Cine e cel mai iubit personaj al copilăriei? Cine este cel mai aşteptat „moş” al tuturor timpurilor? Moş Crăciun. În fiecare an, în noaptea de Ajun, de când eram noi mici, de fapt de când erau părinţii părinţilor noştri mici şi până acum, Moş Crăciun este neobosit şi împarte cadouri tuturor copiilor, nu doar celor cuminţi, tuturor pentru că, aşa cum spune el, „eu iubesc copiii”. Unii îi spun Santa Claus, alţii Moş Gerilă, noi îi spunem Moş Crăciun şi, peste tot în lume îl ştim ca fiind un bătrân, foarte bătrân, nimeni nu ştie câţi ani are, cred că nici măcar el nu a mai ţinut numărătoarea, cu barbă albă şi cu haine roşii, frumos aranjate, cu o centură neagră la brâu şi cu bocanci negri mereu lustruiţi. Mai are şi o căciuliţă roşie cu puţină blăniţă albă la bază, un sac mare care nu se goleşte niciodată de cadouri şi o sanie frumoasă trasă de 9 reni. Se spune că în noaptea de Ajun, Moşul coboară pe hornul casei şi lasă cadourile sub bradul de Crăciun. Dar el vine şi acolo unde nu există horn, vine şi atunci când nu e zăpadă şi vine chiar şi dacă nu a primit o scrisoare. Pentru că spiriduşii lui ştiu ce fac toţi copiii în timpul anului, iar magia Crăciunului este atât de mare încât sunt atâtea lucruri greu de explicat şi de înţeles, de către noi, oamenii obişnuiţi. Dar noi, ne-am întâlnit cu el şi, conform obiceiului nostru, i-am smuls un interviu ca să ne credeţi pe cuvânt.
Cine este de fapt Moş Crăciun?
Moş Crăciun e Moş Crăciun! Vrei alt răspuns? Imediat după ce toţi copiii merg la joaca şi nu trag cu urechea. Gata! Moş Crăciun sunt eu! Cine sunt eu? Mi se pare haios cu câte feluri de nume îmi e salvat numărul de telefon în agende: Moş Crăciun, Mickey Mouse, Peter Pan, animator pentru copii, piratul, Spiderman, Superman şi, uneori, Radu de la Petrecăreţii.
De când te-ai transformat în ajutorul Moşului?
De 12 ani, după ce am terminat facultatea de actorie şi am început să fac animaţie pentru copii. Am început ca brăduţ, ren, spiriduş şi altele. Eram foaaarte confortabil cu aceste roluri. Eu sunt, de felul meu, un spiriduş! La un moment dat mi s-a cerut să fiu chiar Moşul. M-am speriat. Dacă vocea nu e suficient de convingătoare, cum rezolv cu greutatea din imaginea tradiţionala a Moşului, cum ii fac pe copii să mă creadă că sunt El? Însă, cum sunt obişnuit să fac lucruri care mă sperie, am acceptat provocarea. Întâi am mers în noaptea de Ajun să duc daruri în casele câtorva familii, pentru micuţi şi pentru cei mari. Am prins curaj, am mers şi la serbările de iarnă în grădiniţe. Am căpătat experinţă, mi-am perfecţionat costumul astfel încât să îmi placă mie în primul rând cum arată şi, de câţiva ani, sunt Moş Crăciun şi în Ajun, şi la grădiniţe, firme, inclusiv la petreceri de corporaţii, acolo unde oamenii sunt mult mai exigenţi.
Îţi place să fii Moş Crăciun? De ce?
Ador să fiu Moş Crăciun. Şi pe an ce trece mă simt tot mai aproape de personaj! Moşul este tot o bucurie, e un bunic blând, ce-i iubeşte pe copii. De fapt, pe toţi oamenii îi priveşte ca pe copiii lui. Pe toţi i-a ţinut pe genunchi, i-a ascultat spunând poezii, i-a strâns în braţe şi le-a adus bucurie cu darurile lui. Uneori e pus pe glume, pe şotii, alteori e sfătos şi-i atenţionează şi pe mari şi pe mici. Cu iubire. Cu multă iubire. De fapt, cea mai mare bucurie pentru el este când oferă, primeşte şi vede la ceilalţi gesturi de iubire. Astea sunt cadourile preferate primite de Moşul: îmbrăţişări, pupături şi cuvinte de dragoste.
Care este cea mai interesantă cerinţă pe care ţi-o aminteşti din partea vreunui copil?
Off! Un copil mi-a cerut plită electrică pentru încălzit căsuţa în care trăieşte cu fraţii şi cu părinţii lor sărmani. Sunt copii bolnavi de cancer, pe patul de spital, care îmi cer să le dau sănătate. Sunt cerinţe pe care mi le amintesc mult timp după ce merg la ei, alături de prieteni din fundaţii şi asociaţii. Sunt copii ce îmi cer să le aduc părinţii înapoi. Dar de cele mai multe ori sunt cereri obişnuite: jucării, dulciuri, animăluţe, costume de super-eroi sau prinţese. Şi îmi doresc ca cei mici să aibă nevoie doar de astfel de cereri, obişnuite.
În preajma Sărbatorilor de iarnă Moşul mai apucă să doarmă?
Claaar! În această perioadă am un program foarte strict: mă întâlnesc cu copiii, mă hrănesc şi mă odihnesc. Atât. Restul aşteaptă pentru după sărbători.
Cum reuşeşti ca în seara de Ajun să ajungi la toţi copiii din lume?
Ho, ho, ho! Vrei să-mi afli secretele! Pai… nici eu nu ştiu foarte bine. Ştiu doar atât, ca se întâmplă ceva magic. Timpul se opreşte în loc, mă teleportez, mă multiplic… Din astea. Nu le cunosc nici eu pe toate, cu toată experienţa mea, doar mă bucur de ceea ce se întâmpla! 🙂
Ce faci de obicei după Crăciun?
Mă odihnesc. Şi merg la părinţii mei. Încă mai sunt aici, cu noi, iar cel mai frumos mod de a-mi petrece Crăciunul, după ce toţi copiii şi-au primit darurile, este să-i vizitez pe mama şi pe tata.
Câte scrisori primeşti de la copii?
Oooo, multe!!! Spiriduşii le numără. De fapt, ei se şi ocupa de ele. Multe dintre scrisori sunt liste de cadouri iar spiriduşii îşi fac treaba şi pregătesc darurile. Mi le dau să le citesc doar pe cele în care copiii mă întreabă de sănătate, în care se interesează de mine şi tovarăşii mei din Laponia sau îmi povestesc ce au mai făcut de când nu ne-am văzut, îmi transmit gândurile lor şi cuvinte de iubire.
Ai avut şi cazuri în care părinţii ţi-au transmis cerinţe ciudate, interesante?
Cele mai simpatice rugăminţi din partea părinţilor sunt să le dau copiilor diverse sarcini de îndeplinit până anul viitor: să doarmă singuri, să nu mai sugă degetul, să nu mai muşte. Fac asta şi mă bucur să aflu, peste un an, că am contribuit la crearea unui obicei nou sau la dezvăţatul unuia nedorit. Sunt familii în care merg an de an. Au crescut copiii şi Moşul încă mai vine la ei în noaptea de Ajun, se bucură de ce au realizat şi stabilesc ce au de făcut până la anul. Îmi place să vad dinamica din familii. Sunt ani în care e doar familia cu copiii, alţi ani în care vin şi rude, prieteni, din ce în ce mai mulţi, apoi din nou e doar familia de bază. Mai glumesc cu cei în vârsta spunându-le „fata Moşului”, „baiatul Moşului” şi ei se topesc de drag. Se crează o legătură specială, preţioasă între Moş şi familii.
Ce înseamnă pentru tine Crăciunul?
E cea mai frumoasă perioadă din an! De mic, am mers cu colindul în sat. Întâi în cetele făcute de copiii mai mari, apoi adunam eu copii. Şi nu colindam doar la rude sau vecini. Ne plimbam prin tot satul ore întregi şi le făceam oamenilor urări din toata inima. Am mers cu colindul până la 18 ani.
În adolescenţă, preotul din sat m-a luat ajutor la strană. Cu el mergeam de sărbători din casă în casă cu Crăciunul şi apoi cu botezul. Iar la ţară nu e ca la oraş, când apare un străin – preot – cu icoana în braţe. La sat îl ştiu toţi oamenii pe popa. Îl aşteptau şi se bucurau că a venit să le binecuvinteze casa.
Când am crescut şi am plecat la facultate, am suferit pentru că nu mai aveam cum să trăiesc sărbătorile colindând şi binecuvântând oamenii. Într-un an am mers cu colindul în Bucureşti, de dor. Dar nu era acelaşi lucru.
Şi iată, peste timp, viaţa m-a adus să mă bucur din nou de aceasta sărbătoare cu oameni şi, mai ales, cu mulţi copii! Când eram mic, colindam câteva zile, acum colind cu săptămânile. Iar în ceea ce fac sunt ca un băţ de chibrit ce aprinde focul din plită. Cum apar, se declanşează bucuria! Mă simt binecuvântat că pot să fac asta. Crăciunul este sărbătoarea ce mă aduce lângă oameni, în bucurie, blândeţe şi iubire.
Unde te gasesc copiii?
Copiii mă găsesc, prin părinţi, la Petrecăreţii, tot timpul anului. După ce trece vremea lui Moş Crăciun, mă transform în Superman, Mickey Mouse, pirat şi tot felul de eroi îndrăgiţi ce sărbătoresc copiii la zilele lor de naştere. Aşa păstrez şi restul anului parte din spiritul de Crăciun, până la întoarcerea Moşului.
