S-au scris multe despre fizicianul J. Robert Oppenheimer – despre substanța vieții sale, intelectul său, maniera sa patriciană, conducerea Laboratorului Național Los Alamos, afilierile sale politice și încurcăturile militare/și de securitate postbelice, precum și despre moartea sa timpurie de cancer – toate echivalează cu o poveste extrem de convingătoare.
Cine a fost J. Robert Oppenheimer?
Născut Julius Robert Oppenheimer, pe data de 22 aprilie 1904, în New York City, viitorul geniu al fizicii a crescut într-un apartament din Manhattan, împodobit cu picturi de Van Gogh, Cézanne și Gauguin. Tatăl său, Julius Oppenheimer, era un imigrant german care lucra în afacerea de import de textile a familiei sale. Mama lui, Ella Friedman, era o pictoriță a cărei familie se afla la New York de multe generații. Fratele său mai mic, Frank, avea să devină și el fizician.
În 1921, Oppenheimer a absolvit Școala de Cultură Etică din New York, primul din clasa sa. La Harvard, Oppenheimer a studiat matematica și știința, filozofia și religia estică, precum și literatura franceză și engleză. A fost admis ca absolvent de fizică în primul său an de licență, pe baza unui studiu independent.
În timpul unui curs de termodinamică susținut de Percy Bridgman, profesor de fizică la Universitatea Higgins la Harvard, J. Robert Oppenheimer a fost introdus în fizica experimentală, ceea ce i-a atras rapid atenția. A absolvit summa cum laude în 1925 și apoi a mers la Laboratorul Cavendish al Universității Cambridge ca asistent de cercetare al lui J. J. Thomson. Neinspirat de munca de rutină de laborator, a mers la Universitatea din Göttingen, în Germania, pentru a studia fizica cuantică.
J. Robert Oppenheimer a întâlnit și a studiat cu unele dintre cele mai proeminente figuri ale vremurilor respective, printre care Max Born și Niels Bohr. În 1927, Oppenheimer și-a luat doctoratul și, în același an, a lucrat cu Born la structura moleculelor, producând Aproximația Born-Oppenheimer. Ulterior, a călătorit de la un centru proeminent de fizică la altul: Harvard, California Institute of Technology, Leyden și Zurich. În 1929, a primit oferte de a preda la Caltech și la Universitatea California din Berkeley. Acceptându-le pe amândouă, și-a împărțit timpul între Pasadena și Berkeley, atrăgându-și propriul cerc de tineri studenți la fizică.
Pașii unui geniu către cunoaștere
„Prelegerile sale au fost o experiență grozavă, atât pentru fizicienii experimentali, cât și pentru cei teoreticieni”, a comentat regretatul fizician Hans Bethe (1906–2005), care mai târziu avea să lucreze cu Oppenheimer la Los Alamos. „Pe lângă un stil literar superb, el a adus un grad de sofisticare în fizică necunoscut anterior în Statele Unite. Iată un om care în mod evident a înțeles toate secretele profunde ale mecanicii cuantice și totuși a arătat clar că cele mai importante întrebări nu aveau răspuns. Seriozitatea și implicarea sa profundă le-au oferit studenților săi cercetători același sentiment de provocare. El nu le-a oferit niciodată studenților săi răspunsuri simple și superficiale, ci i-a antrenat să aprecieze și să lucreze la problemele profunde.”
Când Julius Oppenheimer a murit, în 1937, fiul său a devenit un om bogat. În 1940, s-a căsătorit cu Katharine (Kitty) Puening Harrison, de profesie biolog, o femeie al cărui soț fusese ucis în timpul războiului civil spaniol. Cuplul a avut doi copii, Peter și Katherine.
J.Robert Oppenheimer, părintele bombei atomice
Al Doilea Război Mondial a întrerupt munca și viețile majorității fizicienilor americani. În 1942, Oppenheimer a fost numit în proiectul Manhattan, nume de cod pentru proiectul format pentru dezvoltarea unei bombe atomice.
Proiectul a implicat mai multe laboratoare din locații secrete din întreaga țară, inclusiv Universitatea din Chicago; Oak Ridge, Tennessee; și Los Alamos, New Mexico. Oppenheimer a supravegheat construcția laboratorului Los Alamos, unde a adunat cele mai bune minți din fizică pentru a lucra la problema creării unei bombe atomice. Datorită conducerii sale în acest proiect, el este adesea numit „părintele” bombei atomice.
De la glorie la abis nu e decât un pas. Sau un om
Când războiul s-a încheiat, guvernul a înființat Comisia pentru Energie Atomică (AEC) pentru a înlocui Proiectul Manhattan. AEC a fost însărcinată cu supravegherea tuturor cercetărilor și dezvoltării atomice în Statele Unite. În calitate de președinte al Comitetului Consultativ General, Oppenheimer s-a opus dezvoltării bombei cu hidrogen. Cunoscută sub numele de „Super Bombă”, bomba cu hidrogen era de o mie de ori mai puternică decât bomba atomică. În contextul Războiului Rece, când Statele Unite și Uniunea Sovietică s-au luptat pentru putere, poziția lui Oppenheimer a fost controversată. În anii 1950, în timp ce Oppenheimer era director al Institutului, isteria anticomunistă a cuprins Washington, D.C., în frunte cu senatorul conservator Joseph McCarthy din Wisconsin. McCarthy și fanaticii anticomuniști s-au dedicat înlăturării spionilor comuniști din toate domeniile vieții americane.
Oppenheimer a fost supus unei investigații de securitate care a devenit o cauză celebră și a divizat comunitatea intelectuală și științifică. În 1953, i s-a refuzat autorizația de securitate și și-a pierdut funcția la AEC. Ușile care înainte îi fuseseră deschise erau închise. „Oppenheimer a luat foarte liniștit rezultatul audierii de securitate, dar a fost o persoană schimbată; o mare parte din spiritul și din vivacitatea lui anterioară îl părăsiseră”, și-a amintit Bethe.
J.Robert Oppenheimer un nume care dăinuie peste veacuri
Preocuparea lui J. Robert Oppenheimer pentru lipsa de înțelegere științifică a publicului larg și dificultatea de a transmite conținutul descoperirilor științifice, precum și entuziasmul actului creativ de descoperire chiar și către laici educați, au condus la mai multe eseuri populare despre știință. El a susținut cursurile Reith la BBC, în 1953, iar acestea au fost publicate sub titlul „Știința și înțelegerea comună”.
În aprilie 1962, guvernul SUA a remediat tratamentul pe care l-a suferit Oppenheimer în anii McCarthy, când președintele Kennedy l-a invitat la o cină la Casa Albă dedicată laureaților Premiului Nobel. În 1963, președintele Johnson i-a acordat lui Oppenheimer cea mai mare onoare acordată de AEC, Premiul Fermi.
Oppenheimer a murit de cancer la gât pe 18 februarie 1967.
Au fost scrise mai multe piese despre Oppenheimer, iar compozitorul american John Adams (Nixon în China) a compus o operă comandată de Opera din San Francisco, intitulată Doctor Atomic, care a avut premiera în septembrie 2005. Există, de asemenea, un număr mare de cărți despre Oppenheimer și viața lui, inclusiv cea mai recentă, „J. Robert Oppenheimer: The Brain Behind the Bomb (Inventors Who Changed the World)” de Glenn Scherer și Marty Fletcher (Myreportlinks.com, 2007) și „Oppenheimer and the Manhattan Project: Insights into J. Robert Oppenheimer” , sau „Parintele bombei atomice”, de Cynthia C. Kelly.
Foto: Pinterest.com
Pe aceeași temă
Citește mai multe
