Horia Brenciu: „Toma, deşi nu a fost purtat de Alice în burtă, este băiatul nostru din clipa în care a venit pe lume”.

De câte ori văd un om responsabil, care are alături de el o familie pe care o iubeşte şi de care este iubit, am sentimentul profund că societatea are o şansă şi că iubirea nu e o vorbă în vânt. Cu atât mai mult, cu cât această persoană este Horia Brenciu, o vedetă care poate influenţa o mulţime de oameni. Da, Horia este o astfel de persoană. Dar, cu permisiunea lui şi a voastră, daţi-mi voie să o amintesc aici, înaintea lui Horia, ca promotor şi catalizator de fericire, pe Alice, soţia sa.

Să vă spun ce înseamnă Alice Dumitrescu Brenciu pentru Horia Brenciu? Echilibrul, organizarea, mâncarea caldă în fiecare zi, programarea până în detaliu a vieţii artistului, omul din umbră şi din lumină, femeia care poate duce pe umerii săi o personalitate cotropitoare care este Horia, o personalitate care nu e uşoară. Nici la propriu, nici la figurat.

Alice este mereu în ţara minunilor, dar credeţi-mă, ţara asta nu e chiar plină de minuni, şi ele nu vin de la sine.

Toma este o astfel de minune. A apărut în viaţa lor şi l-am văzut de când nici nu deschidea ochii bine. A stat în braţele lui Alice în fiecare moment împreună cu Mina, cealaltă minune. Cei doi copii au crescut împreună şi nu mai concep viaţa unul fără celălalt.

Alice este o mamă puternică, iubitoare, pentru care toţi cei 4 copii înseamnă universul tot, cu toate galaxiile lui, cu toate planetele văzute şi nevăzute.

Horia Brenciu şi-a prezentat public copilul prin acest mesaj: „Toma este băiatul nostru. Are 2 ani şi 6 luni. Este adevărat că nu l-a purtat Alice în burtă, însă este băiatul nostru din clipa în care a venit pe lume. Este o minune de copil, este inteligent, talentat la cântat şi la fotbal şi extrem de iubitor. Este dragostea noastră şi a tuturor celor care-l cunosc. Dumnezeu este mare şi ne-a dat acest dar minunat, pe lângă celelalte trei fete. Mina şi Toma sunt de nedespărţit, iar Alice stă cu ei aprope tot timpul. Sunt un om bogat şi-i mulţumesc, din tot sufletul meu, lui Dumnezeu pentru comorile mele”.

Dar ceea ce spune acest mesaj şi ce am putut vedea în familia lor, depăşeşte textul frumos – de altfel, plin de emoţie şi adevărat -, dar prea mic pentru ce se întâmplă zilnic în perimetrul lor afectiv. 

Citiţi şi interviul cu Horia Brenciu la prima sa aniversare fără tatăl lui aici.