“Hai să lăsăm totul și să plecăm”. Doi tineri și-au dat demisia și au plecat în lume cu copilul lor. Astăzi, cel mic a văzut peste 24 țări la nici 3 ani. Cum au reușit?

Auzim povești din ce în ce mai multe cu tineri care au lăsat viața de la oraș pentru cea de la sat. Am avut chiar noi povestea Cristinei și al lui Gabriel care și-au luat cei doi copii, David și Alice și s-au mutat în satul Cheia, din Alba. Viața agitată a marilor orașe de la noi sau de peste tot ne face să ne gândim de două ori dacă ne dorim să rămânem aici. Iar atunci când vine un copil, gândurile acestea devin din ce în ce mai accentuate. Așa s-a întâmplat și cu Alina și Andrei care s-au hotărât să plece în lume după apariția lui Eric.

Doi tineri din Cluj care au avut curajul să renunțe la toată viața lor de dinainte pentru a avea timp să stea cu copilul lor. El era medic dentist. Iar ea avea o viață de peste 10 ani într-o corporație. Le plăcea să călătorească și înainte, însă atunci când Eric s-a născut această pasiune a devenit viața lor. Copilul i-a făcut să vadă viața dincolo de reușite financiare, evaluări de performanță sau clienți mulțumiți. Așa că în 2018 și-au început aventura în jurul lumii. Și au văzut locuri minunate prin Caraibe, America de Sud sau Asia de Sud-Est.

Noi am vorbit cu Alina despre toată această aventură. Cum a reușit un copil de nici 3 ani să vadă 24 de țări? Și cum poate o familie tânără să călătorească în toată lumea cu un copil mic alături? Aflați în câteva minute de lectură.

Nu ne convenea deloc faptul că el stă mai mult cu bona decât cu noi doi la un loc

Alina, spune-mi care a fost momentul în care v-ați decis să vă faceți bagajele și să plecați în lume?

A fost mai degrabă o decizie la care am ajuns treptat, după multe nemulțumiri care au culminat cu “Hai să lăsăm totul și să plecăm, să luăm o pauză!”.

După nașterea lui Eric, pe măsură ce trecea vremea, ne-am dat seama că ritmul vieții moderne permite extrem de rar să ai suficient timp petrecut cu copilul. Nu ne convenea deloc faptul că el stă mai mult cu bona decât cu noi doi, la un loc. Astfel am început sa ne gândim cum să ne reorganizam viața și prioritățile. O pauză pentru a ne detașa, departe de tot ce am făcut până atunci a venit ca cea mai bună idee.

Cât de greu a fost să vă lăsați joburile și să plecați?

Ideea inițială a fost a lui Andrei. Pentru el părea foarte simplu totul și s-a rupt ușor de afacerea crescută de el de la zero.

Eu sunt partea mai conservatoare a familiei, mai puțin nonconformistă (râde). De aceea a durat ceva mai mult până să ajung să accept acest plan, deși de altfel îmi părea foarte atrăgător. Decizia a fost șocantă pentru colegii și șefii mei, cu atât mai mult pentru familie. Am avut foarte multe discuții încercând să îi convingem pe cei apropiați că nu facem o greșeală.

Dar cum arăta viața voastră înainte să fiți mereu pe drumuri?

Aveam viața unei familii tinere “normale” dintr-un oraș mare al României (și nu numai). Andrei lucra ca medic dentist în propriul cabinet și se împărțea cu greu între cele 3 locații pe care le avea. Ca orice medic dentist, avea un program încărcat și atipic. Eu eram manager într-o multinațională, ceea ce înseamnă că lipseam zilnic peste 10 ore de acasă, asta fără a lua în considerare nevoile personale sau de familie. Tot timpul liber încercam, sa îl petrecem cu Eric, conștienți fiind că perioada copilăriei zboară foarte repede și nu că vom putea recupera niciodată aceste momente.

Chiar, care a fost prima destinație?

În luna iunie am plecat în Bonaire, în sudul Caraibelor, având doar bilete one-way. Ne-am relaxat, am avut suficient timp pentru (re)conectare și am pus la punct detaliile pentru restul călătoriei. Puteam sta maxim 90 zile în Bonaire, astfel că la începutul lui septembrie am pornit spre America de Sud și de atunci suntem călători cu normă întreagă.

Ce a însemnat această decizie pentru voi ca familie?

Pot spune că a fost cea mai bună decizie luată vreodată! Timpul petrecut în familie departe de stres și influențe externe este extrem de benefic, ne-a unit foarte mult pe toți trei. Acum discutăm și facem planuri de viitor mult mai bine decât pe vremea când eram prinși în rutina cotidiană, când abia apucam să ne vedem 1-2 ore pe zi.

Știu că Eric e mic și nu înțelege pe deplin ce se întâmplă în jurul lui, însă se vede și la el o schimbare. E mult mai încrezător și îndrăzneț, văzând că suntem alături de el în permanență. Două luni după ce am plecat de acasă a repetat în fiecare dimineață, când se trezea: “Mami nu mai melge la selviți, niți tati nu pleacă…”. Inițial întrebător, apoi uimit și cu o imensă fericire în ochi. A fost cea mai bună confirmare că am luat decizia potrivită. Sunt convinsă că atașamentul creat acum îl va ajuta mult și pe viitor.

Chiar dacă nu o să își amintească pe viitor ce am făcut și pe unde am umblat, va ști că am fost împreună și va fi conștient de marea diversitate a lumii

Înțeleg că Eric la nici 3 ani a văzut deja 15 țări, ce crezi că a învățat din toate aceste aventuri?

Eric împlinește 3 ani luna aceasta și a văzut deja 24 de țări, din care 9 în Europa, până la 2 ani, înainte sa începem aceasta aventură. Nu e vorba de o statistică sau de ideea de a “bifa” niște destinații pe o listă. Pur și simplu ne-am continuat același stil de viață după nașterea lui și nu am conceput niciodată să nu îl luăm cu noi în vacanțe.

Chiar dacă e mic pentru a învăța în mod convențional despre țările pe care le vizităm, e obișnuit să fie expus la o mare diversitate naturală și umană și e foarte adaptabil. Călătoriile îi stimulează foarte mult curiozitatea, ajungând să ne pună întrebări cum ar fi “De ce în templele hinduse nu ne descălțăm ca și în cele budiste?” ori “Ce e un vulcan?” sau să facă remarci de genul “Aici în Singapore e un oraș civilizat, uite că nu e gunoi pe jos”.

Mulți părinți se plâng că este greu să călătorească cu copilul atunci când este mic, la voi cum este?

Când călătorești cu copilul trebuie să planifici mai bine, să ai un program organizat, nu mai ai aceeași libertate. Ești puțin mai atent unde stai sau ce mănânci, știi unde e cel mai apropiat spital și ai tot timpul o mică trusă de urgență  la tine. Ritmul e mai lejer și nu ai timp de vizite lungi la muzee sau de băut cocktail-uri pe plajă.

Există momente dificile când călătorești cu un copil mic, însă aceleași momente le ai și acasă. Toți copiii au tantrumuri, crize, mârâieli, indiferent unde se află. Acestea nu sunt deloc un motiv pentru a te închide în casă pentru câțiva ani.

Pe de altă parte, nu se compară cu nimic să vezi lumea prin ochii copilului tău, să îi citești mirarea și veselia pe chip. Dacă am fi fost doar noi doi, nu ar fi avut același farmec vizita la acvariul din Singapore sau la Centrul NASA din Florida.

Dar cât de ușor îi este lui Eric să se adapteze la această viață nomadă?

Sincer, pentru Eric este de multe ori mai ușor decât pentru noi. El are nevoie doar de părinți. Timpul petrecut cu noi îi dă stabilitate și cât e lângă noi are încredere în orice. Fiecare hotel sau apartament în care stăm este “acasă” pentru el și chiar îi e indiferent dacă dormim la o pensiune modestă sau într-un hotel de cinci stele. Menționează uneori nostalgic apartamentul pe care l-am avut înainte, lada lui cu jucării sau gradina bunicilor. Mă bucură mult că și le amintește.

Însă trebuie să recunosc că era destul de obișnuit cu călătoriile încă dinainte. După cum spuneam, am vizitat câteva țări europene în primii doi ani din viața lui. La 6 luni am făcut împreună prima excursie mai lungă, un roadtrip de 3 săptămâni în Italia. Nu am fi început această aventură dacă nu am fi fost încrezători că va fi o experiență pozitivă pentru toți trei.

Pe de altă parte, mulți părinți susțin că nu călătoresc cu copilul atunci când este mic pentru că oricum nu o să înțeleagă mare lucru din locurile pe care le vizitează, voi ce spuneți? Cum crezi că îl ajută pe Eric această aventură?

Scopul călătoriei cu un copil atât de mic nu e ca el să își amintească în mod conștient pe unde a fost și ce a făcut. La această vârstă sistemul nervos e în plină formare, iar mediul în care trăiește copilul și toate lucrurile cu care interacționează sunt decisive în acest proces. Există zeci sau poate sute de studii care promovează timpul de calitate petrecut în familie și expunerea copilului la o gamă largă de stimuli. Chiar dacă nu o să își amintească pe viitor ce am făcut și pe unde am umblat, va ști că am fost împreună și va fi conștient de marea diversitate a lumii.

Totuși, sunt uimită că încă menționează multe detalii din această perioadă, cum ar fi numele plajelor preferate din Bonaire, păunii din curtea hotelului din Medellin, cum s-a descălțat la intrarea în moschee sau că a văzut elefanți în safari în Sri Lanka. A prins câteva cuvinte atât in spaniolă, cât și în engleză… în Cuba îmi spunea că vrea să mănânce “pâine cu queso”. Depinde doar de noi să îi păstrăm amintirile vii și să îl stimulăm să nu uite experiențele avute.

Singapore e de departe cel mai child friendly loc pe care l-am vizitat până acum

Prin ce țări ați fost?

Așa cum am spus, ne-am început călătoria în Bonaire, în sudul Caraibelor. Din luna septembrie, timp de trei luni am călătorit prin America de Centrala si Sud, principalele destinații fiind Columbia, Peru, Chile și Cuba. În decembrie am trecut de cealaltă parte a globului, în Sri Lanka și Asia de Sud-Est.

Pentru a face mai ușoară tranziția, fiind vorba de zboruri lungi și diferențe mari de fus orar, am împărțit drumul America-Asia în două și am stat câteva zile în Dubai. A fost și cea mai avantajoasă decizie din punct de vedere al costurilor, întrucât pe această rută am putut face și zborurile lungi cu companii low-cost.

Cum alegeți destinațiile pentru călătoriile voastre?

Noi suntem demult pasionați de călătorii și aveam o listă de destinații pe care doream să le vedem. Am exclus din start locațiile cu riscuri de boli tropicale care presupuneau vaccinări sau aveau potențial de serioase probleme climatice. Apoi, am încercat să ne organizăm astfel încât să parcurgem distanțe mici între locații și să minimizăm impactul diferențelor de fus orar. De asemenea, majoritatea țărilor vizitate presupun costuri mai mici decât cele din România, aspect foarte important atunci când călătorești o perioadă mai îndelungată.

Unde v-a plăcut cel mai mult?

Ne-au plăcut multe locuri prin care am fost, fiecare fiind special în felul său. Plajele cu apă turcoaz din Bonaire, plantațiile de cafea din Columbia sau cele de ceai din Sri Lanka, locurile încărcate de istorie din Peru, templele fabuloase din Thailanda sau peisajele ireale din Atacama, fiecare loc are ceva deosebit și merită văzut. Dacă e să alegem un favorit, ar fi între zona cafetera din Columbia, nordul Thailandei sau Sri Lanka.

Și care este țara / orașul care vi s-a părut cea/cel mai child friendly?

Singapore e de departe cel mai child friendly loc pe care l-am vizitat până acum. E extrem de civilizat și curat, cu o infrastructură perfectă și deloc aglomerat. Mare parte din suprafața orașului e acoperită de parcuri și zone verzi. De asemenea, sunt foarte multe atracții destinate copii și găsești peste tot facilități pentru bebeluși sau copii mici. Din păcate Singapore e foarte scump, motiv pentru care am stat doar 3 zile acolo. Dar ne vom întoarce cu siguranță pentru că orașul este un mare “hub” pentru companiile aeriene din regiune.

În general, în zona Asiei, oamenii sunt foarte primitori și amabili. Însă locuitorii din Bali ne-au impresionat în mod deosebit

Unde ați întâlnit cei mai interesanți oameni?

În general, în zona Asiei, oamenii sunt foarte primitori și amabili. Însă locuitorii din Bali ne-au impresionat în mod deosebit. Te simți foarte bine când toată lumea îți zâmbește, nu contează că ești la restaurant, la cumpărături în piața locală sau pur și simplu treci cu bicicleta prin sate tradiționale. Balinezii sunt prietenoși fără a fi invazivi, îți respectă intimitatea, dar intră ușor în vorbă cu tine dacă pari interesat. Povestesc cu multă mândrie despre insula lor, ne-au explicat multe despre cultura și obiceiurile locale, dar și despre impactul turiștilor asupra vieții pe insulă.

Ce ați învățat de la ei?

Cel mai important lucru pe care îl poți învăța aici e că fericirea depinde în primul rând de tine și de atitudinea ta asupra vieții. În Bali, oamenii sunt modești și mulțumiți, iar bogăția nu are neapărat o formă materială. Filozofia locală spune că poți avea oricât de mulți bani, însă nu valorezi nimic dacă nu respecți comunitatea în care trăiești și nu ai respectul celor din jurul tău.

E ceva ce i-ați învățat voi pe ei?

Nu aș putea spune că i-am învățat ceva pe cei pe care i-am cunoscut. Mi-ar place însă să își amintească atitudinea noastră față de copii. În general, în zona Asiei, oamenii sunt foarte restrictivi cu copiii mici, exagerat de protectori. Aceștia nu sunt lăsați sa exploreze suficient de liber, să greșească, să se confrunte singuri cu mici pericole, necesar pentru a învăța treptat cum se le gestioneze.

Și la final, dacă ar fi o destinație pe care să ne-o recomanzi, care ar fi aceea? Și de ce?

Cea mai interesantă și mai complexă țară pe care am vizitat-o până acum a fost Columbia. Impactul pozitiv asupra noastră a fost cu atât mai mare, cu cât am auzit o mulțime de comentarii negative la adresa sa, de altfel total nefondate.

Columbia are o diversitate naturală incredibilă și zone extrem de pitorești. Ai câteva opțiuni la dispoziție indiferent dacă preferi o vacanță relaxantă pe plajă sau una activă în mijlocul naturii. Găsești aici orașe vechi cu valoare culturală și istorică, dar și metropole moderne, care sunt un exemplu de dezvoltate pentru întreaga Americă de Sud. În ciuda acestui fapt, Columbia nu este încă afectată de un exces de turiști și își păstrează farmecul și autenticitatea.

Columbienii sunt printre cele mai ospitaliere popoare pe care le-am cunoscut, fiind extrem de atenți cu turiștii, cu atât mai mult cu copiii. Ei se simt jigniți, pe bună dreptate, de faptul că țara lor este cunoscută datorita unor nume ca Pablo Escobar. În Columbia el e văzut ca un criminal care a făcut extrem de mult rău, nu ca un star, așa cum este prezentat în filme.