George Cristhian Gogan și povestea unui rom care demonstrează că inteligența și determinarea în viață le ai chiar dacă aparții unei etnii „inferioare”

Cât de mult te-au ajutat pe tine studiile în viață?

Nu știu dacă studiile m-au ajutat, ci mai degrabă oamenii lângă care am studiat sau care mi-au fost profesori, facultatea nu-ți garantează reușită în viață, dar relațiile și networking-ul pe care îl dezvolți în perioada aceea da! De exemplu, mulți colegi din liceu sau din facultate, acum ocupă funcții importante în administrația centrală, în multinaționale sau sunt oameni prosperi de afaceri, multe chestiuni profesionale, le-am deblocat pe baza infrastructurii și relațiilor personale.

Crezi, George, având în vedere că societatea românească încă mai arată cu degetul, că educația și studiile îi salvează pe romi de etichete? Prin educație dăinuiești în viață?

Rata analfabetismului, statistic vorbind, este ridicată nu neapărat în rândul comunității rome, dacă vorbim de analfabetismul funcțional, e o marjă și un subiect larg dezbătut, iar majoritarii îngroașă și ei aceste rânduri. Etichetarea provine din neștiință, din lipsa informațiilor despre noi în manualele școlare, fie că vrem sau nu, romii sunt parte integrată a poporului român, suntem cetățeni români de etnie romă. Legat de întrebarea ta, educația salvează pe toată lumea.

 Rasismul este mai soft? Cum îl simți?

Prin natura noastră, suntem un popor rasist, dar care internalizam și nu reacționăm, acum vorbesc din perspectiva cetățeanului român, pentru că, există mai multe niveluri de rasism, din fericire, au existat puține incidente interetnice violente, și asta se întâmpla la începutul anilor 1990 și e musai să amintim de Hădăreni și Kogălniceanu, unde societatea civilă romă și-a dat examenul de maturitate și s-au conturat liderii și construcția identității rome moderne (Nicolae Gheorghe, Vasile Ionescu, Nicolae Păun s.a). Rasismul nu dispare, ci doar poate fi diminuat sau combătut secvențial pe anumite componente, îl simt și nu prea, pentru că eu sunt călit, știu să gestionez situațiile și să le contracarez.

Minoritatea romă din țara noastră are nevoie încă de apărare? Simți intoleranță, tabieturi de superioritate ale românilor față de romi?

Are nevoie de apărare cam cât au nevoie și ceilalți cetățeni e puțin dificil să ofer un răspuns universal valabil, da, suntem beneficiari de măsuri afirmative (locuri speciale la liceu și facultate) subiect ce naște mari controverse, dar aceste măsuri sunt niște măsuri reparatorii, ce relevanță au 2-3 locuri la un liceu sau facultate în economia întregului? În opinia mea, sunt doar niște declarații pe concepte abstracte ce bifează politicul-corectness 😊)

George Cristhian Gogan:„Operăm cu concepte că țiganul vine și te fură”

Îngrijorarea asupra romilor, în accepțiunea ta, trebuie să mai fie? Știm că sunt unii care încă practică cerșitul, furatul.

Știi că la început îți spuneam că am opinii vehemente, condamn cu desăvârșire aceste comportamente deviante care nu sunt deloc specifice niciunei etnii sau populații, ci doar unor grupuri sociale. În accepțiunea mea, în rândul etniei romilor nu sunt toți săraci și analfabeți, avem romi avocați, judecători, doctori, piloți de avioane, profesori și lista continuă, dar un procent foarte mic, da, sunt și cerșetori, unii fură, dar nu susțin lume și cetățeni germani, spanioli care fură, cerșesc sau sunt violenți? Aceia sunt tot de etnie romă?

Ajută-i și pe ceilalți care se perindă în jurul cuvântului „rasism” să-și schimbe percepția despre voi. Ce le transmiți prin sprijinul acestor rânduri?

Păi, cum aș putea eu să îi ajut, când încă din copilărie operăm cu concepte și premise precum :„Dacă nu ești cuminte vine țiganul și te fură; te îneci ca țiganul la mal; țiganul e țigan și în ziua de paște s.a.” educația  trebuie să înceapă din familie, de la vârste fragede, romii vor toleranță și nu acceptare. Sistemul trebuie schimbat din temelii, trebuie lucrat pe stimă de sine, trebuie să informăm și să aducem și să scoatem în evidență punctele care ne apropie și nu îndepărtează.

Să ne întoarcem puțin la copiii tăi. Se spune că iubirea adevărată o cunoști abia după ce apar copiii în viața noastră, a fiecăruia. Tu ce îmi poți spune?

Iubirea are diferite stadii și intensități, dar cred că cea mai puternică și nobilă iubire este cea pe care le-o purtăm copiilor noștri, dar ce am observat este că iubirea bunicilor pentru nepoți este ceva și mai abstract și mai puternic. 😊

 Câți copii ai, cum îi cheamă și ce vârste au? Să fie momentele pe care le petreci cu ei cele mai prețioase din viața ta?

Am două fete Ava și Aimee, 4 ani și 2 ani jumătate, iar momentele cu ele reprezintă împlinirea mea ca om pe pământ.