„Hai să votăm!”. Adi Bulboacă răsplăteşte spiritul civic prin şedinţe foto

Adi Bulboacă este fotograf. Şi este cunoscut mai ales ca fotograf de teatru. Are 28 de ani şi o mulţime de proiecte. Poate aţi văzut seria lui de fotografii cu actori în oglindă sau poate ştiţi că iarna trecută a petrecut (şi a fotografiat) o lună întreagă călătorind cu trenul. Probabil i-aţi văzut fotografiile pe facebook, în expoziţia „Măruntaiele teatrului” sau în reviste şi site-uri precum Time Out, BeWhere!, Sub25, Scena9. Cel mai recent proiect al său este, de fapt, o campanie civică. Se intitulează simplu: „Hai să votăm!”. Adi a lansat public, pe facebook, o propunere – aceea de a oferi şedinţe foto gratuite celor care după 11 decembrie îi arată ştampila „votat” de pe buletin. Reacţiile (şi share-urile) n-au întârziat să apară. Aşa că am vrut să-l întrebăm….

Ce te-a determinat să faci mini-campania asta, să iei iniţiativa?

Ştiu exact ce m-a determinat să promovez ideea de a merge la vot. Pe hai să-i zicem politică discut cu mama în contradictoriu cam de la referendumul care propunea demiterea lui Băsescu. A fost atunci prima şi singura oară când, din cauza poziţiilor perfect contrastante, eu şi mama mea nu am vorbit unul cu celălalt câteva zile. Evident că ne-am împăcat şi că în ultimii ani am învăţat să ne ascultăm. Acum mai puţin de o lună am postat ceva destul de light pe facebook. Criticam cu măsură şi cu diplomaţie felul în care administrează Gabriela Firea Bucureştiul. După multe comentarii şi reacţii mi-a lăsat şi mama câteva rânduri. Mă sfătuia să nu fiu părtinitor şi să caut să nu manipulez. Era atâta măsură şi atâta bun simţ în felul în care a scris rândurile alea încât, după ce m-am bucurat că am ajuns să discutăm în felul ăsta, mi-am spus că trebuie să onorez şi eu atitudinea asta. Am înţeles în sfârşit – şi în primul rând de la ea – că niciunul dintre noi nu deţine adevărul absolut, mi-am reamintit că adevărul fiecăruia dintre noi poate să difere, aşa că la următorul impuls civic pe care l-am avut m-am hotărât să fiu de 10 ori mai atent la drepturile şi la demnitatea celor care ar putea citi mesajul meu.

Cred că îmi cunosc publicul. E cu siguranţă unul mai tânăr şi e probabil puţin dezorientat, ca şi mine. Mulţi nu au votat, cred, niciodată. Am considerat că e suficient să-i să îi încurajez să voteze cu menţiunea că informarea e la fel de importantă. Ideea de a le oferi şedinţe foto celor care-mi fac dovada că au votat se rezumă la faptul că sper ca publicul meu să înţeleagă cât de important este să votezi, din moment ce eu sunt dispus să dau înapoi zile întregi de muncă. Am pus accent pe faptul că nu o să întreb cu cine vor vota, pentru că mă interesează doar educarea spiritului civic.

Nu în ultimul rând, cred că pentru a porni o campanie ca asta e nevoie fie de o doză mare de optimism, fie de o oarecare panică. Din fericire, eu sunt încă optimist.

Prima postare pe facebook legată de campania „hai să votăm!”

Câte share-uri ai avut până acum şi care sunt cele mai mişto reacţii pe care le-ai primit?

Am postat mesajul de două ori, atât de pe profilul meu de facebook cât şi de pe pagina de „fani”. În total sunt peste 400 de share-uri. Nu e neapărat impresionant, dar am plecat de la ideea că avem cu toţii de câştigat de la o persoană pe care o conving să voteze în sus. A fost mişto să văd că persoane pe care le respect îmi salută iniţiativa sau atitudinea, dar cel mai mare câştig a fost acela că am putut interacţiona cu tineri de 18-19 ani care îmi spuneau că ei nu cred că votul lor poate schimba ceva, că-i unul singur. M-am bucurat să-mi iau timp să le explic, atât la nivel de principiu cât şi practic, nu numai cât de important e fiecare vot, dar mai ales că e un drept pe care îl au, că e o variantă civilizată de protest, de exemplu. Cele mai mişto reacţii au fost cu siguranţă schimbările lor de atitudine, deschiderea ochilor.

Cum crezi că vor decurge şedinţele foto după votare? Cum ai de gând să (te) organizezi ca să răspunzi cererilor?

Planul e să mă mut o vreme în studio. Să fac public un program generos în care voi fi de găsit. Vreau să accept şi provocări. Îmi propun să răspund şi la mesaje ca „hei, uite, mi-am dorit mereu nişte fotografii în cutare loc şi în cutare fel”.

Sunt foarte multe campanii #hailavot anul acesta. De ce crezi că nu se iese la vot?

E foarte posibil să greşesc, dar cred că înainte de scuze ca „nu am cu cine vota” sau „nu are cum să conteze votul meu”, principala cauză e comoditatea. Pentru celelalte două scuze am următoarele contraargumente. „Nu am cu cine vota” – informează-te! Nu o să te cred din prima că deja ai acordat nişte timp şi nişte răbdare candidaţilor şi ai ajuns singur la concluzia că-s toţi o apă şi-un pământ. „Nu are cum să conteze votul meu” – după ce ne-am şocat cu toţii pe rând la Brexit şi la alegerile din State, am putut să vedem şi cum se trezesc unii în ceasul al 13-lea şi spun că nu au votat pentru că nu-şi imaginau că lucrurile pot să alunece atât de tare înspre atât de rău. Nu numai că nu eşti singurul care gândeşte aşa, dar sunt sigur că ai o poziţie, iar atât în practică cât şi în teorie, poziţia ta chiar e luată în considerare şi numărată.

Se spune că tinerii nu ies la vot. E adevărat? Lor te adresezi în special?

M-am enervat foarte tare să văd că numărul tinerilor care a votat pentru Primărie şi pentru Consiliul local a fost foarte mic. Ţin minte că în ziua aia m-am trezit postând pe facebook în neştire, văzând că tinerii abia dacă ies. Da, e adevărat, există statistici foarte grăitoare şi da, lor mă adresez.

O a doua postare pe facebook legată de campania „hai să votăm!”

De ce crezi tu că e important să mergem la vot – mai ales anul acesta sau în general?

Mi s-ar părea cea mai mare ipocrizie să mă revolt în orice fel în faţa Guvernului, a Parlamentului, a deciziilor lor în general, în lipsa unui vot pe care mi-l exprim în prealabil. Votez, deci, inclusiv pentru conştiinţa mea, pentru dreptul meu moral de a taxa neregulile celor care vor fi aleşi. Din nou, uitându-mă la Brexit şi la alegerile din SUA, văd că numărul celor care au ieşit la vot nu a fost foarte mare. Cele mai multe reacţii pe care le-am văzut au fost de tipul „cum a fost posibil aşa ceva?”. Cât timp numărul celor care au votat nu e unul foarte mare, şansele să te frustrezi în cazul unui rezultat îngrijorător este mai mare. Asta în general.

Altfel, cred că anul ăsta votul e important în contextul în care multe ţări europene alunecă spre xenofobie. Mă refer, evident, la faptul că mă sperie ideea că executivul unei ţări poate îmbrăţişa o astfel de politică.

Pentru ce anume (nu pentru cine) votezi tu?

Votez pentru lupta împotriva corupţiei, pentru transparenţă, pentru oameni care au competenţe reale în domeniile spre care îşi îndreaptă atenţia. Votez pentru susţinerea valorilor europene.

Tu ai ales să recompensezi votanţii cu o şedinţă foto. Pe noi ceilalţi ce ne încurajezi să facem ca să convingem lumea să iasă la vot?

Mai e foarte puţin până pe 11 decembrie. De-acum aş sfătui pe toată lumea ca în ziua alegerilor să-şi sune rudele şi prietenii, să se convingă că nu cad pradă comodităţii şi să le amintească să voteze.

Cred că atâta timp cât suntem activi, cât avem iniţiative legate de a încuraja ieşitul la vot, în cazul unui rezultat care nu ne convine, putem măcar să spunem că am făcut ce am putut, iar cu asta ne suntem datori nouă înşine.

Pe Adi Bulboacă îl puteţi găsi pe facebook (profil personal sau pagina oficială) şi îi puteţi vedea portofoliul pe site-ul adibulboaca.ro