La povești cu Dacre Stoker, stră-strănepotul scriitorului celebrului roman Dracula: „Când aveam 12 ani prietenii mei glumeau de Halloween și se întrebau dacă familia Stoker le va dărui bomboane sau le va lua sângele?”

Dacre Stoker este stră-strănepotul (de unchi) al celebrului autor irlandez Bram Stoker, care a scris romanul gotic Dracula (1897) și care ne-a lăsat un total de 12 romane (pe lângă 4 lucrări de non ficțiune și numeroase articole și povestiri).

După o carieră importantă în domeniul sportiv, ”chemarea străbunilor” l-a determinat să își schimbe radical direcția vieții sale. Dacre Stoker a ales să ducă mai departe moștenirea culturală a lui Bram Stoker și… a început să scrie!

Până în prezent, a creat (în colaborare cu alți autori) 3 cărți: Dracula the Un-Dead (2009) – continuarea romanului inițial (scris împreună cu Ian Holt), The Lost Journal of Bram Stoker: The Dublin Years (Jurnalul pierdut al lui Bram Stoker: anii de la Dublin) – 2012 (scris alături de Elizabeth Miller) și Dracul (a cărui acțiune se petrece ante-Dracula) – lansat în octombrie 2018 și scris împreună cu JD Barker. Acesta din urmă a fost deja tradus în multe țări și drepturile de ecranizare au fost cumpărate de Paramount. Descoperă cărțile pe elefant.ro și libris.ro.

Care sunt primele dvs. amintiri de familie legate de „strămoșul” dvs.? Ce vârstă aveați când ați aflat cine a fost Bram Stoker?

Îmi amintesc că aveam 12 ani și prietenii mei glumeau când venea sărbătoarea de Halloween și se întrebau dacă familia Stoker le va dărui bomboane sau le va lua sângele? 🙂

L-am întrebat pe Tata la ce se refereau prietenii mei și atunci mi-a explicat legătura dintre familia mea și imaginea Contelui Dracula și ideea de a bea sânge. Vedeți, stră-străbunicul meu, doctorul George Stoker, era fratele mai mic al scriitorului Bram Stoker. Aveam un exemplar din prima ediție a lui Dracula în rafturile bibliotecii noastre.

Cu această ocazie, când aveam 12 ani, Tata mi-a recomandat să citesc și eu celebra carte din familia noastră.

Sunteți născut la Montréal (Canada) și acum locuiți în South Carolina (Carolina de Sud – SUA). V-ați dedicat mult din viață sportului: ați fost membru al echipei naționale de pentatlon a Canadei și antrenor al acesteia pentru Jocurile Olimpice de Vară de la Seul (1988). Cum ați ales sportul?

Eram un copil foarte energic, iubeam mișcarea și am făcut o mulțime de sporturi în tinerețe: călărie, hochei pe gheață, fotbal, tenis, atletism.

Am înțeles cât de importantă este mișcarea fizică pentru dezvoltarea armonioasă a unui om. Nu eram în mod special talentat doar la un anumit sport, dar bucuria de a practica și succesul obținut mi-au dat încredere în mine în alte aspecte ale vieții, legate de studii sau de viața socială.

Așa încât am simțit că vreau să fac o carieră din a-i ajuta pe alți tineri să iubească sportul pentru sănătatea lor, dar și pentru a deveni, în general, oameni mai buni. Apoi am avut succes reprezentând Canada la Campionatele Mondiale de Pentatlon Modern. Și apoi am devenit antrenor al echipei Canadei: i-am pregătit pentru participarea la Olimpiada de la Seul (1988).

Cum ați luat decizia de a începe să scrieți și de a continua drumul literar deschis de Bram Stoker?

Am participat la o reuniune de familie la Montréal, în 2003. Stăteam de vorbă cu unul dintre unchii mei, ultimul aflat în viață din generația tatălui meu. El m-a încurajat să studiez viața lui Bram și a fraților săi, pentru că unii dintre ei l-au ajutat pe Bram în documentarea și scrierea romanului Dracula.

Ne-am dat seama amândoi că sosise momentul ca cineva din propria noastră familie să se implice în a spune poveștile reale despre noi. Am simțit că venise clipa să îmi aduc contribuția personală în direcția asta. Am fost norocos să găsesc coautori foarte talentați și deschiși care să mă ajute în a spune aceste povești.

Ce fel de documente ați avut nevoie să studiați pentru a integra propriile dvs. romane în atmosfera celui semnat de Bram Stoker și în contextual istoric al epocii?

Asta a fost una dintre cele mai interesante părți ale muncii mele: am petrecut câțiva ani doar căutând prin muzee, arhivele bibliotecilor, atât online, cât și fizic. Am parcurs și am analizat notițele originale ale lui Bram pentru Dracula, manuscrisul dactilografiat, textul adaptat pentru un spectacol-lectură, jurnalul pierdut al lui Bram și alte documente prețioase și toate mi-au furnizat o perspectivă foarte valoroasă asupra scrierii sale și asupra documentării pe care a realizat-o el însuși pentru roman. Citindu-i scrisorile, povestirile, dar și ce au scris alții despre el în biografii, am înțeles cam ce fel de om era el. Toate astea au fost extrem de valoroase atunci când am început să scriu cele două romane care preced, respectiv continuă, acțiunea din Dracula.

Care sunt cele mai mari greutăți de depășit atunci când scrii ceva în jurul unui roman creat deja în urmă cu aproape 125 de ani?

Au fost mai multe aspecte complicate. De exemplu, a scrie într-un stil asemănător celui al lui Bram din 1897. În același timp, trebuia să aduc totuși stilul într-un prezent mai modern, așa încât cititorii de astăzi să nu fie plictisiți. Sigur că scriitorii de acum 124 de ani foloseau cuvintele într-un mod diferit decât noi astăzi.

De asemenea, a situa acțiunea unei povești într-un spațiu de acum mai bine de o sută de ani, face să fie dificil să găsești hărți exacte pentru a amplasa întâmplările respective într-un cadru. Internetul m-a ajutat să găsesc o mulțime de resurse pentru a înțelege contextul vieții sociale în perioada în care Bram scria Dracula. Descoperirile științifice și inovațiile tehnologice din epocă, de exemplu, îi influențau pe cititorii lui și a trebuit să studiez aceste aspecte pentru a le face relevante în poveștile mele.

Este ceva ce vă atrage la noțiunea de „vampir” sau mai mult ideea de a duce mai departe moștenirea familiei este cea care vă determină să scrieți pe acest subiect?

Cred că mi se par interesante aceleași lucruri care îl atrăgeau și pe Bram la finalul sec. XIX, și anume faptul că atât de multe culturi din lume au un fel de credință sau o atracție legată de viața de apoi sau de strigoi. Deși povestirile din folclor sunt bazate pe superstiții și mitologie, de obicei ele cuprind ceva adevăr. Mi se pare fascinant cum oamenii din întreaga lume încearcă să găsească răspunsuri legate de viața de dincolo și de lumea spiritelor.

Ați conceput o prezentare foarte interesantă, care a captivat spectatori din întreaga lume: Stoker on Stoker, the Mysteries Behind the Writing of Dracula (Stoker despre Stoker. Misterele din spatele scrierii romanului Dracula). Ați prezentat aspecte despre istoria romanului, cu detalii din familie, informații legate de viața lui Bram în Londra și Dublin etc. Puteți să le împărtășiți cititorilor noștri câteva dintre detaliile interesante despre strămoșul dvs. și romanul său, pe care le destăinuiți publicului când susțineți această prezentare?

Sigur, voi dezvălui câteva mici detalii pentru cititorii dvs.: Bram suferea de a o boală care l-a ținut practic la pat primii 7 ani din viața sa. Ca urmare, cred că a fost tratat prin eliberare de sânge (metodă des folosită în epocă) de către unul dintre unchii săi, care era un doctor foarte apreciat în vindecarea febrei.

În timpul său liber, lui Bram îi plăcea să picteze și să facă schițe și a fost chiar membru fondator al Clubului de Pictură și Schițe din Dublin.

Apoi, prima sa carte a fost legată de domeniul juridic (Îndatoririle grefierilor din tribunalele civile), manual folosit în Irlanda până prin 1960. Si un alt detaliu inedit este faptul că în timpul studiilor sale universitare, Bram a fost campion la atletism!

Lucrez acum la un film documentar despre cercetarea făcută de Bram pentru Dracula și despre scrierea romanului în sine, cu episoade care vorbesc despre rădăcinile irlandeze ale lui Bram la Dublin, sau despre locuri unde a scris cartea sau care sunt legate de povestea pe care a scris-o: London, Whitby, Cruden Bay ș.a. și desigur locuri din România, ca Oradea, Cluj, Bistrița, Parcul Național Călimani ș.a.

Cum a ajuns Bram Stoker la ideea de a scrie un roman despre un vampir?

Nu există un singur aspect, în mod special, care să-l fi inspirat pe Bram să scrie romanul său devenit celebru. Cred că a fost o combinație de elemente, începând poate cu experiențele sale din copilărie și imaginația sa sumbră, hrănită de povestiri și superstiții din folclorul irlandez.

De asemenea, a făcut multă documentare în biblioteci, la Londra, pentru scrierea romanului său. O carte care l-a inspirat este cea redactată de autoarea de origine scoțiană Emily Gerard, care locuia pe atunci la Sibiu și care este intitulată Pământul de dincolo de pădure (Land Beyond the Forest), care cuprindea ritualurile complexe de doliu și povești ale spiritelor care nu-și găsiseră liniștea.

Ați creat două circuite turistice pe urmele lui Bram Stoker și ale personajelor sale. Unul dintre ele este organizat în Irlanda (și cuprinde locurile unde s-a născut, a crescut, a urmat școala, s-a însurat etc.) și al doilea circuit este prezentat în România (locuri legate de Vlad Țepeș, dar și alte zone istorice importante ale țării). Au fost oamenii interesați să vină să viziteze țara noastră? Care au fost reacțiile turiștilor când vizitau România?

Cei care sunt fani de istorie și în mod special fani ai cărților sau filmelor legate de Dracula sunt foarte interesați să viziteze România. În primul rând, vor să vadă de unde au pornit legendele și superstițiile care stau la baza cărții. Apoi este și interesul față de Contele Dracula.

Turiștii vor să afle cum s-a întâmplat ca domnitorul valah de secol XV să devină cel mai cunoscut vampir din istoria Hollywood-ului! Fac tot posibilul să expun celor interesați punctele comune, dar și diferențele între personajul ficțional creat de Bram și figura istorică, reală, a lui Vlad Țepeș, în felul acesta promovând și lucrurile interesante de vizitat în România.

Când ați vizitat pentru prima oară România și care a fost primul loc unde v-ați oprit?

Am aterizat la Sibiu în 2015, pentru un circuit de 10 zile, făcut alături de prietenul meu Hans De Roos, mai exact pentru a vizita multe locuri asociate fie cu istoria lui Vlad Țepeș, fie cu romanul Dracula. Primul popas a fost la Sighișoara. O experiență magică! Sighișoara este și astăzi unul dintre locurile mele preferate în România.

Care a fost prima dvs. impresie despre România?

Oameni foarte prietenoși, o țară a contrastelor cu orașe moderne și agitate și nu departe de ele găsești peisaje naturale incredibil de frumoase și orășele retrase sau chiar sate încântătoare.

Ce v-a plăcut cel mai mult la noi? Și cel mai puțin?

Oameni foarte deschiși, calzi și peisaje superbe de munte. Nu-mi plac drumurile și sunt șoferi foarte nerăbdători și agresivi.

Care este locul din România care vă este cel mai drag?

Greu de zis… Cred că cetatea veche din Sighișoara. Am construit de asemenea și o frumoasă prietenie cu echipa de la Castelul Bran, deci și acela este unul dintre locurile mele preferate. Îmi place și să stau la Casa Razeșului și să fac drumeții prin Munții Călimani sau să mă plimb la nou descoperitul loc al castelului ficțional al lui Bram din roman.

În conferințele sau în tururile ghidate pe care le organizați, le povestiți oamenilor despre faptele care separă romanul lui Bram de aspectele istorice reale care l-au inspirat. Sunt oamenii dezamăgiți uneori când află aceste detalii?

Nu, deloc. Am descoperit că turiștii în special sunt foarte încântați să afle adevărul despre Vlad Țepeș  și legăturile ce țin de conexiunea între numele romanului și porecla de Dracula. De fapt, am conceput circuitul ca pe un traseu dublu: unul cu locurile legate de domnia voievodului român și altul legat de romanul Dracula.

Cum vă afectează pandemia în proiectele pe care le-ați conceput?

Toate participările mele la întâlnirile fanilor și circuitele turistice au fost anulate începând din februarie anul trecut. Ca urmare, am fost nevoit să stau acasă și să mă ocup mai mult de scris și de documentare, ceea ce a fost foarte productiv, dar îmi lipsește teribil călătoritul!

Dacă această pandemie ar lua sfârșit mâine, care ar fi primul proiect nou la care visați?

Compania cu care colaborez pentru tururile ghidate – Experience Transylvania – are două grupuri pe care le-a amânat de când a început pandemia, sunt sigur că vom încerca să reorganizăm acest tururi pentru ca oamenii să ajungă în România!