JANDARMERIADA 2018: interviu cu jurnalişti români şi străini prezenţi, agresaţi şi abuzaţi în Piaţă

Exact acum o săptămână, în 10 august, se petrecea cel mai violent protest anti-corupţie în Bucureştiul ultimilor ani. Măsurile de forţă ale Jandarmeriei: gaze lacrimogene, gloanţe de cauciuc, tun cu apă, precum şi intervenţiile agresive asupra unor manifestanţi paşnici au fost discutate şi chestionate de-a lungul acestor zile. Răspunsurile autorităţilor la întrebările esenţiale: cine a ordonat şi de ce, care a fost protocolul de intervenţie agreat de forţele de ordine implicate, cum s-au dezlipit cei doi jandarmi de restul plutonului, cine se face responsabil faţă de persoanele rănite sau care este reacţia forţelor politice implicate sunt încă aşteptate.

Codruţa Simina, Ernst Gelegs, Cristi Popa şi Laurenţiu Rădulescu au fost câţiva dintre jurnaliştii ce au relatat în acea seară din Piaţă şi au fost victime ale ofensivei forţelor de ordine.

O săptămână mai târziu, jurnaliştii pun într-o altă lumină evenimentele de atunci şi încearcă să găsească explicaţii. În mărturiile de mai jos.

Codruţa Simina, reporter pressone.ro: ”Am fost în Piaţă de la 12.00 până pe la 14.00, când încă erau 1.500 de oameni acolo. Ne-am întors la redacţie să montăm un filmuleţ şi, când am revenit în Piaţă, protestatarii trecuseră de jandarmi, în faţa Guvernului. Atunci Jandarmeria a fost nepregătită, pentru că nu aveau oameni în faţa Guvernului, drept pentru care s-au precipitat. Au adus garduri şi au început să împingă încet oamenii. Şi, în tot acest timp, dădeau cu gaze lacrimongene. Am prins, cred, două jeturi de gaze acolo şi am văzut cameramani care şi-au luat gaze direct în faţă, încât i-a scos ambulanţa pe targă.

Pe la ora cinci, cinci şi un pic (după-masă) jandarmii au intrat până la rulotă, unde erau băieţii cu megafoane. Au luat de acolo nişte saci şi au ieşit, fără nicio violenţă şi nicio forţă dinspre niciuna dintre părţi.

În Piaţă am văzut oameni la 50 de ani, din Spania sau Italia, care veniseră cu copiii. Ei nu erau oameni care să te ia la bătaie pe tine, jandarm.

Chiar nu mă aşteptam la o astfel de intervenţie în forţă din partea forţelor de ordine în seara aceea.”

Ernst Gelegs, reporter Reţeaua de Radio-Televiziune Austria (ORF): ”Am relatat toată ziua pentru ORF. Am fost în Piaţă cred că de la ora 14.00- 15.00, am văzut mulţimea semnificativă, dar şi forţele de ordine numeroase, iar ceea ce am observat şi mi-a atras atenţia era că Jandarmeria avea acest efect provocator asupra mulţimii: împrăştiau gaze lacrimogene, încercau să îi împingă înapoi pe protestatari, deşi distanţa dintre ei şi insula în care se aflau manifestanţii era uriaşă. Şi chiar nu am înţeles de ce tot încercau să îi împingă înapoi pe protestatari. Lucru care era neobişnuit pentru mine.

Am fost în Grecia, unde zeci de mii de oameni au protestat împotriva măsurilor de austeritate impuse de Parlamentul grec. Reacţia poliţiei a fost una foarte dură, dar niciodată înainte de acţiunea protestatarilor.

Or, aici jandarmii acţionau când oamenii erau liniştiţi. Îmi amintesc că relatarea mea la radio a fost în ideea că ”forţele de ordine se dovedesc deosebit de iritate”.

Laurenţiu Rădulescu, reporter Digi24: ”Eu şi colegul meu, Claudiu Ristea, eram echipa mobilă şi ne ocupam de zona din dreapta a pieţei, înspre Buzeşti. Pe la 15.00-16.00 au început primele violenţe şi atunci am realizat că Piaţa era destul de tensionată prin comparaţie cu protestele la care participasem până atunci.

Am văzut o intervenţie în forţă a oamenilor de ordine, care a dăinuit şi după ora 16.00.  Orice eveniment neînsemnat, orice om care punea mâna pe un gard, orice persoană care se apropia mai ameninţător de dispozitiv era pedepsit foarte dur: cu gaze lacrimogene sau gaze din butelii, pe care jandarmii le ţineau sub braţ.

Jandarmii erau pregătiţi pentru o intrare în forţă. Primul semn a venit de joi, cu o zi înainte de protest, când, la conferinţa de presă a Jandarmeriei, mesajul a fost destul de clar: aveţi grijă, nu vom tolera nicio acţiune violentă etc. Aproape că au spus că ne aşteptăm să fie violenţe.”

Cristi Popa, reporter Digi24: ”Imediat ce am ajuns, pe la ora 15.00, am remarcat numărul efectivelor de jandarmi: mult mai mulţi decât la alte proteste. Atunci au apărut primele semne de întrebare: de ce atât de mulţi? Este adevărat că protestul a fost precedat de o rumoare prin care se prevesteau violenţe din partea manifestanţilor, însă este de aşteptat ca Jandarmeria, prin specificul ei, să aibă acces la o serie de alte informaţii decât noi, astfel încât să poată pregăti o intervenţie pe măsura agitaţiei de la faţa locului. Nu aşa cum avea să se întâmple mai târziu.

Nu mai zic de autospeciala cu tun de apă pe care o văzusem şi eu, dar în curtea Guvernului. Şi nu doar atunci, ci şi la alte proteste. Însă niciodată nu fusese scoasă de acolo. De data asta a fost plasată în faţa instituţiei guvernamentale, unde a stat ore bune până să intervină. Şi ne întrebam de ce să fie scoasă, de ce ai vrea să arăţi aşa ceva? Iar sentimentul meu a fost că lumea era extrem de iritată de această atitudine de forţă a jandarmilor.”

Care era starea de spirit în rândul manifestanţilor? Ce vedeai, ce auzei din rândul lor? Erau feţe familiare, observate şi la alte proteste sau nu?

Ernst Gelegs, reporter Reţeaua de Radio-Televiziune Austria (ORF): ”Cei care insultau şi atacau forţele de ordine au apărut mai târziu. În jurul orei 20.00 din ce am văzut eu. Erau extrem de vizibili huliganii, nu aveai cum să nu îi observi: raşi în cap şi tatuaţi, cu piepturile goale şi steaguri înfăşurate în jurul şoldurilor. Ei clar erau cei care căutau scandal. Şi erau extrem de uşor de observat. I-am arătat şi colegului meu, cameramanul, Robert Reinprecht. Şi atunci am văzut coliziunea dintre forţele de ordine şi huligani, diverse grupuri de agitatori. Iar jandarmii au răspuns în forţă: gaze lacrimogene, tunul cu apă, gloanţe de cauciuc. Acesta era tabloul familiar al protestelor. Însă până atunci văzusem doar acţiuni provocatoare din partea forţelor de ordine.”

Codruţa Simina, reporter pressone.ro: ”La margine de plutoane erau nişte băieţi care se remarcau. Şi în momentul în care scandezi ca o galerie lumea te vede. Dacă noi ne-am dat seama, adică jurnaliştii, mai ales colegii din Bucureşti care i-au mai văzut la proteste, Jandarmeria cum de nu şi-a dat seama?”

Cristi Popa, reporter Digi24: ”Mulţi dintre ei aveau feţele acoperite cu un fular sau un tricou. Aş putea presupune că este posibil să facă parte din vreo galerie, dar nu am niciun argument. Cert este că erau vizibil diferiţi de majoritatea oamenilor care participau la proteste. În zona în care ne aflam noi am sesizat un grup compact care a început să pună mâna pe garduri, să arunce pietre, sticle, moment în care jandarmii au pus în funcţiune tunul cu apă şi au început să folosească şi gazul lacrimogen, mult mai intens decât până atunci.”

Laurenţiu Rădulescu, reporter Digi24: ”Este greu de spus dacă erau feţe familiare, însă dacă vin cu scandări ca pe stadion, au faţa acoperită de o eşarfă aş crede că nu sunt oameni veniţi din diaspora să protesteze.”

Când ai realizat că lucrurile au scăpat de sub control?

Codruţa Simina, reporter pressone.ro: ”Am avut întotdeuna ca punct de reper maşina Digi, pentru că era uşor de localizat. Mi-am lăsat colega acolo şi am mers la chioşculeţul din colţ să iau apă  şi ţigări. Ştiam că vor veni colegii, că au luat gaze în faţă şi voiam apă să se poată spăla. Am ajuns la chioşc în jur de ora 21.00. A fost momentul în care s-au a aprins telefoanele. Simţeai că toată lumea s-a relaxat, după care, în următoarele cinci minute, s-au auzit bubuiturile şi au început să dea cu gaz. Zdravăn. Lumea a început să se refugieze pe strada de la pasaj. Dar erau mii de oameni. Iar lumea era foarte speriată că nu înţelegea dacă s-a dat doar cu gaz sau a fost şi altceva, pentru că s-au auzit nişte bubuituri groaznice.

Eu am intrat pe străduţă şi am filmat: se văd sute de oameni care trec şi îşi şterg faţa, se îneacă. Dar stau câteva minte, după care îi simţi cum se înfurie şi vin înapoi, strigând: ”nu plecăm, nu plecăm!” Am aşteptat să se ridice gazul şi m-am dus după colega mea.”

Ernst Gelegs, reporter Reţeaua de Radio-Televiziune Austria (ORF): ”În jurul orei 23.00, făceam o relatare în direct pentru jurnalul de noapte. Eram pe Calea Victoriei. În spatele meu era un grup de jandarmi, iar în spatele operatorului era un grup de huligani. Noi eram la mijloc. Huliganii nu mi s-au părut deloc agresivi: ne-au întrebat de unde suntem, au văzut microfonul, ne-au urat baftă. Chiar nu am gândit vreo clipă că m-ar putea ataca. Jandarmii, cred că în timpul celei de-a doua transmisii în direct, s-au luat după ei. Însă, într-un fel pe care nu l-am înţeles, ne-au atacat pe noi. Pur şi simplu nu au mai putut face diferenţa între noi şi huligani, între buni şi răi. Eu am vrut să mă dau la o parte să îi las să îşi facă treaba, însă un poliţist a încercat să mă lovească în faţă. Moment în care cameramanul meu s-a speriat şi a fugit. Aşa că doi poliţişti l-au urmărit, l-au prins undeva pe troturaul Căii Victoriei şi l-au lovit la picioare. El a început să strige că e cameraman, ”nu mă atingeţi!” Şi, abia după ce l-au lovit de două-trei ori, i-au dat voie să plece. Unul dintre ei s-a întors spre mine şi m-a luat pe sus şi m-a împins cu scutul în gardul viu de lângă hotel Moxa, pe Calea Victoriei. Şi striga doar atât: ”stai, stai, stai!” Iar eu îi arătam microfonul cu sigla televiziunii, eram îmbrăcat în sacou, pantaloni lungi, deci era evident că nu eram huligan. Dar asta nu a însemnat nimic pentru ei. Abia când tot grupul de jandarmi a trecut pe lângă noi mi-a dat şi el drumul şi mi-a zis: ”pleacă!”

Am făcut relatări din zone de război, din Siria, din Afganistan, am fost în Irlanda de Nord dar niciodată nu am fost lovit cu intenţie, perfect asumat, de un om de ordine.”

Cristi Popa, reporter Digi24: ” Spre ora 23.00 atmosfera era de nerespirat. Au tras cu grenade lacrimogene, fumul acoperise Piaţa, nu se mai vedea nimic. Era o atmosferă de război. Peste tot erau nori de gaz, lumea a început să fugă în toate direcţiile şi ne uitam că nimeni nu ştia încotro fuge pentru că fiecare încerca să îşi protejeze faţa: cu o cămaşă, un tricou, un prosop, cu ce avea fiecare.

La acea oră, noi eram deja spre Bd. Titulescu, într-un SNG, şi de acolo am văzut cordonul de jandarmi cum înaintează. Veneau şi oameni loviţi, chiar dacă ei erau mai degrabă preocupaţi să îşi apere ochii şi nasul de gaze.

Eram la maşină, cu întreaga echipă, împreună cu Cristian Ban şi George Enache. Două femei ne-au atras atenţia, erau extrem de speriate. Una plângea. A venit şi m-a întrebat unde să fugă. Şi, pentru că m-am uitat în jur şi am văzut numai jandarmi, i-am spus să se adăpostească lângă SNG. Noi eram cumva prinşi la mijloc, între forţele de ordine şi oamenii care fugeau şi am sperat că într-un fel jandarmii vor vedea că suntem de la presă pentru că uneori se ţine cont de asta.  Apoi m-am gîndit că suntem lângă o maşină şi că, fizic, le va fi imposibil să ne ia pe sus.

La un moment dat, când mă pregăteam de o transmisiune în direct, i-am văzut că veneau direct spre noi. Am ridicat microfonul, sperând că vor vedea că suntem de la presă. N-am avut succes. Mie mi-au pus bastonul la gât (n-aş zice că a fost cu violenţă, mai mult o presiune pe gât), colegul meu a fost luat de acelaşi jandarm cu cealaltă mână. Am avut un schimb de replici, le-am spus că nu este normal să procedeze aşa. Atunci am văzut un coleg al lor, care venea din spate cu o butelie cu gaz în mână. A pulverizat, dar jetul s-a dus, din fericire, pe parbriz.

Jandarmii au dat cu generozitate în seara aceea pentru că la un moment dat nu se mai vedea Piaţa de fum. Atât de mult era.

Noi am fost gazaţi de mai multe ori în acea seară, dar atunci a fost maximum de intensitate. Apare senzaţia că nu mai poţi respira, că te sufoci. Nu ai voie să te freci la ochi, dar nu te poţi opri să o faci. E momentul în care nu ştii încotro să fugi, dar sigur fugi.”

Pe seama a ce pui tu o reacţie de aşa violentă a unui om al legii?

Ernst Gelegs, reporter Reţeaua de Radio-Televiziune Austria (ORF): ”Găsesc două explicaţii: jandarmii erau obosiţi, agitaţi, provocaţi, dar nici nu păreau foarte instruiţi asupra modului în care să se poarte în situaţii de acest gen. Cred că au nevoie de educaţie şi antrenament, astfel încât să poată gestiona astfel de situaţii.

Pe de altă parte, este posibil ca liderii lor să fi simţit că pot să dea ordin de intervenţie cu măsuri extrem de dure împotriva tuturor protestatarilor. Îmi aduc aminte declaraţia unui reprezentat al puterii politice care a spus că toate prostituatele, cerşetorii şi ticăloşii s-au întors în România să protesteze împotriva măsurilor guvernamentale. Or, dacă aceasta este declaraţia unui reprezentant al Guvernului, ce aşteptări poţi avea de la un subordonat al lui? Jandarmul se simte complet îndreptăţit să îi lovească pentru că puterea nu doreşte aceste proteste şi vrea să le distrugă.

Deci, două lucruri pot fi motivaţii: jandarmi needucaţi, obosiţi, stresaţi, agitaţi şi, pe de altă parte, comandanţi care au convingerea că dacă ordonă măsuri provocatoare şi încheie protestele prin violenţă înseamnă că vor primi aplauze din partea puterii politice.”

Care au fost efectele reacţiei cancelarului Austriei, Sebatian Kurz, pe twiter în apărarea voastră? Cum v-aţi simţit voi în legătură cu această reacţie?

”Niciun efect. Face parte din munca lui să aibă astfel de reacţii dacă cineva este atacat. Să ceară anchetă şi rezultate. Noi nu am fost impresionaţi de reacţia cancelarului. Eram la muncă, ştiam ce ne poate aştepta. Dar cred că ne-ar fi înfuriat dacă nu spunea nimic.”

Ce a schimbat protestul de vineri?

Codruţa Simina, reporter pressone.ro: ”Cred că s-a schimbat fundamental felul în care oamenii care au fost în Piaţă au văzut cum acest Guvern exercită o putere şi nu un serviciu public.

Apoi, cred că s-a modificat încrederea oamenilor într-o instituţie, Jandarmeria. Iar pentru asta ar trebui să existe şi nişte răspunsuri politice. Mi se pare de neiertat să laşi o instituţie de genul acesta să îşi piardă credibilitatea într-o singură noapte.

Şi cred că s-a mai schimbat ceva. Mă uitam la toţi oamenii aceia care se întorceau în Piaţă în ciuda tuturor agresiunilor, gazelor, gloanţelor jandarmilor. Se întorceau şi strigau că nu pleacă. Cred că am avut un moment de catharsis în care am realizat că am scăpat de frică. Mi-au venit în minte imaginile de la mineriadă, când lucrurile au fost de mii de ori mai grave. Atunci au murit nişte oameni. Vinerea trecută am luat nişte gaze şi nişte grenade de cauciuc.”

Cristi Popa, reporter Digi24: ”Nu am fost niciodată adeptul ideii că lucrurile trebuie împărţite în alb şi negru. Unii jandarmi este posibil să fi făcut exces de zel şi atunci trebuie să fie identificaţi şi să plătească pentru ce au făcut. În acelaşi timp iau în calcul că este foarte posibil, vom vedea în anchete, ca anumiţi protestatari de bună credinţă să se fi revoltat în momentul în care au văzut intrarea în forţă a Jandarmeriei şi să fi intrat în jocul unor oameni care poate au servit alte interese în povestea asta. Şi în cazul acela, ar trebui să plătească.

Nu are rost să mai pomenim jandarmeriţa care a fost bătută cu o cruzime greu de imaginat. Şi acei oameni trebuie să plătească, nu se poate tolera un astfel de tratament.

Un lucru însă am remarcat şi mi s-a părut în antiteză cu tot conflictul de război. Unii aveau puterea de a glumi. Îmi amintesc bine vocea unui protestatar, bătut şi înlăcrimat, care spune: ”mulţumesc! Măcar m-am vindecat de rinită!” Cred că asta arată calitatea unui om care găseşte resursele să se motiveze pe sine că, deşi este scenariu de război, există şi o fărâmă de optimism.

Şi firimitura asta am văzut-o sâmbătă, când au venit oameni furioşi, dar fără nicio urmă de violenţă. Cei care au văzut la televizor ce s-a întâmplat şi au spus că nu se poate altfel decât să fie acolo, împreună cu cei bătuţi. Am văzut femei care, deşi identificaseră un pericol foarte mare cu o seară înainte, îşi luaseră copiii cu ele. Pentru că interesele lor erau de a demonstra paşnic pentru ce îşi doreau a se schimba în politică.”