Georgiana Popovici, profa care a făcut un business din meditațiile elevilor. Cu matematica a doua biblie, azi pregătește cei mai buni elevi pentru a susține examene în străinătate

Și de ce un copil ar munci atât de mult, ar fi atât de serios și atât de devotat, când sunt o mulțime de alte distracții?

La momentul acela am vrut să-mi depășesc oarecum condiția, iar faptul că mergeam la Universitate la București, unde nu mergea oricine – din promoția mea nu au dat foarte mulți la facultate – mi se părea foarte, foarte interesant. Culmea e că la 44 de ani, cât am acum, vreau să mă întorc înapoi. 😀 Am un proiect în cap, să reiterez o școală, numită pe vremuri „Școală de fete”. Proiectul este de fapt să deschid o școală acolo, într-o zonă retrasă pentru că lumea se îndreaptă către mediul rural.

O școală privată?

Da, pentru că așa cum ați spus și dumneavoastră, în Dâmbovița, educația e mai precară și e nevoie. Dar nu acum, ci mai pe la sfârșitul carierei.

Educația poate că e mai precară, dar dacă ne gândim la resursele oamenilor?

Știu ce spuneți. Dacă vă uitați puțin în țară, peste tot sunt școli particulare, mai puțin în Dâmbovița, e singura zonă care nu are un centru privat. Sunt mulți prieteni de-ai mei și am auzit că și alții și-ar dori să-și ducă copiii la un centru privat, să studieze.

Deci acesta e visul de sfârșit de carieră? Majoritatea dintre noi așteptăm pensia, dumneavoastră aveți un business de construit la sfârșit de carieră?

Da, de ce nu 😀

Dar ce înseamnă asta că de mică visați să fiți profesoară de matematică, nu de altceva?

Nu știu, pur și simplu asta îmi doream. Îmi plăcea să am catalog, să pun note, să predau… 😀

Și când s-a articulat dorința asta, când s-a concretizat?

Din clasa a V-a am ales meseria asta și apoi nu mi-a mai ieșit din cap. În plus, de câte ori le explicam colegilor mei anumite exerciții, ei îmi spuneau că le explic mai bine decât profesorul de la clasă. Probabil aveam această vocație de orator și de dascăl. De fapt, eu vreau să reiterez ideea aceea de Domnul Trandafir, care e plăcut de copii și în același timp poate să le ofere copiilor cele mai bune cunoștințe. Am o metodă personală, inedită de predare, care mă ajută ca elevii să mă placă și să înțeleagă tot ceea ce le predau.

Revenim la ziua de azi. Să vorbim despre aceste tipuri de bacalaureat internațional, deoarece sunt convinsă că foarte mulți copii sunt interesați 😀

Este vorba o dată de SAT, care este la modă. Am observat că în ultimul an am fost foarte căutată pentru acest test pentru că nu mai este cerut doar de universitățile din America, ci și din alte țări ale Europei. Foarte mulți elevi se îndreaptă spre Bocconi, în Italia, unde SAT face parte din ecuația admiterii la universitate. Matematica pentru SAT dezvoltă logica, gândirea critică, analiza, time managementul, lucru care în școala românească nu se practică. Elevii noștri sunt cu calcule peste calcule, cu un time management defectuos, nu pot vedea în perspectivă, sunt cu gândire șablonată.

Aceste facultăți care cer SAT-ul nu admit și cu bacalaureatul nostru, tradițional?

Ba da, dar este un bonus să ai acest SAT. Au și examenele lor aceste facultăți, dar SAT-ul atârnă foarte mult în procesul de admitere.

Și celălalt tip de bacalaureat?

Este A Level, care acum e adoptat și în Olanda. După ieșirea din UE, prețurile la universitățile din Marea Britanie au crescut foarte mult, astfel că, foarte mulți elevi de-ai noștri aleg azi Olanda. Este un examen format din matematică și statistică sau matematică și mecanică. Eu predau doar matematică și statistică. Nu este un examen ușor, are mai mult metode aplicate față de școala românească și unii dintre elevii care provin din sistemul public întâmpină greutăți în a traduce problema. După ce le explic, înțeleg foarte bine.

Pe lângă matematică mai dau și alte materii, nu?

Da, sigur.

Apropo de statistică: care e rata de promovabilitate a elevilor meditați de dumneavoastră la aceste examene internaționale?

E undeva la 90%. Statistica nu e o materie ușoară, dar cu anumite explicații, oamenii înțeleg. Problema este că oamenii nu prea învață 😀. Ei ajung de obicei la mine atunci când au mare nevoie: „Mai am două luni, vreți să mă treceți prin materie? Că la școală nu prea am înțeles. Nu am fost atent”. Acum chiar de asta sunt foarte ocupată în ultima vreme că au venit toți.