Deunăzi am văzut una dintre cele mai frumoase genţi din lume. Sau, cel puţin, aşa mi s-a părut. Am căutat imediat să văd cine a făcut-o şi am dat peste contactul lui Răzvan Chelu. Este un tânăr al generaţiei Millenials care şi-a pus în aplicare o idee, un vis şi a ajuns la o afacere frumoasă care îi asigură existenţa şi care pe viitor probabil îi va aduce mult mai mult. Este Lemnia. Şi Lemnia înseamnă o afacere de familie ce presupune crearea unor genţi din lemn cu accesorii din piele. Totul a plecat de la o idee, Răzvan şi-a imaginat cum ar arăta o geantă din lemn, tatăl său care lucrează cu lemnul de o viaţă în micul oraş argeşean, Câmpulung, a pus-o în practică, geanta a fost un succes printre cunoscuţii săi şi astfel au început să curgă comenzile. De atunci, numai cu asta se ocupă. Şi o fac bine, căci sunt la a treia colecţie, iar genţile sunt deja cunoscute la Paris, Londra şi Amsterdam.
Când i-am spus că mi-ar plăcea să ne spună povestea genţilor Lemnia, Răzvan a acceptat cu plăcere şi în numai câteva zile ne-am şi întâlnit pentru un interviu.
Care este profesia ta de bază?
Arhitect. Am terminat Facultatea de Arhitectură în 2013.
Cum ţi-a venit ideea asta, de a face poşete din lemn?
Momentul mi-l aduc aminte perfect. Am fost într-o excursie în Lisabona. Eu am şi locuit în Lisabona o perioadă pentru că am avut o bursă în facultate, mi-a plăcut foarte mult oraşul şi de câte ori am ocazia mă întorc să-l văd. Şi se pare că a avut o mare însemnătate pentru mine acest oraş. Astfel, în timpul unei călătorii, am văzut într-un magazin- există acolo un cartier cu multe buticuri cu haine şi obiecte de designer- mai multe genţi, toate ieşite din comun, aflate într-o vitrină. Era o geantă din bucăţi de oglindă aşezată pe un raft din lemn, iar în oglinda genţii se reflecta lemnul şi am văzut atunci lemnul pe o geantă şi acela a fost momentul în care mi-a venit ideea. Mi-a venit această idee pentru că am şi văzut cum să o pun în practică. Tatăl meu lucrează cu lemnul de foarte multă vreme iar eu stăteam cu el la atelier când eram mic. Cumva, când am văzut lemnul m-a inspirat. Poate, dacă aş fi văzut geanta pe un raft de metal, nu m-aş fi gândit.
Dar tu nu ai lucrat niciodată cu lemnul, nu? Tu doar ai avut ideea?
Eu am avut ideea şi mă ocup de partea de design şi promovare. Eu, efectiv nu am lucrat cu dalta şi ciocanul. Am început să învăţ. Chiar şi când eram mic stăteam mult în atelier şi îmi plăcea să cred că îl ajut pe tata, deşi poate de multe ori nu era chiar aşa. Cunosc toate procedeele, ştiu exact ce se poate face, cum se poate face, ştiu multe despre lucrul cu lemnul, dar nu particip eu activ la procesul de producţie.
Când aţi început această afacere?
Ne-am apucat la începutul lui 2014, însă totul a fost ca o curiozitatea. Hai să vedem dacă putem face, am făcut, dar nu am pornit atunci cu ideea de a face un business din asta. Pur şi simplu, am vrut să facem o geantă şi atât. Noi am mai avut şi alte idei în trecut, am făcut tot felul de obiecte din lemn, însă toate au rămas pentru noi, în casă. Aşa a fost şi cu genţile: am făcut una pe care a purtat-o sora mea sau mama mea, au văzut-o prietenii, au cerut şi ei şi, cumva s-a dezvoltat organic. Am avut cereri, fără ca noi să căutăm comenzi. Nu aveam nume, nu aveam logo, nu aveam nimic.
Când a început să devină business?
Aş putea spune că momentul în care ne-am dat seama că avem nevoie de un nume a fost când am fost invitaţi la un eveniment la Mogoşoaia unde era un concert şi pe lângă se afla şi un cort cu produse de designer. Atunci ne-am gândit să facem un nume, un logo şi un site. Chiar şi atunci, eu încă mă ocupam de arhitectură şi făceam genţile tot ca pe o pasiune. Am renunţat la arhitectură şi tata a renunţat la a mai face altceva din lemn cam de un an de când ne concentrăm tot mai mult pe business-ul Lemnia.
Când aţi început să produceţi primele genţi, mai aveaţi concurenţă în România?
În România nu, dar în lume poate mai erau două, trei brand-uri de care am aflat după. Apoi au mai început să apară. De fapt a început să apare tot mai des ideea de a folosi lemn la genţi. Noi facem o geantă din lemn la care folosim şi alte material în completare.
Lucraţi ca nişte adevăraţi designeri cu colecţii anuale?
Aşa mi-ar plăcea. Momentan nu au fost chiar sezonul şi colecţia, dar mi-ar plăcea să fie aşa în timp.
Unde se găsesc genţile voastre?
Se găsesc şi în România şi în străinătate. În România, cel mai important canal de vânzare este site-ul nostru, dar avem colaborări şi cu magazine precum Cărtureşti, Galateca şi alte magazine care scot la vânzare obiecte de designer.
Mai avem în Paris, Londra şi Amsterdam.
Cum ai ajuns acolo?
În Paris şi în Londra am ajuns în urma unui eveniment, a fost un târg la care am participat anul trecut la Londra. În urma târgului am încheiat parteneriate cu două magazine din Paris şi Londra. Avem multe contacte şi sperăm ca din acelea să reuşim să încheiem şi mai multe parteneriate.
Aveţi stocuri pentru a trimite în afara ţării?
Nu avem stocuri, lucrăm la comandă. Genţile se lucrează fiecare bucată cu bucată. De exemplu, târgul a fost în iulie anul trecut şi am livrat comanda la câteva luni după, la Londra, iar pentru Paris, urmează să o trimitem curând. Am observat că străinii îşi fac planurile pe termen lung şi fac comenzile de acum pentru sezonul următor.
Cât durează să faci o astfel de geantă?
Dacă ar fi să facem una, ar dura câteva zile pentru că sunt foarte multe procese, după unele trebuie să aştepţi, dacă lăcuieşti sau lipeşti ceva şi sunt toate foarte migăloase. E mai eficient să lucrăm mai multe genţi în acelaşi timp. Într-un ritm normal de lucru şi cu numărul de oameni care suntem acum, reuşim să facem 40-50 de genţi pe lună. Numărul acesta depinde de mai mulţi factori printre care şi cât de diferite sunt genţile la care lucrăm.
Tatăl tău mai face mobilă acum?
Acum nu prea mai face. Doar când mai are câte o cerinţă specială pe care nu o poate refuza. Au devenit şi pentru el genţile o prioritate.
Tu mai practici arhitectura?
Nu, doar când mă mai roagă câte un prieten foarte apropriat să-l ajut cu câte un proiect sau pe parte de amenajare interioară.
Se poate trăi din business-ul cu genţi din lemn?
La început, destul de greu. Momentan e încă perioada de tranziţie de la meseriile noastre la asta, însă sperăm să fie tot mai bine. Ne-a ajutat faptul că aveam utilaje şi nu a trebuit să facem investiţii foarte mari. Sper să ne atingem obiectivele pentru anul 2017 ca să putem trăi ok din asta.
Aveţi un business plan şi tot ce e nevoie pentru o afacere, chiar dacă este una de familie?
Da, mi-am dat seama că e nevoie. La început nu a fost aşa, după cum spuneam a fost doar pasiune. Nu calculasem bine nici preţurile, nimic. Între timp mi-am dat seama că dacă vrem să facem asta în continuare, trebuie să avem un business plan, altfel fie facem greşeli şi mergem în pierdere, fie nu ne vom putea dezvolta, deşi ne dorim asta. Am participat chiar şi la un program de accelerare de business la sfârşitul lui 2016, ceea ce m-a ajutat foarte mult şi am lucrurile mai limpede în cap.
E un pas mare ca din orăşelul Câmpulung să ajungeţi să fiţi cunoscuţi la Londra, Paris şi Amsterdam. Vă gândiţi să mutaţi atelierul la Bucureşti?
Eu locuiesc în Bucureşti. Am făcut facultatea aici, un an am fost plecat în Lisabona şi de când m-am întors, doar aici am locuit. Planul de business este ca anul acesta să putem deschide un studio în care să şi lucrăm, să putem prezenta genţile şi să le şi vindem.
Pe tatăl tău bănuiesc că nu-l vei putea aduce aici?
Nu, nu. Când e nevoie merg acasă, stăm foarte mult pe telefon, Whats app, ne trimitem poze şi astfel ţinem legătura.
Câţi ani ai?
Am 28 de ani.
