Invitaţie la concert. Ascultaţi-l pe violoncelistul Andrei Ioniţă!

După ce acum câteva săptămâni a apărut pe scena Studioului „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române, pe 9 şi 10 iunie Andrei Ioniţă va evolua si pe scena Ateneului Român sub sigla Filarmonicii „George Enescu”. Născut în 1994 la Bucureşti, violoncelistul Andrei Ioniţă a câştigat în 2015 prestigiosul Concurs Internaţional „Ceaikovski” de la Moscova. În prezent, studiază la Universitatea de Arte din Berlin, clasa prof. Jens Peter Maintz şi, desigur, are în faţă o carieră strălucită.

De dimineaţă am asistat la repetiţia concertului din această seară şi… emoţia şi încântarea întâlnirii cu acest artist nu pot fi cuprinse în cuvinte. Ascultându-l, m-am pierdut în timp şi spaţiu şi am înţeles, de abia acum, în întreagă profunzimea şi adevărul lor, vorbele poeţilor: „A cânta este cu adevărat un alt fel de a respira” (Rainer Maria Rilke) şi „Atunci când cuvintele pleacă, începe muzica” (Heinrich Heine).

Prezenţa violoncelistului Andrei Ioniţă este copleşitoare. Nu e cazul să vorbesc de tehnica instrumentală, de acurateţe stilistică, de varietatea inepuizabilă de culori sonore sau de implicare în interpretare căci toate aceste patru deziderate au fost împlinite desăvârşit. Pot doar să spun că Andrei Ioniţă trece uşor dincolo de note, dincolo de partitură şi reuşeşte să facă artă cu adevărat, să facă muzică cu adevărat. O apariţie carismatică de o forţă uriaşă în faţa căreia te pleci fericit. Îi stau alături dirijorul maestru al baghetei, Christian Badea şi Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu într-o formă desăvârşită. Partitura aleasă pentru cele două seri este mai puţin cunoscută publicului bucureştean care are astfel şansa să descopere o lucrare splendidă compusă de englezul Sir Edward William Elgar (1857 – 1934) în trena unui moment istoric extrem de tensionat, Primul Război Mondial. Concertul op.85, în mi minor pentru violoncel şi orchestră a fost scris în vara anului 1919 şi poartă în el întreagă  greutatea unei experienţe tragice în care, obiectiv, disperarea se amalgamează cu speranţa într-un aliaj/ limbaj/ expresivitate unice.

Andrei Ioniţă este bursier al Deutsche Stiftung Musikleben şi, prin generozitatea acestei fundaţii, cântă la un violoncel realizat de Giovanni Battista Rogeri la Brescia în 1671.

Mai trebuie să adăugăm că programul serii se completează cu  Simfonia nr. 3 de Johannes Brahms.

Detalii despre concerte aici