În epoca sms-ului, două antreprenoare scriu scrisori de mână: „Un mesaj virtual se şterge sau se uită. Într-o scrisoare te aduni şi laşi o parte din tine”

Cristina Dobrescu şi Loredana Munteanu „livrează dragoste”. Sunt un fel de „poştaşi” nostalgici, care încă mai cred în farmecul scrisorilor scrise de mână. Atelierul lor de mesaje atent caligrafiate trimite către destinatari mii de cuvinte de dragoste, de dor, de recunoştinţă.

„În faţa unei scrisori te dezvălui treptat, într-un mod sincer şi vulnerabil”, mi-au răspuns cele două antreprenoare, atunci când le-am întrebat de ce să mai credem în scrisorile pe hârtie în epoca sms-ului trimis pe fugă. 

Cum a pornit povestea „Livrez dragoste”?

Cristina & Loredana: Dintr-o joacă, dacă ne aducem acum aminte de începuturi. A fost o provocare pentru noi să aducem în atenţia oamenilor, într-o perioadă în care tehnologia şi-a făcut loc în orice domeniu, stilul clasic de a comunica. Bărbaţii se foloseau de peniţă şi hârtie pentru a invita o fată în oraş şi aveau succes de fiecare dată, marile evenimente erau consemnate în scrisori. A fost undeva şi dorinţa noastră naivă de a-i provoca pe cei din jur să folosească şi alte metode de comunicare care să transmită mai mult decât intenţia unui mesaj, să ajungă la sufletul destinatarului şi să nu plece prea curând. „Un gest mic care face diferenţa” ne ajută în continuare să ne ghidăm atunci când punem mâna pe foaie şi pe stilou, gândindu-ne la cuvintele potrivite

Nu v-aţi temut că nişa aleasă ar putea părea „naivă”, „desuetă” în lumea asta în care trăim?

Cristina: Atunci când le-am spus prietenilor noştri despre idee, toţi se amuzau şi ne spuneau că e doar o idee „drăguţă”, care nu o să prindă pentru că oamenii sunt deja conectaţi la social media, mail-uri, sms-uri. Dar, în final, am zis că nu avem nimic de pierdut, oricum ne plăcea caligrafia de dinainte, desigur la un nivel mult mai mic decât cel de acum… plus gândul că oamenii au nevoie de exemplu să devină mai creativi în abordare, în a transmite un mesaj.

Loredana: Primele 3 luni au fost un experiment, scriam şi livram doar în Bucureşti, aveam un singur tip de scrisoare, mulţi voluntari şi un sediu la vechiul Aristocats. Primele 2 zile după lansare au fost atât de liniştite, încât ne-am speriat. Apoi a început să sune telefonul de la toate televiziunile interesate de idee şi de cum scriem, iar după prima ştire tv, am primit sute de mail-uri cu scrisori de la diverşi expeditori. Am livrat în jur de 3.000 de scrisori în Capitală cu ajutorul curierilor pe bicicletă.

Apoi am luat pauză vreo 6 luni, ne-am concentrat pe alt proiect important „Festivalul de Muzică clasică la metrou”, însă ne era dor de acea nebunie frumoasă. În paralel, ne scriau oamenii şi din alte oraşe dornice să trimită scrisori. Am realizat că pasiunea noastră merită o atenţie mai mare şi aveam încredere că putem readuce farmecul de altă dată. Am creat un nou site, am pregătit mai multe tipuri de scrisori, livrare naţională, şi am dezvoltat o strategie mai bine conturată pentru a ajunge unde suntem acum.

De ce să mai credem în scrisorile scrise de mână, acum, când scriem pe fugă sms-suri prescurtate?

Cristina: Rolul unui sms este de a transmite ceva pe fugă, pe când în faţa unei scrisori te dezvălui treptat, într-un mod sincer şi vulnerabil. Te aduni şi laşi o parte din tine. În timp ce un mesaj virtual se şterge sau se uită, o scrisoare caligrafică se păstrează şi se reciteşte ori de câte ori destinatarul simte.

De fapt, cine mai scrie astăzi scrisori de dragoste (şi de mână)?! Cine sunt cei care apelează la voi?

Loredana: Expeditorii noştri sunt oameni faini, cu vârste cuprinse între 25-45 ani, 60 % bărbaţi, cu dorinţa de a se diferenţia de restul şi care înţeleg impactul unui lucru aparent mărunt, dar personalizat, care face diferenţa.

Şi cui se adresează scrisorile, în marea lor parte?

Cristina: Sunt scrisori de dragoste adresate către partenerul (partenera) lor de viaţă, în diverse ocazii (aniversare, cereri în căsătorie, surprize sau reîmpăcare), apoi către membrii familiei (mama şi bunica sunt pe primul loc), după care prieteni, colegi, şefi, oameni dragi. Poveşti de viaţă, din care şi noi învăţăm câte ceva sau un bun reminder pentru cât de frumoasă este viaţa dacă ştii să te bucuri de ea.

De ce credeţi că (încă) ne emoţionează scrisorile scrise de mână?

Loredana: Pe vremuri, scrisoarea însemna principalul mijloc de comunicare şi era acea emoţie a aşteptării. În prezent, acaparaţi de tehnologie şi de sms-uri pe fugă, o scrisoare e ca o gură de aer proaspăt. Apreciem şi mai mult aceste gesturi fiindcă s-a depus un efort, pentru că e vorba despre un grad de personalizare – special pentru persoana care primeşte şi transmite emoţie. Devii memorabil.

Care sunt cele mai romantice mesaje pe care le-aţi primit? Dar cele mai inedite?

Cristina: „Ia-mă de suflet şi hai la o plimbare!”, „dacă nu te întâlneam, tot pe tine te căutam…”, „tati, să ştii că te iubesc complet, chiar dacă mai uiţi să iei de la şcoală”, „viaţa va fi plină de provocări menite să ne încerce puterile şi sufletul, dar hai să ne ţinem mereu de mână şi să ne privim cu încredere!”, şi multe altele….

Ce forme pot lua „scrisorile” pe care le trimiteţi voi astăzi? Sunt însoţite de cadouri?

Loredana: Avem scrisori clasice în plic cu sigiliu sau în plic cu seminţe care se poate planta, în eprubetă, în bec, în sticlă, puzzle, papirus, care pot fi completate de flori, dulciuri, rame cu mesaje, album foto handmade din plicuri, baloane şi multă energie pozitivă. Desigur, suntem deschise şi ne putem adapta dorinţelor clienţilor noştri. Ne plac provocările şi ne lăsăm inspirate.

Pot şi companiile să livreze dragoste?

Cristina: Am avut bucuria să lucrăm cu multe branduri pe diverse proiecte: de la invitaţii pentru evenimente, ateliere de caligrafie, scris pe lemn, frunză, oglindă, textil, vederi de la Summerwell sau FITS, am adaptat conceptul campaniei lor, astfel încât să transmită un mesaj cu încărcătură emoţională şi să fie un gest care face diferenţa.

Amândouă sunteţi pasionate de caligrafie? Cine, de fapt, scrie de mână scrisorile?

Loredana: Noi şi colaboratorii noştri, în funcţie de volum şi de termenul de predare.

Care este cea mai dragă amintire (poveste) pe care o aveţi legată de o scrisoare scrisă de mână?

Cristina: Mi-a rămas în minte momentul în care un domn mi-a înmânat un inel foarte scump, cu diamante, să îl introduc în plic, ca apoi să pun sigiliul. Urma să o ceară, după ce amândoi fuseseră iubiţi cu 20 ani în urmă, s-au reîntâlnit, s-au reîndrăgostit. Au divorţat pentru a fi împreună.

Loredana: Când o tânără mătuşică ne-a trimis un text plin de poveste şi imaginaţie pentru nepoţelul ei abia născut de 3 ore. Am fost personal la maternitate să livrăm scrisoarea. Un moment unic să vedem mama cu copilul în braţe, în rezervă, citind rândurile pe care tocmai le scrisesem… şi cu lacrimi în ochi…

*Întrebări cu de răspuns scris de mână:

Cum arată pentru tine dragostea?

Loredana: Echilibru dintre furtună şi linişte.

Cristina: O îmbrăţişare la apus.

Care este cuvântul pe care îţi place cel mai des să îl scrii?

Loredana: Dor.

Cristina: Magie.