Iancu Guda, analist financiar: „Nu vreau să am stresul banilor. Să știu că familia și standardul de viață al ei rămân aceleași datorită banilor câștigați din banii mei. Pot să-mi iau un an sabatic, pot să-mi asum niște proiecte antreprenoriale mai riscante, pot să fac ce vreau, ce mă face fericit.”

Iancu Guda este economist iar, dincolo de aparițiile în emisiunea Banii în mișcare, de la Digi 24, este analist financiar și un bun cunoscător al riscurilor.

Dincolo de asta este un familist convins, un tată în devenire și a transformat ocupația tatălui său într-un hobby: traforează.

De ce ai acceptat să intri și în zona asta mediatică, publică?

Iancu Guda: Înainte de apariția la ”Banii în mișcare”, la Digi24, eram invitat deja de majoritatea televiziunilor, fiind președintele pentru 4 ani, vicepreședinte alți 4 la Asociația Analiștilor Financiar-Bancari și eram oricum foarte activ pe discuții pe marginea subiectelor economice, noutăți fiscale, dobânzi, inflație, evoluția mediului de afaceri și contextul economic al României.

Aveam deja experiența interacțiunii cu televiziunile românești, motivația fiind aceea că avem nevoie de opinii obiective, argumentate, apolitice, românii să înțeleagă și ca persoane fizice și ca antreprenori evoluțiile economice și să ia decizii bune pentru afacerile lor, în familia lor. Iar decizia de a avea propria emisiune și producție a venit pentru că mi-am dorit să-mi fac eu agenda, conținutul, subiectele.

Dacă până atunci reacționam pasiv la întrebările pe care presa mi le trimitea – și se întâmpla mereu când apăreau diverse noutăți la Banca Națională sau se publica execuția bugetară, de data aceasta, la ”Banii în mișcare” la Digi24 eu gândesc proactiv agenda, conținutul, subiectele și, evident, încerc să aduc subiecte care știu că sunt de actualitate, care preocupă majoritatea celor care ne urmăresc și cu exemple cât mai practice, simple, pe înțelesul tuturor. De altfel, acesta este și obiectivul. Sau, dacă vreți, misiunea emisiunii ”Banii în mișcare” este să ajutăm oamenii și afacerile să ia decizii financiare înțelepte în viață și să pună banii în mișcare. Ideea proiectului de aici vine, într-o țară în care capitalul este foarte lent, banii nu sunt în mișcare. Un fel de ce știm că este sustenabil și ar trebui să fie prin comparație cu ce este, vrem să aducem o schimbare și în România unde 95% din avuția poporului este concentrată 77% în imobiliare, 12% în depozite bancare și 6% în autoturisme. Deci 95% din bani nu prea sunt în mișcare, nu produc valoare, blocăm extrem de mult capital și, pe cale de consecință, România nu se dezvoltă la potențialul maxim. Și cu atât mai mult pierdem oportunități pentru că avem și puțin capital față de alte țări mai dezvoltate, care au acumulat deja capital. Deci nu ne permitem luxul că, după ce că avem puțini bani, să îi și îngropăm, dacă vrei o analogie către Pilda Talanților. Banii trebuie să fie în mișcare, să producă valoare, să investim diversificat, prosperitatea noastră să ducă și la prosperitatea unei națiuni, a economiei. Și nu avem cultura aceasta din foarte multe motive.

Cu această inerție, cum suntem noi pregătiți să primim criza economică despre care vorbește lumea?

Iancu Guda: Nu cred că suntem pregătiți de o perioadă cu inflația ridicată din perspectiva deciziilor financiare pe care le luăm. În primul rând, afacerile sunt imature. 60% din companiile active în România s-au înființat după anul 2010, deci peste jumătate din afaceri au mai puțin de 10 ani de activitate, iar populația, din cauza educației financiare scăzute, nu știe în ce să investească. Și dovada este că sub 1% din românii adulți activi investesc în piața de capital, la bursă. Soluția cea mai bună împotriva inflației este un mix de investiții lunare, diversificare în mai multe clase de active și companii din mai multe industrii și orizont pe termen mediu-lung. Adică măcar 3 ani. Și cel mai simplu este să investești în piața de capital. De exemplu, Bursa de Valori București, în ultimii 3 ani îți dublează banii, dacă ne uităm pe statistică – în ultimii 7 ani îi triplează și în ultimii 15 ani îi crește de 7 ori. Și atunci, dacă gândim pe termen lung și investim lunar în indicii bursieri, cea mai simplă formă de investiție abordabilă pentru oricine poți obține un randament cam de 9-10% în medie, pe an. Și chiar dacă sunt episoade trecătoare cu inflație de 2 cifre, peste 10%, ideea este ca pe o perioadă de 5 ani consecutiv să ai un randament real pozitiv de cel puțin 7%. Dacă reușești aceasta, însemnă că la fiecare 10 ani îți dublezi banii.

La noi, percepția riscului este distorsionată din cauza educației financiare scăzute, pentru că credem că în depozitele bancare banii sunt în siguranță. Dar numai în ultimii 5 ani am pierdut 25% dacă am ținut banii în depozite pentru că inflația a depășit dobânda și, dacă punem și anul 2022, probabil că urcăm spre 35%. Și lumea crede că banii în depozite sunt garantați. Dar ce înseamnă garanția? Împotriva falimentului băncii, dar cine ne asigură împotriva inflației?

E vorba de spaimele cele mai profunde. Ce e de făcut pentru ca oamenii să nu iasă foarte ciufuliți din această criză?

Iancu Guda: Investițiile în piața de capital, companiile se dezvoltă când prețurile cresc pentru că fac profituri mai mari, ceea ce înseamnă că în calitate de acționar poți să obții randamente mai bune fie din dividende, fie din creșterea prețului. Chiar dacă sunt episoade turbulente în care, pe termen scurt, irațional, emoțional piețele au fluctuații nejustificate de profitul lor – de exemplu Bursa de Valori București a scăzut cu 5% față de începutul anului, dar profitul companiilor în primul trimestru a crescut. Deci firmele sunt mai valoroase, dar sunt mai puțin apreciate, ceea ce nu e rațional. Dar dacă știi să faci distincția dintre preț și valoare – și cel mai simplu indicator e să te raportezi la prețul per acțiune față de profitul per acțiune – și dacă indicatorul e undeva până în 15, acțiunea este foarte valoroasă prin faptul că îți recuperezi banii în 15 ani din profitul generat de companie. Și este un randament bun. Iar la BVB, indicele mediu este semnificativ sub 15. Și este un exemplu concret. Apoi, o altă strategie este investiția în obligațiuni, care deși au o dobândă anuală sub inflație – de exemplu, Ministrul Finanțelor Publice are o emisiune de obligațiuni în luna iunie anul acesta pe orizont de un an 7,2% și cu orizont pe 3 ani 7,8%. Și lumea poate crede că poate nu e o formă bună de investiție pentru că randamentul acesta, dobânda plătită e sub inflație, care deja în aprilie este aproape de 14%. Dar câștigul dintr-o obligațiune nu vine doar din dobândă și oricum inflația nu va rămâne trei ani consecutiv la acest nivel – deci chiar dacă anul acesta dobânda oferită pentru obligațiunile emise de stat este sub inflație, la anul o să fie pozitivă, deci peste inflație și, cu siguranță, în 2024 și mai pozitivă. Dar câștigul din obligațiuni vine și din fluctuația prețului, pentru că atunci când inflația crește, prețul obligațiunilor scade. Nimeni nu vrea să blocheze banii într-un instrument, unde randamentul este sub inflație, pentru mai mulți ani consecutiv. Așa că astăzi, dacă cumperi aceste obligațiuni, deci investești niște bani și împrumuți statul român – se cheamă valoarea noțională creditul acordat statului – la maturitate vei primi aceeași sumă inițială 100% garantat, dar până la maturitate, prețul obligațiunii fluctuează – dacă inflația scade, prețul o să crească, dacă inflația crește, prețul o să scadă – și atunci, având în vedere scenariul de bază că inflația o să scadă în 2023 la 7% și în 2024 la sub 5%, prețul obligațiunilor cumpărate acum va crește. Deci ai și un câștig din diferența de preț. Și dacă pui împreună câștigul din creșterea de preț, care se cheamă câștig de capital, cu randamentul obligațiunii, iată că ai un randament  total de peste 10% în fiecare an, an de an pe durata deținerii la risc aproape zero, lichiditate foarte bună pentru că le poți vinde în piața secundară printr-un broker online la click, în aceeași zi, le poți cumpăra iarăși foarte ușor online din Spațiul Privat Virtual de la ANAF. Și dacă nu ești înregistrat acolo, deși durează fix 5 minute, te poți duce la orice oficiu poștal. Deci sunt foarte ușor de cumpărat și de vândut, îți dă un randament cumulat din randament și capital de peste 10%, risc aproape zero, poți să investești sume mici, ai lichiditate, ai zero taxe, nu plătești impozite pe veniturile generate de investițiile în obligațiuni guvernamentale și uite așa poți, cu toate aceste variabile, parametri foarte buni pentru o investiție, să obții un randament de peste 10%. Inflația nu va rămâne la peste 10% și, per total, iată o investiție simplă, care alături de acțiuni, într-un portofoliu diversificat, te ajută să investești lunar sume mici de bani și să obții un randament peste inflație. Și, când te gândești că foarte mulți români preferă imobiliarele, unde se chinuie să găsească chiriași, să obțină un randament de 4 – 4,5%, blochează o sumă mare de bani, nu au lichiditate pentru că se vând greu, implică taxe mari pe care le plătești la notar la vânzare și efortul ridicat.

Pari stăpân pe multe informații și pârghii economice: te-ai îmbogățit?

Iancu Guda: Nu gândesc în termeni de bogăție pentru că e relativ și cred că este o optică destul de egoistă și fără un reper clar. Dacă gândești în termeni de bogăție, de obicei bogăția se asociază cu pasive: case, mașini, proprietăți, conturi bancare și nu știi când să te oprești. Dacă te uiți în jur, toți cei care gândesc așa vor și mai mult, și mai mult și nu se opresc niciodată. Eu gândesc în termeni de independență financiară, care înseamnă câte luni poți să trăiești din randamentul investițiilor tale. Și o să schimb întrebarea, din cea primită dacă m-am îmbogățit, în cea pe care o prefer: dacă sunt mai independent? Și da, familia noastră este independentă financiar, în sensul că din portofoliul de investiții financiare pe care îl avem, randamentul generat ne acoperă cheltuielile pe tot anul și asta se întâmplă an de an. Deci nu intrăm în principal pe primul depozit pe care îl spargi și iei bani până când nu mai rămâne nimic. An de an portofoliul produce randament din care putem să trăim, ceea ce înseamnă libertate și cred că are un reper mai clar față de care te poți raporta și cred că e mai plin de sens pentru o viață așa cum o văd eu împlinită și echilibrată, pentru că atunci când ești independent nu mai ai stresul banilor, ești autentic, faci ceea ce iubești din pasiune, din plăcere, răspunzi la telefon cui vrei, spui ceea ce crezi fără să îți faci probleme dacă deranjezi pe cineva. Sigur, etica și bunul simț sunt alte lucruri, faptul că rămâi civilizat, dar ești ceea ce ești și nu mai joci o piesă. Am citit ceva la o întâlnire de business, era un motto pe holurile clădirii: în viață joacă teatru cei care nu au un rol. Deci dacă nu știi rolul tău în viața asta, dacă nu știi ce vrei de la tine, de la viața ta, vei juca un rol pe care ți-l dau alții, pentru că alții știu ce vor de la tine, știu ce interes au să obțină de la tine: timpul tău, cunoștințele tale, munca ta… și atunci alții decid pe viața ta și, sincer, mie nu mi se pare o viață trăită cu sens. Și atunci cred că suntem vizitatori pe acest pământ. Care e scopul? Eu cred că este să fim ceea ce am fost meniți să fim, să fim noi pentru că avem un talent unic, care trebuie descoperit. Dar în viață apar diverse blocaje, temeri și lumea ajunge să facă niște lucruri sau să facă niște joburi doar pentru bani sau pentru că au niște cheltuieli, câștigă, și-au cumpărat case mari și sunt bogați, au cheltuieli, au facturi scumpe la mașini scumpe și la case supradimensionate și ei zic că sunt bogați – sau prietenii lor zic despre ei că sunt bogați – iar ei sunt dependenți financiar pentru că trebuie să muncească în continuare ca să le întrețină. Și atunci care este scopul? Ăsta? Nu cred. Cred că scopul este să fim ceea ce suntem, să fim autentici, să fim liberi pentru că atunci suntem cea mai bună versiune a noastră. Suntem creativi, nu avem stresul banilor. Am prieteni în jurul meu care au tot felul de idei foarte mișto pe care nu le pun în practică de teama eșecului și că au joburi bine plătite în corporații la care nu vor să renunțe pentru că le asigură un confort și își acoperă cheltuielile.

Când ți-a fost ție clar în viață ce îți dorești?

Iancu Guda: În general am avut o orientare către zona aceasta mai reală, fiind mai bun la matematică în școală. Când eram foarte mic, până la 10 ani, eram foarte încântat de ce făcea tata în atelierul lui de tâmplărie și ziceam că o să fiu tâmplar, apoi când eram în învățământul secundar mă gândeam că o să fiu marinar, pe vas, eu fiind născut în Medgidia, Constanța și aveam verișori care erau în Marină, în liceu am cochetat cu ideea de a fi arhitect, îmi plăcea foarte mult geometria, dar în clasa a 11-a m-am îndrăgostit de ideea de economie, de cost de oportunitate, de valoare, de a produce valoare –  acesta este PIB-ul: suma valorii adăugate create într-o economie. Mi-a plăcut toată zona aceasta și am hotărât să dau la ASE, unde am terminat Finanțe-Bănci, și cam spre finalul facultății mi-era destul de clar că vreau să fiu în zona de business, eu lucrând și într-o multinațională ca director general. E o firmă care se ocupă cu servicii de consultanță integrată pe risk management de credit comercial – adică evaluăm companii, analizăm companii, stabilim riscul companiilor în funcție de care protejăm partenerii de afaceri împotriva riscului de neîncasare a facturilor, recomandăm limite de credit, deci suntem în zona aceasta a business-ului comercial – și mi-a plăcut foarte mult această zonă. Din anul I de facultate am început la această companie. Eram internship. Mai pe românește, făceam cafea la recepție și am lucrat în foarte multe departamente, dar cam de pe la 20 și un pic de ani îmi era foarte clar că sunt pasionat de zona aceasta de analiză financiară a companiilor, evaluarea companiilor, analiza sectoarelor, industriilor, analiza business-ului și în zona aceasta am rămas. Mi-am dat și doctoratul, am făcut niște studii în America, apoi în Anglia și tot așa. Împletesc zona aceasta cu preocuparea mai recentă de a împărtăși din experiența mea de investitor, pentru că pe zona cealaltă de finanțe personale avem mari lipsuri noi ca popor: educație financiară scăzută, nu știm ce să facem cu banii în afară de case, mașini și depozite bancare și e păcat. Încă se crede că bijuteriile sunt o investiție bună, dar e o mare greșeală. E important să știm să luăm decizii financiare pentru noi, pentru că în funcție de acestea se compune un efect la nivel de comunitate și dacă tot stăm cu banii în depozite și nu îi investim, nici comunitatea, nici economia, nici business-ul nu-mi poate crește la nivelul potențial.

Cum gestionezi tu eșecul?

Iancu Guda: Un principiu la care țin foarte mult este că nu am o problemă cu eșecul, atâta timp cât greșesc des, ieftin și o singură dată din fiecare greșeală. Adică evident că curiozitatea, experiențele, deschiderea către nou expun la decizii care nu sunt toate cele mai bune. Important e să nu faci greșeli care sunt foarte mari sau după care îți revii greu, după foarte mulți ani.  Deci pe deciziile majore prefer să încerc să minimizez riscul și eșecul cât mai mult posibil. Nu că am o teamă, dar îmi dau seama că dacă greșești ceva major în viață îți ia foarte mult timp să te recuperezi. Atâta timp cât sunt greșeli mici, care nu au importanță mare, o singură dată – că prima oară e greșeală, a doua oară e prostie sau indiferență – și înveți din ele, eșecul e doar o etapă din care înveți mult mai mult decât înveți din succes. Deci nu înțeleg de unde rușinea că ai avut un eșec! E normal!

Referitor la bursă, care nu e niciodată predictibilă, pare drumul sigur către eșec. Ce zici de asta?

Iancu Guda: Absolut deloc. Bursa nu e predictibilă pe termen scurt, dar e foarte predictibilă pe termen mediu-lung, pentru că dacă investești în indici care au cele mai performante companii și căutate, poți să-mi spui că cele mai performante companii din cea mai performantă economie de pe acest pământ în 5 ani or să fie dezastruoase? Nu cred. Ce o să fie mâine cu nu știu ce companie e mai greu de prezis, dar ce o să fie peste 5 ani… și atunci, din schimbarea orizontului devii mai relaxat, pentru că investițiile în piața de capital speculative da, sunt palpitante, dar dacă îți asumi să investești lună de lună sume mici de bani într-un indice bursier care e format, de exemplu, cum este SMP500 – cele mai performante 500 de companii din cea mai performantă economie din lume, ele vor performa foarte bine. Dovadă că dacă te uiți pe un orizont de 20 de ani, indicele SMP, în medie, a generat un randament anual real după inflație de 9%, ceea ce înseamnă că îți dublezi banii la 7 ani. Eu zic că e foarte bine.

Ce înseamnă o sumă mică?

Iancu Guda: Economiile lunare. Ideal ar fi să economisești cam 25% din veniturile lunare pentru că este un procent deloc întâmplător. Practic, dacă economisești 25%……… sunt două condiții ca să ajungi independent financiar, adică să-ți construiești un portofoliu de investiții suficient de mare, care să genereze un randament care să te întrețină (nu cu scopul de a te retrage și a sta toată viața pe un șezlong. Chiar dacă pare tentant, atunci când muncești, chiar și când bei un cocktail pe un șezlong în vacanță îți dai seama că după o zi, două, trei, o săptămână, două, o iei razna. Îți dai seama că împlinirea vine și din realizări, din muncă, să te simți util că faci parte dintr-o comunitate. Să bei pe un șezlong până mori cred că o iei razna după câteva săptămâni:) economisești 25% din veniturile lunare și a doua condiție – investești acele economii la un randament anual mediu de 8%. Chiar dacă nu o să ai 8% în fiecare an, pe medie, în cei 15 ani o să ai un randament de 8%. Pentru că matematic ce înseamnă independența? Înseamnă că acele cheltuieli anuale sunt acoperite de randamentul aplicat unui portofoliu de investiții. Și, din moment ce economisești 25%, cât sunt cheltuielile anuale? Sunt 75% din veniturile anuale. Chestia asta este egală cu acest portofoliu de 25% din veniturile anuale ori 15 ani, care dacă aceste economii sunt investite la un randament anual de 8%, va crește în cei 15 ani de 1,92 de ori. La final, după 15 ani, vei ajunge la un portofoliu de investiții care, cu un randament de 8% îți acoperă cheltuielile. Deci ești independent financiar. Aceasta e partea ușoară. Partea grea e să ai disciplina de a economisi lunar 25% și cunoașterea financiară și strategia pe care să ți-o asumi, în primul rând emoțional, că vei investi lună de lună, timp de 15 ani, în piața de capital, care chiar dacă a avut moment de scădere, mereu a crescut, pentru că acolo ai valoare.  De-asta le zic mereu oamenilor: să nu credeți că un apartament crește mereu pe termen lung. Peste 20 de ani, un apartament e mai vechi. Ce te face să crezi că o cărămidă mai veche cu 20 de ani e mai valoroasă? Dar o companie care este listată la bursă, care este parte din cel mai performant indice, din cea mai performantă economie, peste 20 de ani – nu toate companiile, dar majoritatea companiilor din indicele bursier – or să fie mai valoroase, pentru că ele se dezvoltă, ei investesc în continuu, inovează, au venituri și profituri mai mari. Asta înseamnă valoare și obții un randament bun. Ce înseamnă sume mici? Niciodată nu te apuci de investiții fără un vis. Un vis este acesta: independența financiară. Nu mai vreau să am stresul banilor. Să știu că familia și standardul de viață al familiei rămâne același datorită banilor câștigați din banii mei. Pot să-mi iau un an sabatic, pot să-mi asum niște proiecte antreprenoriale mai riscante, pot să fac ce vreau, ce mă face fericit. Și ăsta e un vis frumos pentru mine, pentru familia mea, pentru mine și soția mea este un vis la care ținem foarte mult. Acel vis după aceea, pasul următor e să ți-l transformi într-un obiectiv. Iar obiectivul este următorul: la ce sumă de bani vreau să ajung până la ce vârstă? Adică vreau să fiu independent financiar în 15 ani să zicem. Am 30 de ani, deci până la 45. Strategia: economisesc lunar 25% și investesc într-un portofoliu diversificat care să îmi aducă anual un randament de 8%. Și apoi execuția. Just do it! Că dacă ai vis, obiectiv, strategie și acțiune – acronimul VOSA – în asta constă succesul. Disciplina de a-ți asuma o strategie, pentru că ea este ancorată motivațional într-un vis care este al tău, e pur și te face fericit. Și atunci poți să combați emoțiile care apar pe parcurs, cheltuieli din impuls, diverse alte tentații, cu altă emoție – dorința de a ajunge, de a fi independent financiar. Eu zic că este o emoție foarte puternică.

Nu te-ai gândit niciodată să te întorci la atelierul tatălui tău, să lucrezi la rindea, liniștit, fără stresul cotidian, urban, bucureștean?

Iancu Guda: E un hobby. Mi-am dat seama că este un hobby pe care îl fac în continuare. Se cheamă traforaj. Și mă relaxează, mă deconectează de la ritmul cotidian și îmi face plăcere, mă relaxează. Îl fac din când în când, dar nu e o meserie în sine. Pentru mine, ceea ce fac nu e un stres. O fac de plăcere. Faptul că sunt și la o multinațională, predau și la 3 universități, am și proiectul de la Digi24, scriu cărți… toate mi le-am dorit și nu încerc să fug de asta, să mă refulez în ceva. E o deosebire între hobby și pasiune, iar traforajul, înotul, călătoriile sunt niște hobby-uri. Nu sunt pasiuni. Dacă dau la traforaj în continuu, aș înnebuni, dar dacă fac o oră, e un hobby.

Căsuța traforată de Iancu Guda, un hobby pe care l-a dezvoltat din munca tatălui său

Ultima piesă pe care ai făcut-o este…

Iancu Guda: O căsuță mică într-un copac pe care l-am pictat împreună cu soția pe peretele din bucătărie. Se cheamă Copacul Vieții, are 27 de fotografii, noi suntem din ziua 27 Mai a anului 2018 și e o cifră care mereu ne-a urmărit: cununia civilă a fost pe 17, nunta pe 10, deci multe chestii se adună 2 cu 7… noi suntem doi și amândoi avem cifra 7 care ne poartă noroc și toată simbolistica ne-a dus cu gândul să facem copacul vieții cu 27 de poze și în fiecare an să punem câte o fotografie a celui mai drag moment pe care l-am avut în anul respectiv și, în mijlocul copacului, pe lângă o iconiță, este o căsuță cu un ceas. Căsuța e făcută de mine, personalizată pe dimensiunile copacului.

Ce poze mai sunt în copac?

Iancu Guda: Păi sunt 3 ani: prima poză e cu primul moment în care noi am interacționat la o conferință. Am fost speakeri amândoi și ne-a surprins fotograful evenimentului și am primit acea poză ulterior și este privirea care ne trădează. A doua poză este de când am anunțat părinții că ne-am hotărât să întemeiem o familie și suntem toți cu pahare de șampanie și a treia poză este cu nașii, din biserică de la cununia religioasă.

Sunteți independenți financiar, dar ce vă lipsește?

R: Iancu Guda: Nimic. Suntem împliniți, avem tot ce ne trebuie, suntem recunoscători pentru tot ceea ce avem. Așteptăm un bebe, deci cred că a patra poză deja este rezervată, suntem sănătoși, suntem fericiți cu ceea ce facem. Nu pot cere mai mult decât sănătate și înțelepciune. Chiar nu ne lipsește nimic. Avem multe lipsuri, dar nu ne lipsește nimic.