta. Eu nu văd o necesitate în a-ți achiziționa o tabletă pentru că ai telefonul, ai laptop, ceea ce poți să faci pe tabletă, poți să faci și cu laptopul, chiar e un lucru inutil să-ți achiziționezi o tabletă acum. Cu telefonul poți să te joci cum te-ai juca și pe tabletă, iar cu laptopul poți să ai diferite aplicații, cum ai avea și pe tabletă.

Gabriela: Care crezi tu că e cel mai important lucru pe care nu-l poți cumpăra cu bani?

Ioana: Cel mai important lucru pe care nu-l poți cumpăra cu bani este iubirea. De exemplu, eu am foarte multă nevoie de tine să mă iubești, așa simt eu lucrurile. Când știi că cineva te iubește cu adevărat, viața e mult mai fericită pentru tine, vezi altcumva viața.

Gabriela: Și atât?

Ioana: Da, cam atât. Când știi că cineva te așteaptă acasă, este mult mai bine decât să știi că te duci singur și nu e nimeni. Doar tu.

Ioana: Dar tu care crezi că este cel mai important lucru pe care banii nu-l pot cumpăra?

Gabriela: Sănătatea.

Ioana: De ce?

Gabriela: Pentru că, indiferent de câți bani ai avea, există momente în viață, cel puțin din ce am văzut în jurul meu și în viața de zi cu zi, când, indiferent, cu toți banii, nu ai cum să-ți cumperi sănătatea. Poți să faci orice, dar nu cumperi sănătatea.

Citește și: O conversație sinceră, asumată și amuzantă între o mamă și fiul ei adolescent despre viață

Ioana: Tu crezi că noi suntem bogați sau săraci?

Gabriela: Nu suntem nici săraci, nici bogați. Suntem undeva la mijloc pentru că nici nu am dus lipsă de… adică nu am simțit că ne lipsesc chestii, dar nici nu am avut încât să-ți permiți orice. Ne vedem undeva la mijloc, din punctul meu de vedere.

Gabriela: Cum ai defini tu mulți bani? De exemplu, dacă ai moșteni un milion de euro, ți s-ar părea mult?

Ioana: Mi s-ar părea o sumă foarte mare pentru că, într-adevăr, poți să faci multe cu un milion de euro.

Gabriela: Și mulți bani, la tine, ce ar însemna?

Ioana: Depinde. De exemplu, un milion de euro sunt mulți bani, dar mulți bani pot fi și o mie de lei. Mai depinde și de ce vrei să-ți cumperi, ce-ți dorești. Dacă vreau să-mi cumpăr o floare și am 1000 de lei, într-adevăr este foarte mult.