Irene Papas, cea mai cunoscută actriţă din Grecia, a fost iubita secretă a lui Marlon Brando şi a ajuns în exil când a contestat dictatura militară din propria ţară
A fost una dintre cele mai cunoscute actriţe elene din istorie, dar a fost considerată şi drept una dintre cele mai frumoase femei din Grecia, un simbol al acestei ţări şi al libertăţii de expresie. Irene Papas a filmat pentru 70 de filme în cei 50 de ani de carieră şi, deşi a cunoscut celebritatea datorită rolului din Zorba Grecul, rămân memorabile rolurile ei în care a întruchipat cele mai celebre personaje ale tragediilor greceşti.
Irene Papas, simbolul frumuseţii elene
Irene Papas s-a născut pe 3 septembrie 1926, într-un mic sat de lângă Corint. Mama ei era profesoară, iar tatăl preda teatru, aşa că a devenit atrasă de artele dramatice încă din primii săi ani de viaţă. În timp ce alţi copii, la fel ca cele 3 surori ale ei, ieşeau la joacă ea stătea în casă şi interpreta diverse roluri, în special scene din diverse tragedii greceşti pe care le văzuse în timpul unui turneu al unei trupe de teatru.
Mutarea familiei la Atena, pe când ea avea numai 7 ani, a însemnat o oportunitate nesperată pentru puştoaica ce visa doar la scenă. La 15 ani a fost admisă la Şcoala Regală de Arte Dramatice din capitala Greciei şi a început, în paralel, să urmeze şi cursuri de dans şi de canto. Nu a fost deloc încântată de cursurile de teatru pe care le considera prea formale şi demodate, iar rebeliunea ei în această direcţie a costat-o repetarea unui an.
Imediat după absolvire a început să fie distribuită în piese clasice, precum cele ale lui Shakespeare şi Ibsen, dar şi în tragediile greceşti care o cuceriseră în vremea copilăriei. În câţiva ani însă a făcut trecerea la film, teatrul rămânând locul în care revenea din când în când, ca la prima dragoste pe care nu o putea da uitării.
Primele roluri au fost unele mici, însă regizorul Frixos Iliadis a văzut în Irene Papas ceva ce alţii nu observaseră până atunci. I-a dat rolul principal din Dead City, film care a fost prezentat în 1952 la Festivalul de Film de la Cannes, unde s-a bucurat imediat de succes. A fost ocazia ca numele lui Irene Papas să fie cunoscut nu doar de greci, ci şi de regizori şi producători de renume din întreaga lume.
A semnat mai întâi cu o companie de film din Italia, iar în anul următor a fost distribuită în primul ei film de Hollywood, The Man from Cairo. Deşi interpretarea ei nu a fost dintre cele mai apreciate, actriţa a continuat să stârnească interesul producătorilor de acolo şi nu numai. A început să vorbească fluent în italiană devenind una dintre actriţele preferate ale regizorilor din peninsulă, dar a continuat să lucreze intens şi în ţara natală, dar şi la Hollywood.
Irene Papas a fost figura principală a unora dintre cele mai celebre pelicule ale vremii care ilustrau tragediile greceşti, precum Antigona, Electra şi Iphigenia. A jucat împreună cu Katharine Hepburn în The Troyan Woman şi cu Richard Burton în Anne of a Thousand Days, dar a intrat în istoria cinematografiei şi şi-a câştigat rolul de star cu rolurile din Tunurile din Navarone, unde i-a avut colegi de platou pe Gregory Peck, David Niven şi Anthony Quinn şi Zorba Grecul, unde a jucat în compania lui Anthony Quinn.
Deşi nu a mai urcat la fel de des pe scenele din teatre, fiecare apariţie a ei îi făcea pe critici să se întreacă în laude la adresa ei. Aşa s-a întâmplat şi când a interpretat-o pe Iphigenia în Iphigenia Aulis sau când a jucat în Medea, pe Broadway, în The Bacchae, la Circle in the Square sau Electra, la teatrul antic din Epidaur.
A jucat în peste 70 de filme de-a lungul carierei ce s-a întins pe 5 decenii, a fost considerată un star în anii de glorie, a primit o mulţime de premii, dar s-a lovit de problema salariilor mult mai mici decât cele ale bărbaţilor, precum şi de pauzele lungi dintre roluri. Ultimul rol l-a jucat în 2003, alături de John Malkovich şi Catherine Deneuve, în A Talking Picture.
Căsătorită de 2 ori, îndrăgostită iremediabil de Marlon Brando
Pe plan personal, deşi căsătorită de 2 ori, marea dragostei a lui Irene Papas a fost unul dintre cei mai râvniţi bărbaţi din lume, Marlon Brando, cu care a avut o relaţie de lungă durată, dar păstrată secretă până după moartea actorului.
N-am mai iubit niciodată un bărbat aşa cum l-am iubit pe Marlon. A fost marea pasiune a vieţii mele, bărbatul la care am ţinut cel mai mult şi cel pe care l-am respectat cel mai mult, 2 lucruri care în general sunt greu de armonizat.
A fost căsătorită, anterior relaţiei cu Marlon Brando, vreme de 4 ani cu regizorul Alkis Papas, iar ceva mai târziu cu producătorul de film Jose Kohn, mariaj care a fost însă rapid anulat. Nu a avut copii, însă nepoţii ei i-au moştenit pasiunea pentru cinematografie. Manousos Manousakis a devenit regizor, în timp ce Aias Manthopoulos a urmat-o în cariera actoricească.
Pe lângă cariera prolifică, Irene Papas a fost extrem de implicată şi în aspectele politice şi sociale ale vieţii. În 1967, când o juntă militară a preluat conducerea în Grecia, Papas a cerut public un boicot cultural împotriva a ceea ce a numit „cel de-al patrulea Reich.” Regimul dictatorial militar şi-a întârit poziţia, a abolit drepturile civile, a dizolvat partide politice, a aruncat în închisoare şi a torturat o mulţime de oameni care i se opuneau, iar actriţa a ajuns, alături de alţii care contestau puterea, în exil. A trăit în Italia şi la New York până în 1974, când revoltele populare au dărâmat conducerea dictatorială, iar ea a putut reveni în ţara natală.
Şi-a văzut în continuare de film şi teatru, dar şi-a folosit şi calităţile vocale exersate încă din adolescenţă. A lansat câteva albume în limba grească, unul dintre ele în colaborare cu celebrul artist Vanghelis.
În 2002 a primit în Senatul Belgiei premiul „Femeia europeană a anului 2002”, ca mulţumire pentru contribuţia adusă în promovarea identităţii culturale europene în întreaga Uniune.
În 2013 a fost diagnosticată cu Alzeihmer, iar câţiva ani mai târziu s-a retras definitiv din orice apariţie publică, retrăgându-se în satul natal, acolo unde s-a şi stins din viaţă anul acesta, pe 14 septembrie, la câteva zile după ce a împlinit 96 de ani.