Irene, mama a doi copii ce urmează programul de homeschooling: „I-am scutit de a socializa cu oricine doar pentru că este obligatoriu.”

Azi de ziua educaţiei, zi în care majoritatea părinţilor au fost scoşi parcă din circuit deoarece s-au trezit cu o zi liberă pentru copiii lor, dar nu şi pentru ei, ne-am gândit să scriem despre homeschooling.

Ce este homeschooling-ul, de ce unii părinţi aleg acest program şi cum îi poate ajuta pe copiii noştri? Ei bine, acest sistem de învăţare de acasă adună tot mai mulţi adepţi. În SUA şi ţările occidentale este ceva foarte popular, deoarece oamenii înţeleg că în viaţă sunt importante abilităţile de care dă dovadă copilul, nu să toceşti noţiuni pe care nu le vei folosi probabil niciodată în viaţă. Eu încă mă întreb dacă voi folosi vreodată funcţiile matematice sau integralele. Pentru că trebuie să recunoaştem că sistemul de învăţământ românesc este „îmbâcsit”, bătrân, neîngrijit, extrem de greu de digerat pentru noi, darămite pentru copiii noştri. Este ca un moş ramolit care trăieşte într-o casă mică, întunecată, plină de igrasie în care a adunat şi nu a vrut să arunce nimic, tot felul de obiecte, o viaţă întreagă, cele mai multe dintre ele nefolositoare.

Şi în condiţiile acestea, pe care fiecare dintre noi le ştim, continuăm să ne ducem copiii în sistemul public de învăţământ, de frica de a nu ieşi din tipare. Iar dacă unul dintre noi totuşi o face, îl arătăm cu degetul.

Am vrut să aflu mai multe despre ce înseamnă programul de homeschooling şi am vorbit cu o mamă altfel, o femeie deschisă la minte care a trecut prin şcoala românească, dar care a văzut că se poate mult mai bine în alte ţări. Ea a ales să-şi lase copiii să înveţe acasă şi după câţiva ani, spune cu mâna pe inimă că în unele domenii sunt mai pregătiţi decât ea. Nu o interesează evaluări naţionale, bacalaureat sau alt tip de examene finale. O interesează ca ai ei copii să înveţe de plăcere şi să le placă ceea ce învaţă.

Apoi, am stat de vorbă cu cea care a deschis în Florida, SUA, The Oak Private School, Marilyn M. Bennett. Ea ne-a spus cât de uşor te poţi înscrie într-un astfel de program şi a întărit vorbele lui Irene, cum că educaţia copilului trebuie făcută individual, în funcţie de nevoile şi plăcerile lui, nu de frica de a nu pica un examen.

Irene Oproescu, mamă a doi copii ce urmează programul de homeschooling:

Ce vârstă au copiii tăi?

15 şi 13 ani.

Şi sunt de la bun început în sistemul homeschooling?

Nu, sunt din 2013, de când ne-am întors noi din Irlanda. Au fost 3 ani în şcoală în Cipru şi 6-7 luni în sistemul public din Irlanda. A fost foarte fain pentru că ambele sisteme sunt diferite de cel românesc, mult mai lejere, o relaţie mult mai apropiată cu profesorii şi profesorii cu părinţii…

Din 2013 v-aţi mutat aici?

Da, ne-am întors în România de tot.

Şi nu ai încercat să mergi cu ei la o şcoală publică, sau nici nu s-a pus problema?

Nu s-a pus problema. De fapt, s-a pus puţin de tot. Înainte să mă întorc, am început să fac cercetări, să văd ce şcoală ar fi mai bună, dacă nu una din sistemul public, poate una din sistemul privat. Recunosc că în final nu mi-a convenit niciuna. Am trecut prin sistemul acesta, am făcut şcoala aici, nu este un sistem care dă societăţii nişte produse fericite. Şi am ales să fac altceva. Mai erau la noi copii care făceau treaba asta, numai că nu prea se ştia de ei. Am o prietenă care a stat foarte mult în Spania şi a ieşit foarte mult în media şi a explicat despre homeschooling. Mai am şi alte prietene ai căror copii nu au fost niciodatăîn sistemul de stat românesc.

Cum arată o zi sau o săptămână din viaţa lor?

Ei nu merg la şcoală, dar participă la diverse cursuri, cursuri care sunt pe timp limitat sau cursuri pe timp nelimitat. Fiecare din ei şi-a făcut un orar în care au trecut ce consideră ei că vor să facă. O oră de engleză, o oră de citit dintr-o carte, o oră de matematică, o oră de ce-şi doresc ei. Chimie, fizică, astronomie, altă limbă străină în afară de engleză, istorie, geografie.

Tu eşti profesorul lor?

Nu, nu mai sunt de mult. Deja au crescut şi în multe domenii sunt chiar mai bine pregătiţi decât mine, cum ar fi matematica, de exemplu. Atunci se ocupă tatăl lor de matematică. Ei vorbesc mai bine engleza decât româna. Nu vorbesc stricat româneşte, însă bagajul lor de cunoştinţe şi de cuvinte este puţin mai dezvoltat în limba engleză.

Adică fac cursurile în limba engleză?

Da, dar au şi manuale în limba română. Ceea ce este bine pentru că învaţă mai bine limba română.

Manualele se găsesc aici?

Sunt manuale normale, lucrăm după diverse cărţi. Manual de geografie sau de istorie, aprobat de Minister. La engleză (eu predau şi engleza) de exemplu, învaţă după Cambridge. Studiem din foarte multe cărţi. Încă nu am făcut un program doar cu anumite manuale. Sunt diverse manuale potrivit nevoilor lor sau necesităţii de a cunoaşte anumite lucruri. La fizică şi la chimie, de exemplu, studiem din nişte cărticele care au toate noţiunile comprimate într-un mod destul de vesel descris. Fără sute de probleme. Îţi arată, de exemplu, elementul la chimie, ce face el, cum se comportă, îi dă o tentă puţin mai veselă şi mai umană.

Dar care sunt paşii?

În mod legal, dacă vrei să nu te doară capul, trebuie să-ţi înscrii copilul undeva, dacă vrei şi programă sau manuale, te duci pe opţiunea de programă şi manuale de la ei şi se ocupă cineva de copil. Un profesor sau mai mulţi îi dau nişte proiecte pe care trebuie să le ducă la îndeplinire, până la sfârşitul anului trebuie să facă un număr de credite pentru materia respectivă.

Şi există nişte examene finale?

Nu. Părintele, de regulă, este cel care verifică. Dacă se merge pe varianta program plus profesor, profesorul este cel care poartă discuţiile. Nu există, ca la noi nişte examene pe care ei le pot pica. Scopul nu este acesta să dai examene şi să le pici. Scopul este ca el să înveţe ceva, să aibă un fel de evaluare să vezi cam pe unde e.

Evaluarea asta e o dată pe săptămână, sau cum?

Nu, nu. Ar trebui să fie la sfârşitul anului. Depinde şi de părinte, dacă vrea să-şi dea seama cam pe unde a ajuns cu cunoştinţele copilul şi nu are timp să o facă, poţi, la o lună, două, trei, să-l iei să discuţi cu el să vezi cam ce a lucrat şi pe unde se situează. Din toate discuţiile pe care le ai cu copilul, îţi dai seama dacă evoluează, dacă a reţinut ceva sau nu. Nu e ca o evaluare propriu-zisă ci, pus şi simplu discuţii din care îţi poţi da seama. Depinde de ce îşi doreşte părintele şi de ce are nevoie copilul.

Te-ai întrebat vreodată dacă la un moment dat copiii vor suferi din punct de vedere social?

Nu trebuie să fii într-un sistem ca să interacţionezi cu oamenii. I-am scutit de a socializa cu oricine doar pentru că este obligatoriu. Au cercul lor de prieteni cu care se văd şi merg în diverse locuri şi discută despre lucruri care îi preocupă.

Şi copiii din cercul lor de prieteni merg la şcoală?

Da, merg la şcoală.

Şi nu te-au întrebat de ce ei nu merg la şcoală?

Ei ştiu că nu merg la şcoală fiindcă noi, împreună, am ales ca ei să nu meargă la şcoală. Nu e ca şi cum eu le-am impus lucrul acesta. Nu şi-au dorit.

Dar nici nu ştiau cum este….

Mda, nu aş fi vrut să fie dezamăgiţi. În plus, toţi prietenii lor sunt plini de teste, evaluări de tot felul şi îi invidiază.

Cam câte ore pe zi petrec cu învăţătura?

Pot petrece trei, patru ore, o jumătate de oră sau pot citi o carte toată ziua. Depinde şi de activităţi. Nu stau toată ziua în casă, au diverse activităţi, dansuri irlandeze, karate, ateliere de caligrafie, scriere creativă, merg în tabere, diverse locuri unde se pot dezvolta. Merg şi la cursuri de limbi străine.

Dar au vacanţe sau viaţa lor e o vacanţă?

Daaa, sunt în vacanţă aproape zilnic. Ei fac ce trebuie că vor să o facă.

E scump?

Nu aş spune că e scump. Costul total ar fi de 1400 de dolari/copil/an, cu tot cu manualele de la ei. Şi pentru că sunt doi, o să am un discount. În comparaţie cu cât se dă per copil în sistemul public, eu zic că nu e aşa scump.

Şi nu mai cumpăraţi cadouri la învăţătoare…

Nu, cumpărăm copiilor cadouri când e ziua lor.

Ce o să faceţi după liceu?

Până la facultate oscilez între Danemarca şi Olanda care au sistemul public deschis pentru copii din afară şi cărora nu le sunt necesare diplomele de BAC, chiar şi internaţional.

Restul facultăţilor cer diplomă de BAC?

Majoritatea. Însă depinde de facultate. Şcoala la care mergem noi este acreditată, este bine văzută de multe universităţi.

Dar nu se dă bacalaureat?

Dacă vrei să-l dai, poţi să-l dai pe cel internaţional care a fost făcut pentru copiii diplomaţilor şi, între timp, s-a extins. Sunt universităţii unde poţi intra pe baza aptitudinilor tale.

Cum ţi se pare ţie şcoala românească, sistemul public, cum l-ai descrie?

Îmbâcsit. Consider că acest cuvânt înglobează tot. Sunt, din păcate, foarte puţini oameni care iubesc copiii şi care îşi fac meseria de drag.

Pentru că tot ce a spus această mămică pare ceva incredibil de frumos, am adresat câteva întrebări şi celei care a înfiinţat The Oak Private School, şcoala la care Irene şi-a înscris copiii în programul homeschooling, Marilyn M. Bennett:

Cum poate fi acceptat un copil la The Oak Private School?

95% dintre cereri sunt acceptate. Trebuie să vizitaţi site-ul să completaţi informaţiile de bază. Apoi, veţi avea un interviu cu directorul şcolii şi veţi completa toate cerinţele, alegând programul potrivit pentru copil.

Cum este structurat un an şcolar?

Noi ne adaptăm programul pe parcursul unui an. Elevii se pot înscrie oricând în timpul anului, majoritatea învaţă însă din spetembrie până în mai. Alţii învaţă tot anul, iar alţii vor să treacă mai repede peste anumite etape pentru a promova către alt nivel. Vacanţele sunt planificate în funcţie de nevoile familiei copilului. Şcoala este închisă când sunt sărbători naţionale sau religioase, însă copiii pot continua să înveţe.

Care este costul pentru un an de şcoală?

Preţurile diferă în funcţie de programul ales şi de numărul de profesori. Variază de la 650 la 3100 de dolari pe an.

Cursurile sunt zilnice?

Majoritatea elevilor studiază acasă la ei zilnic.

La sfârşitul unui an şcolar există un examen final?

Fiecare curs are un examen semestrial şi final, ca parte a curiculei. Elevilor americani din clasele a 3 până într-a 12-a li se cere un examen naţional. Elevii din celelalte ţări pot participa la aceste examene, însă nu este obligatoriu. Însă ei nu trec sau pică examenul. Este doar un ajutor pentru a determina dacă elevii fac sau nu progrese.

Diploma este recunoscută în toată lumea?

Depinde de sistemul de învăţământ al fiecărei ţări. Nu am avut probleme până acum, însă nu putem garanta.

În SUA programul de homeschooling este popular sau majoritatea preferă sistemul public?

În SUA şcoala de acasă este foarte populară. Tot mai mulţi elevi folosesc cursurile online. Însă mulţi părinţi, deşi şi-ar dori să adere la acest sistem, sunt nevoiţi să-şi trimită copiii la şcoala publică deoarece trebuie să muncească şi nu pot sta cu ei acasă.

Îmi poţi da exemple de elevi care au absolvit un program de homeschooling şi au cariere de succes.

Oh, da. Avem un student care acum lucrează pentru prgramul Spaţial din cadrul guvernului american, unul care şi-a deschis un business de programare pe calculatoare. Mai avem exemplul unui student care a absolvit liceul şi primii doi ani de facultate în acceaşi lună şi a trecut direct în anul 3 de facultate. Un alt student din Spania a absolvit Conservatorul de muzică din Germania, dar şi o studentă care este actriţă la Disney Movie Production.

Sunt numai câteva exemple care mi-au venit acum în minte. Programele noastre sunt concepute astfel încât să se potrivească pe abilităţile de învăţare ale fiecărui copil în parte. Aşa că aceia care nu sunt dotaţi cu cine ştie ce capacităţi academice, pot avea anumite abilităţi de învăţare, să-şi găsească locul într-o viaţă productivă.